Psiholog Andrada Oprea

Directions Website Contact the practice

Psiholog Andrada Oprea Psiholog Cabinet Individual de Psihologie Oprea Andrada
Autor "Din culisele anxietății"

Încerc să profit de fiecare ocazie pentru a mă odihni, pentru a încetini ritmul și pentru a avea grijă de sistemul meu n...
19/07/2026

Încerc să profit de fiecare ocazie pentru a mă odihni, pentru a încetini ritmul și pentru a avea grijă de sistemul meu nervos, mai ales în acele zile ale lunii în care schimbările hormonale mă pot face să mă simt mai sensibilă sau cu mai puțină energie.
Știi de ce?
Pentru că suntem oameni.
Corpul nostru obosește.
Mintea noastră obosește și ea.
Iar atunci când ignorăm prea mult timp nevoile pe care le avem, pot apărea anxietatea, apatia, iritabilitatea, neliniștea sau acea senzație că nu mai putem.
De multe ori vorbim despre anxietate ca și cm ar fi o sentință.
"Sufăr de anxietate și nu voi scăpa niciodată de ea."
Dar realitatea este alta.
Anxietatea nu dispare peste noapte. Însă relația pe care o avem cu ea se poate schimba atunci când începem să avem grijă de ceea ce o întreține.
Să dormim mai bine.
Să ne mișcăm corpul.
Să ne facem investigațiile medicale necesare pentru a ne asigura că totul este în regulă.
Să avem o alimentație echilibrată.
Să reducem stresul.
Și, mai ales, să nu îi oferim creierului nostru doar griji, presiune și frică.
Creierul nostru are nevoie și de liniște.
Are nevoie de momente frumoase.
Are nevoie de odihnă.
Are nevoie să simtă că este în siguranță.
Grija pentru sănătatea mintală nu începe doar în cabinetul psihologului. Ea începe și în micile gesturi pe care alegem să le facem pentru noi, zi de zi. 🤍

16/05/2026

Știm despre traumă că se transmite din generație în generație.
Și tocmai de aceea, ciclul suferinței continuă, până când cineva alege altfel.
Uneori, trebuie să renunțăm la speranța unui trecut mai bun.
Pentru că acolo nu mai putem schimba nimic. Nu ne putem întoarce să ne trimitem părinții sau familia la terapie, de exemplu, ca să nu ne mai rănească.
Dar putem alege noi diferit.
Putem alege noi să vindecam.
Și de acolo, începem să construim un viitor diferit.

"Aveam 18 ani când s-a întâmplat abuzul și, până la 30 de ani, mintea a făcut tot posibilul să îl reprime. Sigur, aveam ...
12/05/2026

"Aveam 18 ani când s-a întâmplat abuzul și, până la 30 de ani, mintea a făcut tot posibilul să îl reprime. Sigur, aveam multe coșmaruri cu diverse forme ale abuzului, cu „monștrii” ascunși sub pat, comportamente pe care nu le înțelegeam sau nu voiam să le înțeleg dar le puneam pe seama unei "defecțiuni" personale.
Țin minte că, într-o noapte, am visat de trei ori același lucru; de trei ori eram abuzată în vis, încercam să scap și nu reușeam. De trei ori m-am trezit supărată că nu ieșeam din vis învingătoare, că nu mă puteam apăra. Adormeam furioasă și dornică să câștig măcar o dată, dar o luam de la capăt... dar din păcate, abuzul era deja acolo, stocat în corp. Nu puteam să scap de el.
Aveam 30 de ani și făceam terapie. Coșmarurile erau tot mai intense, anxietatea era ca o furtuna nemiloasa, semn că trupul voia să scoată la iveală ce se întâmplase.
Într-o zi, am citit din întâmplare un fragment relaționat cu ceea ce trăisem eu, și mi-a venit să vomit. Mi s-a făcut frig, o mână imensă s-a încleștat în pieptul meu și atunci mi-am amintit. Am început să tremur incontrolabil.
I-am scris terapeutei mele: „S-a întâmplat ceva grav, trebuie să vorbim urgent.” Și am vorbit pentru prima dată despre asta. Am tremurat, am vorbit, am plâns, am vorbit iar. Mi-a fost rușine, nu puteam articula cuvintele, nu voiam nici măcar să le cred. Și frigul... Doamne, cât îmi era de frig..."
Am citit acum o postare despre abuzul sexual al unui așa zis „terapeut” asupra clientelor sale plus multe alte postari cu acest subiect. Am citit și comentariile. Am citit și despre cât de mult abuz se întâmplă în lume, în România, despre cm se creează grupuri care susțin așa ceva, despre cm o societate întreagă devine martor colectiv și complice la un fenomen atât de grav. Și mi s-a făcut iar frig.
Iar comentariile... genul acela de comentarii în care victimele sunt vinovate, în care faptul că abuzul este adus la lumină cu întârziere devine motiv de suspiciune, iar acuzațiile tacite susțin că ceea ce nu a fost spus la timp devine automat fals... îmi întorc stomacul pe dos.
*continuarea în comentarii!

✨ Să avem grijă de mintea noastră înseamnă și să fim atenți la ce lăsăm să ajungă la ea ✨Nu este vorba despre a ignora l...
08/05/2026

✨ Să avem grijă de mintea noastră înseamnă și să fim atenți la ce lăsăm să ajungă la ea ✨
Nu este vorba despre a ignora lumea sau a ne îndepărta de realitate. Nici despre naivitate, pozitivism forțat sau despre a pretinde că riscurile nu există.
Este vorba despre altceva: relația pe care o avem cu informația pe care o consumăm zilnic.
Astăzi suntem expuși constant la un flux de știri, alerte și conținut care, de multe ori, ne activează sistemul nervos fără să ne dăm seama. Și nu toată această informație este cu adevărat utilă pentru viața noastră.
🌿 Nu tot ce este urgent este important.
🌿 Nu tot ce știm ne ajută.
🌿 Și tot este adevărat sau ne face bine.
Uneori, o informație poate fi corectă… și totuși inutilă pentru noi în acel moment, ba chiar copleșitoare mai ales dacă nu ne oferă nicio posibilitate reală de acțiune.
De aceea, grija pentru sănătatea mentală înseamnă și discernământ:
– ce consumăm
– când consumăm
– și ce efect are asupra noastră
A fi responsabil nu înseamnă să știm tot.
Înseamnă să știm ce facem cu ceea ce știm.
Și poate una dintre cele mai mature forme de autocuraj nu este expunerea la tot, ci alegerea conștientă a ceea ce NU lăsăm să ne influențeze.
Pentru că liniștea se construiește și așa: filtrând zgomotul și lăsând loc pentru ceea ce contează cu adevărat în viața noastră. 🌿
Și dacă ne gândim puțin, perioada pandemiei a fost un exemplu puternic în acest sens. A fost o perioadă dificilă pentru noi toți, dar și una din care putem învăța.
Dezinformarea, consumul excesiv de știri și frică au amplificat anxietatea colectivă și au creat mult haos interior și exterior.
Poate că tocmai de aceea este important să nu uităm:
felul în care consumăm informația ne poate influența profund starea psihică.
Pentru ca istoria să nu se repete în aceeași formă, avem nevoie de mai mult discernământ, mai multă conștiență și mai multă grijă față de ceea ce lăsăm să ne intre în minte. 🌿

Mult timp am crezut că anxietatea este un defect.La celebra întrebare „spune-mi trei defecte și trei calități”, o trecea...
12/12/2025

Mult timp am crezut că anxietatea este un defect.
La celebra întrebare „spune-mi trei defecte și trei calități”, o treceam prima pe listă. O vedeam ca pe o slăbiciune, ca pe o „defecțiune” a mea.

Dar nu e deloc așa.
Anxietatea e un răspuns la stres, la traumă, un mecanism de apărare. Doar că nu o simțim ca pe o protecție, pentru că am învățat să o privim ca pe ceva „rău” și am fugit mereu de ea, fără să o cunoaștem sau să îi oferim blândețe.

Eu n-am știut mult timp cm să fiu blândă cu mine. M-am judecat dur, m-am criticat, m-am pedepsit. Și asta, evident, doar hrănea anxietatea.
Îmi amintesc un episod în care am încercat să-mi alung starea anxioasa vorbindu-mi urât. Nu m-a ajutat, mi-a adâncit anxietatea.

Abia când am început să mă privesc cu ochii unei figuri parentale, cu dorința sinceră de a-mi proteja copilul interior, am înțeles cât de mult mă răneam. Și lucrurile s-au schimbat. Am început să fiu blândă.

Acum, în episoade anxioase, nu mă mai lupt cu mine.
Mă întorc spre mine cu calm, cercetez ce vrea să-mi spună frica și observ că, de cele mai multe ori, încearcă doar să mă protejeze de ceva prea intens.
Îmi vorbesc cu răbdare, și anxietatea scade.

Astăzi nu o mai văd ca pe un defect.
Nu e vină, nu e rușine — e un mesaj.

Las și eu asta aici. O formă de non-propagandă. Apolitică. Umană.Perioada în care ne aflăm vine cu provocări pentru fiec...
17/05/2025

Las și eu asta aici. O formă de non-propagandă. Apolitică. Umană.

Perioada în care ne aflăm vine cu provocări pentru fiecare: cu stres, cu anxietate, cu frică.
Frica naște agresiune, agresiunea naște și mai multă frică.
Și rezultatul? L-am văzut zilele astea peste tot.

Avem parte de o campanie politică foarte agresivă (din ambele părți): oamenii atacă oamenii, jignesc, amenință, se împart în tabere.Taberele creează dezbinare, învrăjbire, izolare, ură...
Toate acestea se simt la nivel fizic, psihic, în relațiile cu cei din jur – inclusiv cu cei dragi.

Eu am oameni dragi care votează cu o anumită parte și oameni dragi care votează cu cealaltă.
Oricare ar fi alegerea lor, îmi rămân la fel de dragi.
Și îndemn pe fiecare să facă același lucru.
Pentru că oamenii sunt mai mult decât votul lor.

Să ne ferim de propaganda violentă.
Să nu îndreptăm frica către cei din jur.
Să nu creăm în viața noastră același mediu pe care îl vedem pe social media – un mediu ocupat doar de ură.

✨ Vă îndemn să mergeți la vot, dacă simțiți, fără presiune, judecată sau frică.
✨ Este în regulă și dacă nu mergeți – este la fel de acceptabil din punct de vedere social.
✨ Vă îndemn să respectați deciziile și părerile celor din jur și să evitați conflictele pe subiecte politice.
✨ Vă reamintesc și că votul este confidențial și liber, iar fiecare are dreptul de a alege așa cm crede de cuviință.

P.S. Postarea asta nu e despre politică.
E despre noi.
Despre respect. Despre liniște. Despre sănătate mintală.
Despre a nu lăsa o luptă care nu ne aparține să ne dezbine.
Rămâneți oameni. Împreună.

"Să fii bine cu tine." Dar ce-o fi însemnând acest „să fii bine cu tine”? Mă întrebam și eu într-o perioadă, în timp ce ...
26/11/2024

"Să fii bine cu tine."
Dar ce-o fi însemnând acest „să fii bine cu tine”? Mă întrebam și eu într-o perioadă, în timp ce căutam în exterior această stare de bine, care promitea și mai mult bine.
Dar „să fii bine cu tine” este mai mult o stare internă. Este despre a fi în contact cu toate părțile noastre rănite, vulnerabile, cele încă în dezvoltare, cele pe care ne este atât de greu să le acceptăm.
Și nu doar să fim în contact, ci să le oferim alinare unde este nevoie: să le acceptăm, să le recunoaștem, să le ascultăm, să le oferim siguranță și sprijin. Cu alte cuvinte, să ne oferim nouă tot ceea ce ne-a lipsit, ce n-am primit și ce a durut al naibii de tare.
Sigur că nu este extern acest „să fii bine cu tine”. Părțile noastre sunt în interior, iar de acolo începe călătoria către vindecare. Exteriorul se schimbă și el, după ce în interior se așterne liniștea. Liniște care, la rândul ei, necesită căutată și cultivată.
Căutăm în interior și cultivăm de acolo: devenim responsabili pentru vindecarea noastră, încercăm să avem un stil de viață echilibrat și construim o viață în care să fim cât mai în armonie cu noi înșine și cu lumea.
Aici, în poză, îmi ofeream timp pentru joacă. Îmi place mult să mă joc și să mă alint. În copilărie, mi-am reprimat această latură, pentru că era pedepsită dur cu bătăi. Acum, însă, îmi iese deseori la iveală, dar o recunosc, o accept și tare mult a ajuns să-mi placă.
Îmi amintesc ce discutam odată în propriile ședințe de terapie: cm lucrez la a construi o viață în care ușile nu se trântesc.
Și mă gândesc că, pentru mine, așa arată acest „să fiu bine cu mine”. Înseamnă să vindec pentru a mă simți liberă, în siguranță, acceptată – inclusiv cu părțile mele jucăușe. Și să nu duc mai departe o viață în care până și joaca era pedepsită.

#

I will forget my nameAnd tell the people I am a strangerI will take the flamesAnd burn the past, the present, my name Oh...
25/10/2024

I will forget my name
And tell the people I am a stranger
I will take the flames
And burn the past, the present, my name

Oh God, take my name!
How much I hate my name
But then, I feel it slipping
I am afraid, I can't remember it...

Just a voice, the deepest
Just a flame, the fearless
And a name, the past,
Forget me, forgive me!

Scriam poezia asta cugetând la iertare, uitare, împăcare și totodată la durere, furie, umilință. Ma gândeam la numele meu, la trecut, la toate rănile de care am fugit și cum, până nu am început să le vindec, mi-au acaparat prezentul, cu totul. 
Îmi uram numele, și ca orice persoană rănita, îl uram pentru că aveam certitudinea că mă definește. Pendulam mereu între nevoia de a ma redefini și frica de a pierde o parte din mine. Mă chinuiam sa-l iert, sa-l uit, însă nu mă iertam pe mine, nu mă acceptam fix așa cm eram, cu un nume pe care voiam să-l uit adesea și cu un bagaj emoțional greu de care fugeam.
Ca în orice poveste despre suferință și abuz, furia nu iartă și iertarea înfurie. Pentru că nu putem să iertăm pur și simplu și nici nu este sănătos să pretindem că de iertare avem nevoie și după iertare "toate se uită, toate se vindecă".
Este necesar să simțim și să ne acceptăm. Acceptarea de sine, acceptarea noastră cu toate straturile adânci de emoții născute în urma suferinței, cu furia, cu frica, cu anxietatea, cu dependențele, cu tot ceea ce facem pentru a supraviețui atunci când suntem copii și suntem lăsati singuri, abuzați sau respinși. Acceptarea trecutului, în toate formele sale, este grea, dar poate singura cale prin care putem să ne simțim compleți, autentici și liberi.
Am fost o persoană foarte furioasă, vulcanică cm se spune în limbaj popular. Și pentru că eram furioasă, eram catalogată automat ca fiind rea. Mi se spunea că sunt rea, diabolică, și că nu merit iubire pentru asta (nici nu primeam de altfel). Mi s-a spus asta toată copilăria, și ca orice copil credeam că este adevărat (copii nu cred niciodată că adultii sunt cei cu probleme, ci cred că ei sunt defecți și de neiubit). Sigur, acum stiu că furia mea era un mecanism de apărare născut în urma abuzului fizic și psihic repetat.
(Continuarea în comentarii)

Tot mai des văd cm iubirea este asociată cu lipsa, cu abuzul, cu nesfârșite conflicte, cu amărăciunea, cu suferința, cu...
17/09/2024

Tot mai des văd cm iubirea este asociată cu lipsa, cu abuzul, cu nesfârșite conflicte, cu amărăciunea, cu suferința, cu durerea, cu gelozia, cu abandonul.
Relațiile sunt un camp de luptă, iar persoanele pe care le alegem ne devin inamici și triggere. Cu cât luptăm mai mult și furtuna emoțională este mai intensă cu atât credem că iubirea este mai reală.
Însă iubirea și relațiile sănătoase nu distrug.
Iubirea construiește, înțelege, echilibrează și vindecă.
Relațiile sănătoase sunt un spațiu de siguranță unde cei implicati cresc împreună, și construiesc un mediu bazat pe dezvoltare, suport și liniște.
Când credem că iubirea este opusul liniștii și trăim în relații toxice, înseamnă că am ales prin prisma suferinței din trecut, că vedem normalul ca pe un dezechilibru.
Și atunci, vom alege versiuni ale oamenilor care ne sunt cunoscuti, situații care ne sunt familiare chiar dacă acestea sunt disfunctionale.
Pentru a ne elibera trebuie să ne vindecăm. Și pentru a ne vindeca trebuie să renunțăm la ideea că iubirea este haos. Unde este haos este durere. Iar oamenii nu se nasc pentru durere.
Cum recunoaștem dacă oamenii de lângă noi sunt potriviti? Ne ascultă? Ne înțeleg? Ne protejează? Ne oferă spațiu? Ne îndeplinesc nevoile? Sau ne abuzeaza psihic și emoțional? Ne abadoneaza? Ne sufoca? Ne manipuleaza? Ne ignora nevoile și pe noi?
Cum recunoastem dacă relația în care suntem este una potrivita? Ne simțim în siguranță? Ne putem exprima fără teamă? Ne putem urma visele? Ne putem simți liberi dar fără a ne simți singuri? Ne putem comunica emotiile, gândurile, fricile? Sau ne simțim anxioși? Agitati? Singuri? Nesiguri? Nevoiți să renunțăm la noi pentru a nu pierde relația? Nevoiți să înfruntăm situații stresante sau abuzive?
Cum recunoaștem iubirea sănătoasă? Ne liniștește? Ne oferă confort? Ne dezvoltă? Ne protejează? Ne ajută? Ne împlineste? Sau ne chinuie? Ne slabeste? Ne distruge? Ne loveste? Ne doare?
Relațiile născute din nevoia noastră de a ne umple golurile și fricile nu sunt relații sănătoase iar iubirea are nevoie să vindecăm golurile și fricile.
Atât iubirea de sine cât și iubirea pentru cei din jurul nostru.

Address

Strada Stefan Cel Mare
Sibiu
557260

Opening Hours

Monday 10:00 - 18:00
Tuesday 10:00 - 18:00
Wednesday 10:00 - 18:00
Thursday 10:00 - 18:00
Friday 10:00 - 18:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Andrada Oprea posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Andrada Oprea:

Shortcuts

Share

Category