25/03/2026
Am lipsit o vreme. Și nu am o explicație elegantă pentru asta.
A fost o perioadă în care viața a cerut mai mult — și am ales să fiu prezentă acolo unde conta mai mult. În relații. În procesul meu. În liniștea de care aveam nevoie ca să nu scriu doar de dragul de a fi văzută.
Cred că asta e una dintre lecțiile pe care le-am învățat în propriul meu proces terapeutic:
Uneori, pauzele nu sunt eșecuri. Sunt răspunsuri.
Am învățat asta greu, din interior — dârâmând zi de zi armurile pe care le construisem ani la rând în jurul meu, crezând că mă protejează. Descoperind că, de fapt, mă îngreunau.
Mă întorc azi cu aceeași dorință cu care am început această pagină: să creez un loc unde să vorbim sincer despre ce înseamnă să fii om. Despre emoțiile care ne construiesc și ne complică. Despre curajul mic, de zi cu zi, de a fi tu.
Dacă ești aici de ceva vreme — mulțumesc că ai rămas.
Dacă ai ajuns abia acum — bine ai venit! Sunt Oana, psihoterapeut și om în continuă devenire.
