14/01/2026
Dragă umanitate,
Anul 2026 nu începe cu artificii pentru toți. Pentru unii, începe cu frig. Cu foame. Cu tăcere.
Începe cu un copil care se culcă flămând și se întreabă, în șoaptă, dacă mâine va fi mai bine.
Începe cu un bătrân care își numără pastilele, ca să-i ajungă până la sfârșitul lunii.
Începe cu o mamă care plânge în liniște, ca să nu fie auzită de copiii ei.
Și totuși, sperăm. Sperăm că, poate, anul acesta vom avea curajul să nu mai întoarcem capul. Să nu mai spunem „nu e problema mea”. Să nu mai trecem nepăsători pe lângă durere.
Asociația Umanitară „Rafaella” este și va rămâne apolitică.
Nu ne dorim influență. Nu ne dorim funcții.
Ne dorim oameni.
Oameni care încă mai simt.
Oameni care încă mai plâng pentru alții.
Oameni care nu și-au pierdut sufletul!
În România de astăzi, suferința nu este o excepție. Este o realitate zilnică.
Sunt copii care nu știu ce înseamnă o masă caldă în fiecare zi.
Copii care lipsesc de la școală nu pentru că nu vor să învețe, ci pentru că le este foame.
Sunt familii care trăiesc cu teama că mâine nu vor mai avea nimic.
Și sunt bătrâni care îmbătrânesc singuri, uitați de lume, uitați de stat, uitați de noi.
Aceasta nu este o poveste menită să emoționeze.
Este adevărul.
Un adevăr dureros, care doare tocmai pentru că îl știm… și de multe ori alegem să-l ignorăm.
Știm că încrederea a fost rănită. Știm că faptele murdare ale unor ONG-uri au aruncat noroi peste toți cei care ajută cinstit. Dar noi refuzăm să ne lăsăm murdăriți. Refuzăm să renunțăm. Pentru că cei care suferă nu au nicio vină.
Nu mai este suficient să sperăm că „se va rezolva”!
Nu mai este suficient să distribuim un mesaj și să mergem mai departe!
Tăcerea ne face complici!
Indiferența ucide mai lent, dar la fel de sigur!
Ni s-au luat multe: siguranța, liniștea, încrederea.
Dar încă avem ceva ce nimeni nu ne poate lua fără acordul nostru:
umanitatea.
În acest an, Asociația Umanitară „Rafaella” își reafirmă misiunea cu și mai multă durere, dar și cu mai multă speranță:
să fie sprijin pentru copiii cu dizabilități,
pentru familiile defavorizate,
pentru bătrânii uitați ai acestei țări.
Vom merge mai departe chiar și atunci când doare.
Chiar și atunci când e greu.
Pentru că fiecare copil salvat, fiecare bătrân ajutat, fiecare familie sprijinită înseamnă o lume întreagă pentru cineva.
Nu întoarce privirea!
Nu lăsa suferința să treacă pe lângă tine!
Împreună, putem reda speranța acolo unde a murit!
