20/09/2024
Anxietatea de separare!‼️
Anxietatea de separare sau.. ce ne facem cu copiii? A raspuns la intrebare psiholog Raluca Nica, Director al Ligii Romane pentru Sanatate mintala!
Aproximativ 20% din copiii de 2 ani manifestă un nivel crescut de inhibiție comportamentală.
Inhibiția comportamentală este tendința de a reacționa prin retragere, frică și reținere atunci când copilul se confruntă cu situații noi.
Se manifestă printr-o stare de frică, precauție, iritabilitate, dependență față de adult, retragere față de contextele sociale nefamiliare și căutarea continuă a persoanei de referință.
Afectivitatea negativă inseamna instabilitate psihologică și o predilecție pentru experiențe emoționale negative.
Factorii de risc in ceea ce priveste vulnerabilitatea psihologica:
relația de atașament dintre copil și persoana de referință, percepția controlului, stilul parental,
reglarea emoțională.
Relația de atașament dintre copil și părinte (persoana de referință) reprezintă unul dintre elementele cu un impact decisiv asupra funcționalității viitoare a copilului.
Vulnerabilitatea psihologică este determinată de interacțiunea părinte – copil !
Studiile arată că acei copii care simt că nu dețin control sunt mai predispuși să aibă reacții negative intense la evenimente negative (Barlow 1988, Chorpita 2007).
Este foarte important ca un copil să-și dezvolte încrederea că poate să facă față situațiilor negative de viață, situațiilor neprevăzute, situațiilor care nu se pliază pe așteptările cu privire la viitor.
În concluzie, sentimentul lipsei de control asupra lucrurilor reprezintă un factor de risc pentru anxietate.
Mesajul care trebuie să ajungă la copii și adolescenți este că nu vrem să eliminăm emoțiile negative, scopul nostru fiind de a învăța să trăim cu ele în așa măsură încât să nu interfereze negativ cu viața noastră de zi cu zi.
