11/01/2026
Gândurile unui observator naiv -
Nu tot ceea ce pare ușor la altcineva va fi ușor și pentru mine. Cum influențează materialele și hârtia aleasă experiența și schimbarea perspectivei
Acum câteva zile am văzut un tutorial în care cineva realiza această lucrare. Părea atât de simplu.
Și, mai ales, mi s-a părut… delicios. Da, delicios — pentru că pastelul uleios folosit de acea persoană părea extrem de cremos, se întindea pe hârtie cu multă ușurință, iar culorile aplicate peste alte culori rămâneau vibrante.
Azi mi-am făcut curaj și am încercat și eu.
Am constatat destul de repede că cele trei tipuri de pastel uleios pe care le am nu sunt la fel de cremoase. A apărut frustrarea și, imediat după, un sentiment de vinovăție: am seturile acestea de mai mulți ani și nu prea le-am folosit, iar acum „s-au stricat”.
Pun ghilimele pentru că am aflat între timp că pastelul uleios nu se strică, dar se poate usca.
În art-terapie, pastelul uleios este ales frecvent pentru exprimarea emoțiilor intense. Este un material potrivit pentru asta deoarece, deși este relativ ușor de manipulat și oferă o alunecare care reduce rezistența psihologică, păstrează în același timp senzația de control și cea de împământare prin contactul direct cu materialul.
Revenind la lucrarea mea, am ales totuși să continui.
Nu a fost ceea ce mă așteptam. Pastelul nu se întindea ca în tutorial, se amesteca anevoios, iar culorile deschise abia se vedeau. Până la urmă a ieșit ceva, dar nu așa cm îmi doream.
Am decis să mai fac o încercare, de data aceasta schimbând tipul de hârtie.
Prima hârtie era mult prea netedă, iar pastelul nu se „comporta” cm "trebuie". De multe ori am avut senzația că, atunci când încercam să mixez culorile, nu obțineam un amestec, ci mai degrabă o mânjire.
Pentru a doua lucrare am ales o hârtie puțin mai grunjoasă. Acest tip de hârtie are o textură care prinde și reține pigmentul și, în același timp, îi permite să se miște pe o anumită distanță și să se amestece, rezultând nuanțe noi.
În art-terapie, alegerea hârtiei este importantă, pentru că ea reprezintă nu doar mediul tehnic ci și mediul interior și exterior al persoanei respective și poate vorbi despre modul în care aceasta se raportează la sine și la spațiul exterior.
Pentru mine, trecerea de la o hârtie netedă, care nu mă ajuta, la una care „prindea” și susținea culoarea a adus o stare de „pot”, de a fi capabilă de a reuși să fac ceea ce mi-am propus.
În final, am reușit să aduc la o formă acceptabilă pentru mine și prima lucrare. Însă a necesitat mai mult efort, mai mult timp alocat căutării de soluții.
Concluzia mea din seara asta este că mediul contează enorm.
Nu doar ceea ce facem, ci "unde" și "cu ce" facem poate face diferența între blocaj, frustrare, oboseala sau reușită, mulțumire.
