Mihaela Paiu Consultant în Claritate

Mihaela Paiu Consultant în Claritate Te ajut să identifici tiparele care te țin blocată și să iei decizii pe care le amâni de ani de zile. Numele meu este Mihaela Paiu, sunt Terapeut energetic.

O să-ți povestesc puțin despre drumul meu ca Terapeut energetic.
Înainte de toate, sunt om, mamă, soție, fiică, soră și nepoată, prietenă...
Sunt multe, sunt eu, sunt tu. Zodia mea e Săgetător. Predispune la cunoaștere și aventură. În consecință, m-a condus către multe cărți și cursuri de dezvoltare spirituală. Deoarece m-a interesat ce este dincolo de corp, am căutat să înțeleg:
Dincolo de ce se vede.
și
Ce va fi după de moarte.
În acest sens, am explorat cursuri de spiritualitate.
În primul rând, am studiat Reiki – prima iubire. Mai departe, am urmat cursuri de Tao Universal, Prananadi. Apoi cursuri de dezvoltare personală, continuând cu specializări în aromoterapie. Am devenit facilitator de eliberare emoțională cu uleiuri esențiale Young Living. A doua dragoste a fost Munay Ki. Ritualurile de inițiere ale șamanilor Laika.
În același sens, am studiat medicina energetică șamanică, de Alberto Villoldo. Consider terapia doar începutul dezvoltării personale și spirituale. Așa că, am învățat și cm să ghidez oamenii către împlinirea visurilor. La fel cum, le sunt alături în îndepărtarea blocajelor și în vindecarea traumelor. Tot ceea ce am studiat am aplicat și în viața mea personală. După inițierea în Reiki, am constatat o îmbunătățire a sănătății. Mi s-au vindecat durerile reumatismale pe care le aveam încă din adolescență și o dischinezie biliară survenită după o hepatită virală tip A, tot de pe vremea liceului. Capacitățile mele extrasenzoriale au început să fie tot mai prezente pe măsură ce am aplicat învățăturile primite de la mentorii mei. Ca orice om care își caută sensul, am avut o perioadă lungă în care m-am întrebat:
Ce ofer? Ce fel de specialist sunt? Am înțeles că darul meu este de a lucra cu energia, de a fi Terapeut energetic. Mi s-a întâmplat să-mi spună oamenii cu care doar vorbeam sau cărora le puneam întrebări că simt energia sau că se simt mai bine după interacțiunea cu mine. Atunci am înțeles pe deplin că acesta e darul meu spre lume! Fie că vorbesc, fie că pun mâinile ori că fac ședințe de recuperarea sufletului, în toate e vorba despre energie. Chiar și atunci când țin cursuri, ateliere de fapt tot Terapeut energetic sunt. Lucrez cu mâinile, dar lucrez și cu vorba. Mai presus de toate, mă adaptez la ce are fiecare nevoie. Consider o onoare prilejul de a da mai departe din ce-am primit. Să-i învăț pe cei care vin spre mine ce știu și am practicat ani de zile e misiunea mea. Mă străduiesc să ofer fiecărui client terapii în funcție de valorile și credințele sale. Cine e omul Mihaela?
În general sunt om că toți oamenii. Îmi place mult muzica, să dansez, să mănânc bine, îmi place să citesc, dar și să petrec timp cu prietenii.
Îmi place să stau în natură. Ador să mă relaxez afară în curte, să beau o cafea cu un biscuit de ciocolată. Să visez cm pot contribui la o lume mai bună pentru mine, pentru copiii noștri, dar și pentru generațiile care vor veni. Locuiesc la casă, am o grădină pe care o îngrijesc. Astfel mă conectez cu natură și cultiv alimente sănătoase. Cum pot să servesc mai bine? Cel mai adesea mă trezesc reflectând la ce pot oferi comunității? Terapii individuale, cursuri de dezvoltare spirituală și personală, tabere de relaxare. Prin acestea mi-am propus să fac lumea mai bună. Fiecare om care se dezvoltă dăruiește mai departe pace, bucurie, înțelepciune. Evoluând își inspiră familia, prietenii, vecinii și colegii să fie mai buni.
,,Dacă vrei să schimbi lumea, începe cu tine însuţi!”
Bineînțeles că și partea mea întunecată scoate capul uneori. În acele perioade caut la rândul meu susținerea unui terapeut/coach. Lucrez și cu mintea mea, mă șlefuiesc continuu. Dezvoltarea mea personală și spirituală mi-e ghidată de un coach din 2019. Apelez la consultanță, pe linie de business și de marketing. Îmi place să mă înconjor de profesioniști. Deschiderea mea către cursuri, terapii, mi-a dăruit acces la Sistemul Slefuitorului de Diamante. Din 2020 am început să studiez și să aplic acest sistem care corespunde credințelor, viziunilor și valorilor mele personale. Anul acesta încep o școală de coaching. Aici voi învață mai multe metode și instrumente pentru a susține și mai bine oamenii care intră în proces terapeutic cu mine. Mare parte din viața mea am fost o perfecționistă, rigidă. Am cerut mult de la mine și de la ceilalți.
În momentul în care mi-am dat voie să simt, să fac propriul demers terapeutic, toate s-au schimbat. Cu alte cuvinte, am ajuns să mă accept tot mai mult pe mine, pe ceilalți. Mi-am gestionat propriile neputințe, furii, suferințe. Pe de altă parte, simțeam în corpul meu ce simte celălalt. Am ajuns să lucrez foarte mult pe partea emoțională, deși eu sunt omul cu energia. Ca Terapeut energetic susțin, ofer un spațiu de conținere pentru celălalt. Ghidez omul către conectarea între propriul corp și emoțiile sale. Fac o paranteză aici. Emoție - emotion în engleză înseamnă energy in motion. Așa că, totul este energie! Chiar și ecranul de pe care citești acum. Deși îl vezi, e solid, e tare, de fapt, ecranul tău este o energie condensată. Darul cel mai mare pe care mi l-a făcut viață, și la care m-am angajat înainte de a mă naște, este de a fi de folos, mie, ție, vieții pe pământ, de a servi. Mi-a plăcut întotdeauna să lucrez cu oamenii.
Înainte de a deschide cabinetul am lucrat ca secretară, apoi că agent imobiliar. Ulterior, vreme de aproximativ 5 ani, m-am dedicat rolului de mamă full time. Cam atât despre mine. Îți mulțumesc că te-ai oprit să ne cunoaștem!

În final îți doresc să ai parte de o viață implinită. Îți stau la dispoziție pe drumul dezvoltării spirituale și personale. Agenda cursurilor și a atelierelor o găsești aici. Te poți programa aici pentru o ședință de terapie individuală. Te invit să urmărești și site-ul meu alături de pagina mea de Facebook. Aici postez regulat despre ateliere, webinarii (unele gratuite) și programele pe care le susțin. Mihaela Paiu,
Ghidul tău către echilibru și vindecare

4 motive pentru care te simți vinovată când vrei ceva doar pentru tineCred că ai nevoie să înțelegi de ce, de fiecare da...
18/09/2026

4 motive pentru care te simți vinovată când vrei ceva doar pentru tine

Cred că ai nevoie să înțelegi de ce, de fiecare dată când apare o dorință doar a ta, vine imediat și un val de vinovăție care o stinge.

Iată ce văd eu, constant, la femeile cu care lucrez:
1. Ai crescut cu un model de sacrificiu, nu de echilibru.
Mama, bunica, femeile din jurul tău, poate păreau eroine pentru că dădeau totul, fără odihnă. Dar sacrificiul total nu e neapărat semn de iubire sănătoasă pentru că de multe ori ține loc unei nevoi proprii nerezolvate a celui care se sacrifică. Tu ai copiat modelul văzut, fără să intelegi ce era în spatele lui.

2. Ai învățat că a-ți alege nevoile înseamnă că ești "egoistă".
Dacă, la un moment dat, ai fost făcută să simți că a vrea ceva doar pentru tine te transformă într-un om rău, ai putut ajunge să-ți negi dorințele ca să nu mai simți asta din nou. Și, fără să-ți dai seama, ai rămas neclară în privința a ceea ce chiar vrei pentru tine.

3. Ți-e teamă că, dacă te ocupi de tine, iei ceva de la altcineva.
De multe ori poți face ambele, să ai grijă de tine și de cei din jur. Numai că frica asta veche nu se uită la realitate, se uită la un scenariu vechi în care cineva a avut de suferit când tu ai vrut ceva pentru tine.

4. Ai fost, cândva, judecată pentru o dorință personală, și rușinea aia nu a dispărut.
Rușinea e diferită de vină: vina spune "am făcut ceva greșit", rușinea spune "sunt greșită". Iar când ai simțit-o o dată suficient de tare, reacția automată devine: mai bine nu vreau, ca să nu mai simt asta.

Niciunul din motivele astea nu are legătură cu disciplina sau motivația ta. Au legătură cu ce ai învățat, nu conștient, despre dreptul tău de a exista și pentru tine, nu doar pentru ceilalți.

Dacă te regăsești în vreunul din ele, scrie-mi un mesaj și hai să vedem împreună de unde vine și cm ajungi să poți face ceva pentru tine fără vinovăție.

De ce modelele de succes "masculine" nu funcționează pentru noi? Și Nu, nu e vorba de disciplinăAm scris zilele trecute ...
16/09/2026

De ce modelele de succes "masculine" nu funcționează pentru noi?
Și Nu, nu e vorba de disciplină

Am scris zilele trecute despre cât de nedrepte sunt modelele de succes create pentru oameni cu altă logistică de viață decât a noastră. Azi vreau să merg un pas mai departe.

Ce funcționează nu are legătură simplu cu timpul și energie fizică de care dispui sau nu, are treabă cu valorile personale. Adică ceea ce ne mișca din pat dimineața, ce ne face sa rezistam zilnic și să ne cheltuim banii, atenția și energia. Prioritățile noastre personale.

Majoritatea modelelor astea de productivitate și atingere a obiectivelor sunt de obicei construite pe o singură valoare centrală: performanța. Fă mai mult, mai repede, mai eficient. Și dacă nu reușești, concluzia e simplă, nu ești suficient de disciplinată.

Dar eu văd altceva, în fiecare femeie cu care lucrez: Îi lipsește alinierea cu valorile ei, nu disciplina.
Adică o mare parte din energia ei Nu se duce spre ce contează cu adevărat pentru ea, se duce spre ce crede că ar trebui să conteze. Adică spre așteptările altora, spre vinovăția de a nu face suficient, spre un standard pe care nici ea nu și l-a ales, dar l-a moștenit.

Spre exemplu, un bărbat care își construiește o rutină de succes de obicei nu se luptă cu întrebarea "dar sunt și o mamă bună dacă fac asta?" Nu-și pune la îndoială dreptul de a-și urmări obiectivul. Noi da. Și atunci, o mare parte din "lipsa noastră de productivitate" nu e lene sau slăbiciune, e energie consumată de un conflict intern pe care nici nu-l vedem: ce vreau eu vs. ce cred că ar trebui să vreau.

De-asta nu e suficient să copiezi o rutină de dimineață. Dacă rutina aia nu pornește din valorile tale reale, ci dintr-un standard împrumutat, ceva care sună tare bine dar nu realist și nici util pentru tine, o vei abandona, și te vei simți din nou vinovată. Și asta apare pentru că lupți un război greșit.

Scrie-mi un mesaj dacă vrei să descoperim împreună ce valori sunt cu adevărat ale tale, și ce e doar obligație moștenită.

Care e diferența dintre femeile "de succes" și restul dintre noi, care ne întrebăm cm naiba se poate să ai și carieră, ...
11/09/2026

Care e diferența dintre femeile "de succes" și restul dintre noi, care ne întrebăm cm naiba se poate să ai și carieră, și copii înfloritori, și petreceri, și rutina de skincare de dimineață?
Simplu: femeile alea deleagă enorm. Nu fac ele pachețelul dimineața, nu se luptă cu toate trantele copilului, sau poate nu mai au copii mici, sau au un soț/o rețea care le susține total.
Nu e o scuză din partea lor. Dar stai puțin cu mine aici.

A început școala și văd zilnic femei copleșite, duc copilul, fac tot pentru familie, și energia asta se scurge cu mult înainte să ajungă la munca pentru care sunt plătite.

Sunt atâtea programe și modele de succes care spun: trezește-te la 5, culcă-te devreme, fă asta în fiecare zi. Și mă întreb: cine a scris cărțile astea? Cineva fără familie? Cineva a cărui familie e administrată de altcineva? Sau chiar o femeie reală, influențată de hormoni, cu energie diferită de la o zi la alta, cu job, casă, familie, cumpărături, zile de naștere, toată logistica aia invizibilă?

M-am săturat de modelele astea false, care nu sunt gândite pentru femei.

Mie mi-a fost ușor să am rutina perfectă de dimineață, jurnalul, agenda, atunci când nu aveam un copil mic. Și "mic" înseamnă, cred, până pe la 6-7 ani, sau poate chiar 9, până devine cât de cât independent.

Ce vreau să subliniez: majoritatea modelelor de succes și de atingere a obiectivelor sunt create și promovate de bărbați, sau de femei care au ieșit deja din rolul intens de mamă a unui copil mic, și au mai multă energie interioară disponibilă pentru asta.

De ce scriu asta? Ca să nu te mai simți vinovată și nefericită uitându-te la "succesul" altora. Pentru că dincolo de o postare "m-am trezit la 5:30 și lucrez" sunt de multe ori o bunică, o soacră, o bonă, o menajeră, o vecină, o grădiniță aproape. Lucruri pe care nu le vedem.
Nu e o judecată la adresa lor, pentru că și eu am fost acolo. Dar nu e un model pentru toate femeile, și nu ajută să pretindem că este.
Postarea asta e pentru două categorii de femei:
* cele în tranziție hormonală - perimenopauză, menopauză
* mămicile cu copii nici foarte mici, nici foarte mari
E pentru tine cea care vrei schimbare, ai vise și obiective, rutine și mindset pe dezvoltare, dar te judeci și te biciuiești pentru că "nu mai sunt productivă", asta in timp ce te compari cu oameni care pur și simplu nu au aceleași responsabilități și aceleași resurse interioare.

La noi nu prea se vorbește despre asta, dar sunt zile în care nu te dai jos din pat decât cu buldozerul, și lumea se așteaptă totuși să vorbești cu toată lumea și să livrezi la fel. Iar dacă nu, ești neproductivă și nu faci destul, nu ai motivație, nu vrei sa atingi obiectivele alea...
Ești doar femeie, atât.

Tu cm simți asta, te regăsești în ce am scris?

Când a venit prima dată la mine, Ana mi-a spus așa: Trebuie să mă pun pe primul loc și nu pot.Toată viața ei muncise mul...
10/09/2026

Când a venit prima dată la mine, Ana mi-a spus așa: Trebuie să mă pun pe primul loc și nu pot.

Toată viața ei muncise mult. Întâi pentru părinți, apoi pentru soț, pentru copil, pentru a-și cumpăra casă. Cu muncă din greu, îi reușiseră toate.
Și acum, când ea avea nevoie de ajutor, toată lumea dispăruse, pentru că ceilalți erau ocupați cu viața lor.

Din ce-mi spunea, corpul ei nu mai putea, resursele financiare erau aproape la limită, iar sănătatea la fel. "Am ajuns undeva unde nu am mai fost niciodată," mi-a zis.
Citise mult, făcuse cursuri, seminarii, și își dăduse seama, la nivel mental, că ierarhia priorităților din viața ei trebuia schimbată, ca ea să ajungă pe primul loc. Dar când a încercat, n-a mai putut depune același efort, aceeași încăpățânare pe care o depusese ani de zile pentru toți ceilalți. Pentru ea, pur și simplu, nu mergea.

Am căutat împreună tiparul din spate. Și era ceva simplu, dar tare puternic: dau ca să mă iubești, ca să mă vezi, ca să fiu importantă pentru tine.
Venea din copilărie, din relația cu tatăl și cu mama, de-acolo unde a învățat că dreptul de a fi văzută, iubită, de a aparține trebuia câștigat prin muncă.
Ca adultă, forma iubirii s-a schimbat: bani, muncă, control. Stătea mereu în alertă, verifica dacă partenerul e bine, dacă copilul își face treaba, dacă părinții sunt ok, ca nu cumva să fie prinsă pe picior greșit și să ajungă să nu mai poată gestiona o criză.

Asta e, de fapt, exact ce am descris în postarea trecută: corpul blocat în alertă continuă, chiar și fără un pericol real în fața ei. Doar că la Ana, alerta avea o formă foarte concretă, era controlul asupra tuturor celor din jur.

Munca noastră n-a fost motivațională, gen "pune-te pe primul loc". Am lucrat pe schimbarea regulii vechi, comanda principală după care funcționa inconștient de când era copil.

Problema mare a fost când a încercat, totuși, să facă loc pentru ea. Au urlat din ea toate vocile: ce-o să zică părinții (deși nu mai erau), ce-o să zică familia ei, ce-o să zică lumea.
Băi, acolo chiar era o bătălie, era reală, nu una simbolică. Ne-a luat câteva sesiuni și timp să se așeze.
Dar la un moment dat am văzut-o cum, din senin, spune, zâmbind și relaxată: "Păi nicio problemă dacă n-o să-mi iasă."
Lăsase controlul. Și abia atunci a găsit siguranța pe care o căutase toată viața prin muncă și control, descoperind-o, de fapt, în renunțarea la ele.

Povestea Anei nu e singulară, tiparul ăsta apare, în forme diferite, la multe dintre femeile cu care lucrez.

Tu unde te regăsești?👇
A. Am grijă de toată lumea înainte să mă gândesc la mine.
B. Simt că trebuie să controlez totul.
C. Mă simt vinovată când aleg pentru mine.
D. Știu ce am de făcut, dar parcă ceva din mine nu mă lasă.
Scrie litera în comentarii.🙂
Sau, dacă preferi ceva mai privat, trimite-mi un mesaj.

Dacă știi ce ai de făcut, dar pur și simplu nu reușești să faci, este foarte posibil că problema ta să nu fie lipsa de d...
08/09/2026

Dacă știi ce ai de făcut, dar pur și simplu nu reușești să faci, este foarte posibil că problema ta să nu fie lipsa de disciplină.

Dacă simți des un nod în stomac, o frică fara motiv, un vuiet in urechi si stai cu pumnii strânși, cu maxilarul încleștat, citește te rog până jos.

Am observat, în ultima perioadă, la multe dintre femeile cu care am discutat, că trăiau în survival mode, în stare de supraviețuire.
Lucrând cu ele, era ceva ce simțeam înainte să pot verbaliza.
Ceva ca o agitație, o alertă continuă. Mă uitam la corpul lor și aveam mereu aceeași senzație, că era ca și cm se așteptau să se întâmple ceva rău.
Bineînțeles, vorbeam și despre lucruri dureroase, poate și asta trezea starea din nou. Dar era mai mult de-atât: corpul încordat, stomacul strâns, maxilarul încleștat, pumnii și brațele aproape de corp, pregătite, iar răspunsurile mai seci, scurte.

Și ce am observat eu cel mai important: cu greu își permiteau să deschidă ușa spre trecutul lor, spre durere, spre problema reală, deși tocmai pentru asta veniseră la mine. Am urmărit tiparul ăsta la mai multe persoane, de-a lungul timpului, și l-am regăsit destul de des.

De-asta scriu postarea asta.

Dacă ai și tu dificultăți în a te odihni, în a-ți duce planurile la îndeplinire, în a relaționa așa cm ți-ai dori și dacă simți că reacționezi uneori prea brusc, prea violent, hai să-ți spun ce e cu survival mode-ul ăsta și de unde vine.

Pe scurt: reacția de luptă sau fugi este, la origine, perfect normală. Când suntem în pericol real, corpul se pregătește să lupte sau să fugă, bagă sânge, putere, adrenalină. E un mecanism minunat, care ne-a ținut în viață ca specie.

Problema apare când situația se repetă mult timp: la un moment dat nu mai există un pericol extern real, dar tu rămâi blocată în reacția aceea. Corpul intră în surmenaj. Nu te mai odihnești bine, digestia are de suferit, apare stresul cronic, și odată cu el insomnii, nervozitate, și cu timpul, o grămadă de afecțiuni.

Dar motivul pentru care îți spun toate astea este altul: trăind în starea de survival mode ajungi să nu mai ai resursele, energia și atenția necesare ca să-ți duci proiectele la capăt , chiar adeseori nici măcar pe cele mărunte, de zi cu zi. Și lucrul ăsta se agravează cu anii.

Știu, e o postare lungă😁, te rog să mai stai puțin cu mine.

Prima dată am aflat despre asta acum mulți ani, de la unul dintre mentorii mei de-atunci, Alberto Villoldo, care vorbea despre decuplarea reacției de luptă sau fugi. Am aplicat-o intuitiv, ani de zile, mult înainte să am un limbaj științific pentru ea.
Abia mai târziu am găsit și cadrul care explică de ce funcționa: teoria polivagală (un model tot mai folosit azi în terapia trauma-informată) și practicile somatice descriu exact mecanismul prin care se întrerupe cercul ăsta vicios.

Pentru că așa arată cercul: stau mereu în alertă => n-am energie, sunt obosită => vreau să fac proiecte => n-am energie, sunt obosită => sunt supărată pe mine că nu-mi iese => sunt iarăși în alertă.

Dacă ai încercat multe, ai citit mult, și tot nu ajungi unde vrei, e musai să iei în calcul și acest survival mode.

Te-ai regăsit și tu, dar nu vrei să scrii public? Trimite-mi mesajul SURVIVAL și îți spun de unde aș începe să mă uit în cazul tău.

Să te schimbi nu e deloc ușor.Ani de zile ai gândit într-un fel, te-ai comportat într-un fel, ai reacționat într-un fel....
23/08/2026

Să te schimbi nu e deloc ușor.
Ani de zile ai gândit într-un fel, te-ai comportat într-un fel, ai reacționat într-un fel. Creierul tău a rulat de atâtea ori același circuit, încât acum îi vine natural să meargă tot pe acolo. Așa că atunci când simți că merge greu, nu înseamnă că ai tu o problemă. De fapt Înseamnă doar că faci o muncă extraordinar de complexă.
De-aia nu mai vreau să fii supărată pe tine când vezi că nu se mișcă nimic. Și nici să crezi tot ce zboară pe internet despre schimbări rapide și transformări în 30 de zile.
Din ce am observat eu, la mine și la femeile cu care lucrez, sunt trei lucruri care fac diferența.
1.
Să vezi clar unde vrei să ajungi. Fără vreau să fiu bine, să trăiesc în liniște. Nu vag, definește concret cm arată viața ta liniștită, mulțumită.
2.
Să accepți că acum ești aici, cu tot ce presupune asta, fără să te judeci pentru cm ai ajuns aici
3.
Cel mai fain pentru mine, să-ți asumi responsabilitatea. Nu, nu mă refer să te învinovățești. Mai degrabă să vezi lucrurile așa: dacă prin alegerile și reacțiile tale ai ajuns aici, poate că poți alege și să reacționezi altfel. Nu e o garanție, dar e un început.

Îți spun asta pentru că știu cm e. Am reușit să schimb niște lucruri la mine, dar cu multă muncă, cu efort și cu o luptă continuă cu tiparele vechi, care ies la suprafață exact când nu te aștepți. Mă bucur de drum, dar nu a fost simplu. La un moment dat am ajuns și eu într-un fel de platou, nu mi-am putut da voie să merg mai departe. Acum, cu experiența pe care o am, înțeleg că a fost tot ce puteam face mai bine atunci.
Îți scriu asta ca să te încurajez. Există soluții, chiar dacă acum pare că nu se mișcă nimic.
Scrie-mi un mesaj dacă vrei să ieși de-aici și hai sa vedem cm te pot ajuta.

Stai cu stomacul strâns și cu frica de-a nu greși din nou de atâta timp, încât aproape ai înghețat și nu mai poți face p...
20/08/2026

Stai cu stomacul strâns și cu frica de-a nu greși din nou de atâta timp, încât aproape ai înghețat și nu mai poți face pași înainte.
Desi stii atat de multe si esti atat de apreciată de rude, prieteni si clienți, tot acolo esti, tot bati pasul pe loc si... doare.

Tu crezi că nu te pricepi, că nu stii ce ai de facut... dar dacă de fapt eviti?

Eviți să pui limite în relație, de frică să nu rămâi singură, din nou.
Eviți să-ți cumperi cursul ăla, ca nu cumva să se mai adune un motiv pentru care nu ești suficient de bună.
Eviți să te promovezi autentic, astfel încât businessul tău ar merge bine cu adevărat, pentru că atunci nu te-ai mai putea ascunde în spatele tastaturii.

Am văzut tiparul ăsta la atâtea femei încât nu mai pot să îi spun lipsă de încredere pentru că de fapt e o strategie de supraviețuire. Când ai fost rănită o dată și ai plătit scump, corpul tău învață că mai bine stai pe loc decât să riști din nou.
Problema e că a sta pe loc, să te învârți în cerc, doare la fel de tare, doar că e mai ascunsă durerea.

Dacă te regăsești în rândurile de mai sus, scrie-mi vreau în privat sau mai jos, și îți trimit 3 întrebări scurte care te ajută să vezi exact ce eviți. E gratuit, fără nicio obligație.

Un studiu arată că oamenii care spun cu voce tare cât vor să câștige au șanse mult mai mari să ajungă acolo.Atunci de ce...
31/07/2026

Un studiu arată că oamenii care spun cu voce tare cât vor să câștige au șanse mult mai mari să ajungă acolo.
Atunci de ce nu poți s-o spui?

Știi foarte bine suma de bani pe care o vrei. Ai calculat-o de zeci de ori în minte, noaptea, în drum spre un client, sau în timp ce te uitai la extrasul de cont.
Dar atunci când vine momentul s-o spui cu adevărat, unui client, unui partener sau chiar ție însăți cu voce tare, ceva se strânge în gâtul tău, ți se usucă gura și taci. Sau eviți să o spui mult timp până când ajungi să nu mai fii credibilă. Și tăcerea aia nu rămâne izolată: se transformă în felul în care vorbești despre bani în general.

Și ce faci în schimb? Rămâi vagă, spui vreau mai mult sau vreau să-mi fie mai bine, cuvinte care sună a dorință, dar nu spun de fapt nimic concret.
Și nu e întâmplător. Cât timp nu spui o cifră exactă, nu ai cm să ratezi ceva în fața nimănui. Rămâi vagă exact ca să nu ajungi în situația de a confirma, în fața altora, teama pe care o cari deja: că oricât ai face, tot nu e destul.

Între timp continui să muncești mult, adesea mai mult decât mulți din jurul tău. Faci curs după curs, cauți metodă după metodă, te dezvolți constant și te pregătești, dar tot nu ajungi să ceri cifra pe care crezi, undeva, că o meriți.
Gândește-te totuși o clipă câți ani ai petrecut deja acolo. Câte cifre nespuse, câte conversații amânate, câte prețuri micșorate înainte ca cineva să apuce măcar să le conteste. Cât timp ai lăsat tăcerea să decidă în locul tău.
Pentru că fiecare zi în care tăcerea câștigă este o zi în care rămâi exact acolo unde te afli acum, muncind mult și câștigând puțin, întrebându-te de ce.

Problema e că toată munca asta te ține în siguranță, în loc să te ducă spre banii pe care îi vrei cu adevărat.

În sesiunea cu mine nu primești o rețetă, ajungi sa vezi clar ce te oprește să spui, de fiecare dată, cât vrei să câștigi.

Scrie-mi un mesaj dacă vrei să ieși de-aici.

🎁 Sesiune gratuită de Claritate - luna iulieÎn fiecare lună ofer o sesiune gratuită de claritate pe tema banilor. Astăzi...
30/07/2026

🎁 Sesiune gratuită de Claritate - luna iulie
În fiecare lună ofer o sesiune gratuită de claritate pe tema banilor. Astăzi lansez apelul pentru luna iulie, care e parte din contribuția mea către voi.

Simți că bați pasul pe loc cu banii?

Muncești mult, ai tot felul de planuri, poate chiar faci economii, și totuși ai impresia că oricât te-ai strădui, nu ajungi acolo unde vrei. Sau poate ai trăit senzația asta: ajungi la un punct unde câștigi bine, ai pus ceva deoparte, și deodată...pac....totul se prăbușește din nou.
Dacă te regăsești în asta, sesiunea asta e pentru tine.

Cu ce pleci acasă?

Nu e o sesiune de terapie. Îmi spui despre tine, eu te ajut prin întrebări să descoperim împreună cauza reală pentru care bați pasul pe loc cu banii și nu ajungi acolo unde-ți dorești. Pleci cu două lucruri: înțelegi de unde vine problema și știi exact ce ai de făcut, ca să nu mai bâjbâi.

Cum participi

Ofer un singur loc. Dacă sunt mai multe cereri, trag la sorți. Dacă vrei să participi, scrie-mi în privat: Vreau sesiunea cadou.

Dacă simți că postarea asta descrie exact ce trăiești tu acum, lasă și o 💜 mai jos, ca să știu că a ajuns unde trebuia.

Nu toate problemele cu banii au cauza pe care crezi că o au.Cred că ai citit despre diverse cauze pentru care banii nu s...
29/07/2026

Nu toate problemele cu banii au cauza pe care crezi că o au.

Cred că ai citit despre diverse cauze pentru care banii nu se adună: karmă, blocaje energetice, tipare transgeneraționale. Si poate ai și căutat soluții în direcția asta. Simptomele seamănă adesea, aceeași stagnare, aceeași senzație că faci tot ce trebuie și tot nu se mișcă nimic, că te învârți în cerc.

Dar te-ai gândit vreodată că, deși simptomele par identice, cauza reală poate fi cu totul alta decât cea pe care ai presupus-o?

Am lucrat de curând cu cineva care era convinsă că relația cu mama ei îi consumă resursele (timp, bani, liniște interioară) și nu poate să se dezvolte, și în parte chiar era adevărat. Dar în timp ce vorbeam, i-am observat corpul: avea umerii încordați, respirația scurtă, o alertă continuă, ca și cm ar fi în pericol, ceva ar putea să o atace...

Atunci am înțeles că nu era doar despre mama ei. Era despre siguranță, despre lipsa ei siguranței.
După aceea mi-a spus că a crescut într-o casă în care nu exista liniște și unde era responsabilă de prea multe pentru vârsta ei. A crescut în pericol și suprasolicitare.

Iar partea proasta e că pericolul nu a dispărut odată cu copilăria. A rămas în corp, iar acum, adultă, se manifestă exact acolo unde ai crede că n-are treabă, da, exact în bani.

Pentru că a crește financiar înseamnă, pentru sistemul ei nervos, un risc. Iar pentru un corp care a învățat că necunoscutul e periculos, cea mai sigură variantă e să rămână exact unde e. Am întrebat-o dacă se simte în siguranță acum. Mi-a spus că încă nu.
Atunci a înțeles că problema ei nu e că e defecta sau că nu muncește și nu se străduie destul, cm tot auzise. Și nici măcar doar relația cu mama, cm credea ea inițial. Corpul ei încă se protejează de ceva ce s-a întâmplat cu mult timp în urmă.

Faptul că a aflat motivul i-a adus o ușurare și un sens.
Pentru că stie ce are de făcut, să învețe că acum nu mai e in pericol.

Mi-a mai spus că sesiunea asta i-a adus și mai mult curaj și încredere cumva în ea, pentru că a înțeles că nu e defectă.

Asta descopăr de multe ori în Sesiunile de Claritate: ce te ține cu adevărat pe loc. Pentru fiecare femeie răspunsul este diferit, deoarece fiecare are propria poveste, propriul corp și propria regulă nescrisă învățată cândva.

Important e că odată ce o vezi clar, devine ceva cu care poți în sfârșit să lucrezi. Știi, nu mai e ceva ascuns care te sabotează din umbră.

Dacă vrei să afli ce te ține cu adevărat pe loc și de unde vine acel tipar, te invit într-o Sesiune de Claritate.
Scrie-mi și vorbim.
Mihaela 💜

Address

Strada Stefan Cel Mare Nr. 66 Ap. 1
Suceava
720062

Opening Hours

Monday 16:30 - 19:00
Tuesday 10:30 - 18:00
Thursday 09:00 - 19:00
Friday 13:00 - 19:30
Saturday 10:00 - 16:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Mihaela Paiu Consultant în Claritate posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Mihaela Paiu Consultant în Claritate:

Shortcuts

Share