Dr. Laura Iacob

Dr. Laura Iacob 🌼Medic psihiatru (PMH-C) 📍 in Tg Mureș/ Presedinte Asociatia Mama Harmony/ Voluntar PSI

15/09/2026

„Mi-e frică să nasc.” Este normal?

Da. Frica de naștere este frecventă și, în anumite limite, poate fi o reacție firească la un eveniment important, imprevizibil și cu multe necunoscute.

Poate însemna teama de durere, de complicații, de pierderea controlului, de travaliu sau pur și simplu de ceea ce nu știi că urmează.

Poți să îți fie frică de naștere și, în același timp, să fii fericită că îți vei întâlni copilul. Cele două emoții nu se exclud.

Devine însă important să privim mai atent situația atunci când frica este persistentă, copleșitoare și începe să îți afecteze viața: când gândurile despre naștere ocupă foarte mult timp, apar verificări și căutări repetate de informații, ai nevoie constantă de reasigurări, eviți discuțiile despre naștere, apar atacuri de panică sau somnul și funcționarea de zi cu zi sunt afectate.

În unele cazuri, frica poate deveni atât de intensă încât femeia simte că nu poate face față nașterii sau încearcă să evite complet situația. Vorbim atunci despre tokofobie, care merită evaluată și abordată terapeutic.

Și încă ceva important: nu orice teamă din sarcină înseamnă o tulburare de anxietate. Dar nici anxietatea nu ar trebui considerată „normală” doar pentru că ești însărcinată.

🌿 În articolul despre anxietatea în sarcină am explicat mai pe larg când îngrijorările fac parte din experiența firească a sarcinii și când pot indica o problemă de anxietate.

Găsești articolul în linkul din bio.

Material informativ. Nu înlocuiește evaluarea și recomandarea medicală individualizată.

„Mi-e frică să nasc.” Este normal?Da. Frica de naștere este frecventă și, în anumite limite, poate fi o reacție firească...
15/09/2026

„Mi-e frică să nasc.” Este normal?

Da. Frica de naștere este frecventă și, în anumite limite, poate fi o reacție firească la un eveniment important, imprevizibil și cu multe necunoscute.

Poate însemna teama de durere, de complicații, de pierderea controlului, de travaliu sau pur și simplu de ceea ce nu știi că urmează.

Poți simți frică de naștere și, în același timp, să fii fericită că îți vei întâlni copilul. Cele două emoții nu se exclud.

Devine însă important să privim mai atent situația atunci când frica este persistentă, copleșitoare și începe să îți afecteze viața: când gândurile despre naștere ocupă foarte mult timp, apar verificări și căutări repetate de informații, ai nevoie constantă de reasigurări, eviți discuțiile despre naștere, apar atacuri de panică sau somnul și funcționarea de zi cu zi sunt afectate.

În unele cazuri, frica poate deveni atât de intensă încât femeia simte că nu poate face față nașterii sau încearcă să evite complet situația. Vorbim atunci despre tokofobie, care merită evaluată și abordată terapeutic.

Și încă ceva important: nu orice teamă din sarcină înseamnă o tulburare de anxietate. Dar nici anxietatea nu ar trebui considerată „normală” doar pentru că ești însărcinată.

🌿 În articolul despre anxietatea în sarcină am explicat mai pe larg când îngrijorările fac parte din experiența firească a sarcinii și când pot indica o problemă de anxietate.

Găsești articolul în linkul din bio.

Material informativ. Nu înlocuiește evaluarea și recomandarea medicală individualizată.

Sarcina începe înainte să se vadă.Din momentul concepției, corpul începe o transformare extraordinară. Hormonii se modif...
12/09/2026

Sarcina începe înainte să se vadă.

Din momentul concepției, corpul începe o transformare extraordinară. Hormonii se modifică, metabolismul se adaptează, somnul și energia se schimbă, iar odată cu ele se pot schimba și dispoziția, sensibilitatea emoțională și felul în care femeia își percepe propriul corp.

În primul trimestru, somnolența și oboseala pot fi copleșitoare. Creșterile hormonale, în special ale progesteronului, contribuie la această nevoie crescută de somn. Pot apărea greața, sensibilitatea la mirosuri, modificările emoționale și senzația că organismul „lucrează” permanent.

Pentru multe femei, trimestrul al doilea aduce o perioadă de mai multă energie și stabilizare. Unele simptome se reduc, corpul se adaptează treptat, iar sarcina începe să fie resimțită diferit.

În trimestrul al treilea, însă, energia poate scădea din nou. Creșterea fătului, modificările fizice, somnul mai dificil și apropierea nașterii pot aduce oboseală, disconfort și uneori anxietate sau anticiparea intensă a momentului nașterii.

Și poate cel mai important lucru:

nu există o singură experiență „normală” a sarcinii.

Unele femei se simt pline de energie, altele sunt obosite aproape permanent. Unele se bucură de fiecare etapă, altele trec prin perioade de ambivalență, teamă sau vulnerabilitate emoțională.

Sarcina este o transformare.
Nu trebuie să o trăiești într-un anumit fel pentru ca ea să fie „o sarcină frumoasă”.

Iar dacă schimbările emoționale devin persistente, intense sau interferează cu funcționarea de zi cu zi, nu trebuie așteptat până după naștere pentru a cere ajutor.

🌿 Ai voie să încetinești.
Ai voie să îți asculți corpul.
Ai voie să ceri sprijin.

Material informativ. Nu înlocuiește evaluarea și recomandarea medicală individualizată.

10/09/2026

MITUL NR. 1 AL MATERNITĂȚII: WONDER WOMAN 🦸‍♀️

Am crescut cu imaginea femeii care le poate face pe toate.

Este mamă, parteneră, are o carieră, o casă impecabilă, grijă de copii, timp pentru sport, relații, prieteni… și pare mereu calmă și aranjată.

Doar că această femeie perfectă nu există.

Sigur că o femeie este capabilă să facă foarte multe.
Dar nu este firesc să le facă pe toate, bine, deodată și cu un copil în brațe.

Ne uităm la alte mame și vedem doar rezultatul:
„Are trei copii și uite ce bine se descurcă!”
„Lucrează full-time și casa ei este mereu în ordine.”
„Și mai are timp și pentru ea…”

Nu vedem nopțile nedormite.
Nu vedem ajutorul primit.
Nu vedem ce a rămas nefăcut.
Nu vedem costul din spatele imaginii perfecte.

Și începem să bifăm și noi.

Încă o sarcină.
Încă ceva pentru copil.
Încă ceva pentru casă.
Încă ceva pentru serviciu.

Până când maternitatea începe să semene cu o listă de task-uri.

Poate că uneori nu avem nevoie să mai adăugăm ceva pe listă.
Poate avem nevoie să scoatem ceva.

Să lăsăm casa nearanjată.
Să spunem „nu”.
Să cerem ajutor.
Să fim obosite, imperfecte, iritate… și totuși mame bune.

Ești capabilă. Dar nu ești Wonder Woman.
Și nu trebuie să fii. 🤍

Pentru că, în timp ce încercăm să facem totul perfect, putem pierde tocmai ceea ce încercăm să protejăm: bucuria de a fi aici, acum, cu cei pe care îi iubim.

Haide să creștem frumos. Cu mai puțină presiune și mai mult loc pentru viața reală. 🤍

08/09/2026

Astăzi m-am gândit cât de ușor putem ajunge să ne comparăm între noi, mai ales în momentele care par atât de importante: prima zi de școală, festivități, ședințe cu părinții, serbări.

„Eu am fost acolo.”
„Ea nu a venit.”
„Eu am făcut asta.”
„Ea nu face…”

Și, fără să ne dăm seama, transformăm o alegere într-un verdict despre cât de bună este o mamă.

Dar nu știm povestea din spatele absenței.

Poate mama care nu a ajuns nu și-a permis să lipsească de la serviciu. Poate are un copil mic acasă. Poate nu avea cu cine să îl lase. Poate bunica a fost singura persoană disponibilă. Și poate că, în timp ce copilul ei intra pe poarta școlii, ea se uita la fotografiile trimise de bunică și se întreba dacă este o mamă rea.

Dar nici mama care a fost acolo nu știm ce a trăit ca să ajungă.

Poate a avut o dimineață cumplită. Poate a țipat la copil înainte să plece și a venit la festivitate cu vinovăție. Poate, în timp ce zâmbea pentru fotografie, în interior se întreba dacă face suficient.

Uneori, două mame fac alegeri diferite și amândouă suferă.

Așa că, poate, nu avem nevoie să ne comparăm.

Dacă ai putut fi acolo, bucură-te de moment.
Dacă nu ai putut, nu lăsa vinovăția să îți fure ceea ce urmează.

Copiii nu au nevoie de mame perfecte, prezente în fiecare secundă și capabile să facă totul.

Au nevoie de mame care îi iubesc, îi văd, se întorc către ei și fac, de cele mai multe ori, ce pot cu resursele pe care le au.

Bucură-te de prezent.
De ceea ce ai ales.
De ceea ce ai putut.
Fără să ai nevoie ca alegerea celeilalte mame să fie greșită pentru ca a ta să fie bună. 🤍

07/09/2026

Astăzi, micuțul meu de 6 ani a început clasa pregătitoare. ❤️

Au fost emoții deosebite. Pentru el, dar și pentru noi.

A fost alături de cei doi frați ai lui. Surioara lui, deja în gimnaziu, parcă a retrăit odată cu el începutul de școală. Iar mijlociul a fost cel care a ținut „podul de flori”. 🌸

Poate au plâns copiii voștri astăzi.
Sau poate ați plâns voi.

Și e în regulă.

Pentru un copil, începutul clasei pregătitoare sau al școlii este o schimbare mare: un loc nou, oameni necunoscuți, reguli și rutine diferite și, mai ales, o nouă experiență de separare de cei care îi oferă siguranță.

Anxietatea de separare poate face parte din această perioadă de adaptare.

O putem vedea prin:
• lacrimi la despărțire;
• refuzul de a intra în clasă;
• nevoia intensă de a rămâne lângă părinte;
• întrebări repetate despre când va fi luat de la școală;
• dureri de burtică sau de cap înainte de plecare;
• dificultăți de somn sau coșmaruri;
• teamă că părintelui i s-ar putea întâmpla ceva cât timp copilul este plecat.

În primele zile, unele dintre aceste reacții pot fi perfect firești.

Copiii nu au nevoie să se adapteze la aceeași viteză.

Luați-vă timp până când vor păși mai încrezători.
Până când vor zâmbi.
Până când își vor găsi prieteni.
Până când vor începe să cunoască locul, oamenii și rutina.
Până când acel loc nou va începe să se simtă… acasă.

Dar dacă anxietatea este foarte intensă, persistă, se agravează sau începe să împiedice copilul să meargă la școală, să doarmă, să se joace sau să funcționeze normal, atunci merită să cerem ajutor.

Nu orice plâns este o tulburare de anxietate.
Dar nici anxietatea care copleșește copilul nu trebuie minimalizată.

Iar uneori uităm că și pentru părinte este o desprindere.

Poate astăzi ați zâmbit în fața copilului și ați plâns după ce s-a închis ușa.

Și asta nu înseamnă că sunteți prea sensibili.

Înseamnă că vă pasă. ❤️

Siguranța nu se construiește într-o singură zi. Se construiește puțin câte puțin, prin prezență, răbdare, predictibilitate și încredere.

La mulți ani școlari, cu pași mici și inimi curajoase! 🌸

05/09/2026

Postpartum nu se termină la 42 de zile.

Și nu începe și se termină cu baby blues.

Primele 6 săptămâni sunt un reper important pentru recuperarea după naștere, dar adaptarea fizică și psihologică la maternitate este un proces mult mai lung.

La 3 luni pot fi încă prezente anxietatea, gândurile intruzive sau epuizarea.
La 6 luni pot apărea schimbări de identitate, iritabilitate, sentimentul de copleșire sau dificultatea de a te regăsi în noul rol.
Chiar și la 1 an după naștere, unele femei încă încearcă să își găsească echilibrul.

Și este important să spunem asta, pentru că există o presiune subtilă asupra mamelor: „Au trecut 6 săptămâni, ar trebui să fii bine.”

Nu.

Faptul că au trecut 6 săptămâni nu înseamnă că toate schimbările s-au încheiat.
Iar faptul că au trecut 6 luni sau chiar un an nu înseamnă că ceea ce simți „nu mai are legătură cu postpartum-ul”.

Unele dificultăți se remit în timp și cu sprijin. Altele pot reprezenta tulburări de sănătate mintală perinatale și au nevoie de evaluare și tratament.

Nu există o dată la care mama trebuie să fie „gata” cu adaptarea.

Postpartum este o călătorie.
Iar sănătatea mintală a mamei merită atenție pe tot parcursul ei. 🤍

Informații cu rol educativ și nu înlocuiesc evaluarea medicală sau psihologică.

04/09/2026

Printre cele mai dificile conversații este cea despre suicid.

Suicidul nu este un subiect despre care trebuie să tăcem de teamă că „vom pune idei în mintea cuiva”. Putem întreba direct. Putem asculta. Putem observa schimbările. Putem încuraja omul să ceară ajutor.

Și, uneori, putem face mai mult decât atât: putem rămâne lângă el până când ajunge la ajutorul de care are nevoie.

Prevenția suicidului nu este doar responsabilitatea persoanei aflate în suferință. Este și responsabilitatea familiei, a profesioniștilor, a comunității și a societății în ansamblu.

Iar pentru persoana care suferă, mesajul meu este simplu:

Nu trebuie să găsești singur/ă toate răspunsurile.
Trebuie doar să nu rămâi singur/ă în momentul acesta.

Spune cuiva. Cere ajutor. Lasă pe cineva să fie lângă tine.

Iar dacă cineva îți spune că se gândește să își ia viața, ia-l în serios. Nu minimaliza, nu judeca și nu lăsa persoana singură dacă există un pericol imediat. Caută ajutor medical de urgență sau sună la 112.

🤍 Să vorbim despre suicid nu înseamnă să încurajăm suicidul. Înseamnă să deschidem o ușă către ajutor.

Informații cu rol educativ. Nu înlocuiesc evaluarea medicală sau psihologică.

01/05/2026

Bun venit, mai. 🌼

Poate că luna aceasta nu trebuie să fie despre a face mai mult,
ci despre a fi mai aproape de tine.

În ultimele luni, mulți oameni au trăit pe grabă, pe responsabilități, pe „mai rezist puțin”.
Și totuși, dincolo de tot ceea ce avem de făcut, rămâne nevoia simplă de liniște, de echilibru și de a ne simți bine în propria viață. 🤍

Cred tot mai mult că sănătatea înseamnă mai mult decât analize bune sau lipsa unui diagnostic.
Înseamnă să poți respira fără presiune permanentă.
Să dormi cu sufletul mai liniștit.
Să simți că nu te-ai pierdut complet pe tine în tot ceea ce faci pentru ceilalți.

Poate că mai este luna în care:
🌿 încetinești puțin
🌿 îți asculți mai atent nevoile
🌿 și îți dai voie să nu le duci pe toate singur

Aveți grijă de voi, cu mai multă blândețe. 🌸

Address

Strada Crinului 12A-Psihotip Consult
Targu-Mures

Opening Hours

Monday 09:00 - 15:30
Tuesday 11:00 - 19:00
Wednesday 09:00 - 15:30
Thursday 09:00 - 15:00
Friday 09:00 - 13:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Laura Iacob posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Dr. Laura Iacob:

Shortcuts

Share

Category