04/08/2026
Se spune că înainte ca Biblia să fie scrisă, înainte ca Egiptul să ridice obeliscuri și piramide, înainte ca oamenii să numească stelele, o femeie strălucea pe Pământ ca o stea coborâtă printre oameni: ISHTAR. Zeiță? Comandantă? Ființă extraterestră?
Toate miturile o numesc altfel. Dar toate o pun în centrul lumii.
Era frumoasă — dar nu în sensul poetic. Frumusețea ei avea efect de armă. Femeile o venerau. Bărbații se temeau de ea. Regii îi ofereau tronul doar ca să nu le distrugă orașele. Dar nu era doar o amantă divină. Era războinică. A condus bătălii în numele iubirii. A coborât în Infern și s-a întors, sfidând moartea, într-un act de insubordonare cosmică.
Cine face asta? Unii cercetători ai vechilor texte sumeriene, printre care Zecharia Sitchin, o consideră o membră a unei case regale extraterestre — din rasa celor care au creat primele tipuri de oameni pentru a-i folosi ca muncitori în minele de aur.
Ishtar — sau Inanna, cm o numeau sumerienii — nu era un simplu „simbol”. Era o prezență fizică, reală, o ființă autoritară, iubitoare de oameni, dar și impulsivă, colerică, cu o sete profundă de sens, de putere, de creație. Avea nave. Avea „arme de teroare”. Avea un cod propriu de morală, care nu semăna cu al celor din Consiliul Zeilor.
A iubit muritori. A născut copii. A înviat mituri. Ea a inspirat figura zeiței Venus. Ea a fost prototipul „mamei sacre” — dar și a „femeii periculoase”, care rupe inimi și cucerește imperii. Când a dispărut, n-a făcut-o în tăcere. A fost „ascunsă”.
Exilată din memoria popoarelor de către patriarhii religiilor noi — care nu mai aveau loc pentru zeițe puternice, doar pentru mame smerite.
Se spune că ar fi inspirația secretă pentru imaginea Fecioarei Maria — dar filtrată, transformată, epurată de erotic, de forță, de război.
Ishtar era foc. Maria — apă liniștită.
Ishtar cerea ofrande. Maria — rugăciuni. Una provoca cerul. Cealaltă îl mângâia.
Dar dacă… Ishtar n-a murit?
Dacă ea monitorizează în continuare planeta, dincolo de orbita vizibilului? Dacă spiritul ei se întrupează periodic în femei curajoase, care luptă, iubesc, creează, conduc — și nu cer voie nimănui?
Faptele ei cele mai spectaculoase?
Cucerirea cerului și pământului, cu aceeași pasiune. Coborârea în lumea umbrelor și înfruntarea zeului morții. Sfărâmarea codurilor masculine ale puterii. Inventarea sacrului feminin.
Într-o lume în care se scrie istoria doar cu sânge și bărbați, Ishtar rămâne feminitatea primordială în armură de aur. Nu o scorneală.
Nu o legendă. Ci poate… prima regină interstelară a Pământului.
Poate că atunci când luna e plină și visele devin ciudat de vii, e doar semnul că ea… privește din nou. Articol: Mădălin Ionescu
