12/07/2026
Jurnal de terapeut | Gânduri de duminică 🤍
Uneori mă întreb cine învață mai mult în cabinet.
Da, eu sunt terapeutul. Dar, în fiecare zi, oamenii care îmi trec pragul îmi oferă lecții pe care niciun manual nu le poate cuprinde.
Am învățat că există o forță incredibilă în oameni, chiar și atunci când ei nu o mai văd. Că în spatele furiei se ascunde, de multe ori, durerea. Că în spatele perfecționismului este, uneori, frica de a nu fi suficient. Că tăcerea poate spune mai multe decât o mie de cuvinte.
Am învățat să am răbdare cu procesele. Să nu mă grăbesc să repar, ci să însoțesc. Să cred în puterea schimbării chiar și atunci când ea se vede doar în pași mici.
Meseria aceasta m-a făcut un profesionist mai bun, dar și un om mai atent. Mai prezent. Mai conștient că fiecare persoană poartă o poveste pe care ceilalți nu o văd.
Și, poate cel mai mult, m-a învățat să privesc oamenii cu mai puțină grabă și mai puțină judecată. Să-mi amintesc că fiecare reacție are un context, fiecare mecanism de apărare a avut cândva un rol, iar fiecare om face, la un moment dat, tot ce poate cu resursele pe care le are.
Pentru toate poveștile pe care am privilegiul să le însoțesc, simt recunoștință.
Duminică cu blândețe. 🤍