03/06/2026
Somatizarea apare atunci când emoțiile copilului se exprimă prin corp. Durerile de burtă, durerile de cap, greața, amețeala, oboseala sau nodul în gât pot fi semnale ale unei tensiuni emoționale pe care copilul nu știe încă să o pună în cuvinte. Durerea este reală, chiar dacă investigațiile medicale nu arată întotdeauna o cauză clară. Uneori, emoțiile sunt prea intense sau prea greu de înțeles pentru a fi exprimate în cuvinte, iar corpul devine primul limbaj prin care copilul comunică faptul că ceva îl apasă.
Somatizarea poate apărea mai des în perioade de stres, schimbări, conflicte familiale, bullying, presiune școlară, anxietate de separare sau dificultăți de adaptare. Primul pas este întotdeauna verificarea medicală, pentru a exclude o cauză fizică. Însă, dacă simptomele se repetă, apar în anumite contexte sau sunt însoțite de retragere, iritabilitate, plâns, refuz școlar, tulburări de somn ori schimbări de comportament, este util să privim și spre partea emoțională.
Pentru un copil sau adolescent, reacția adultului contează foarte mult. Expresii precum „nu ai nimic”, „exagerezi” sau „iar te doare?” îl pot face să se simtă neînțeles sau rușinat. În schimb, are nevoie să audă: „Te cred”, „Văd că îți este greu”, „Hai să înțelegem împreună ce se întâmplă”. Această validare nu înseamnă că încurajăm simptomul, ci că îl ajutăm pe copil să facă legătura dintre corp și emoții.
Întrebările pot deschide un spațiu de siguranță: „Ce se întâmplă înainte să te doară?”, „Este ceva care te îngrijorează?”, „Ce te-ar ajuta acum?”, „Ce simți în corp când te gândești la școală/test/colegi?”. Când părintele răspunde cu calm, curiozitate și empatie, copilul învață că emoțiile pot fi înțelese, nu ascunse; exprimate, nu transformate în durere.
