Cabinet Individual. Psiholog și Psihoterapeut Maria Iliescu

11/08/2026

Întâlniri făcute cu pasiune …

24/07/2026

24/07/2026

Joi, 30 iulie, de la 18.30, vă aștept la clinica Recentre din Timișoara la SEARA PENTRU CUPLURI

19/07/2026

Din pasiune pentru starea de bine în cuplu…

07/07/2026

Și dacă acasă este mai mult decât spațiu fizic unde te simți în siguranță?
Cei mai norocoși dintre noi ne-am simțit acasă la început în pântecele mamei noastre, apoi la pieptul ei.
Am trăit probabil acea stare de siguranță, prezența cuiva sub privirile căruia ne relaxam și creșteam.
Acasă devine acel spațiu sacru dintr-o relație de iubire și siguranță.
Acasă la pieptul mamei, acasă sub privirea bunicii, acasă în strângerea de mână a învățătoarei...
Să te odihnești într-un spațiu sacru de iubire...
Și dacă nu ai acesta șansă? Nu pentru că părinții nu te-au iubit, sau bunicii, sau vecinii, sau profesorii? Și pentru că au fost prea răniți, prea ocupați, prea obosiți să stea suficient cu tine într-o relație de siguranță, așa încât să capeți gustul de "acasă", un tărâm al plenitudinii, al stării de bine, unde toate dorințele și fricile dispar. Și atunci viața devine un tărâm al pericolelor de tot felul și al suferinței. și nicăieri nu te simți "acasă".
Pentru un timp relația terapeutică poate fi acel spațiu sacru de siguranță și acceptate care să îl ajute pe client să guste ce înseamnă "acasă".
Și apoi să capete curaj să construiască alte relații în care să se simtă " acasă".

05/07/2026

Lupta cu negativitate este un obiectiv important în terapia de cuplu,așa că aș dori să lămuresc ce e în spatele acestei tehnici.
Noi terapeuții vedem relațiile ca pe niște ființe vii care se hrănesc cu energie pozitivă și sunt omorâte de energie negativă.
Nu vrem să luptăm cu spontaneitatea, curajul de a spune ce gândim, confortul în relație. Toate acestea sunt importante. Și apoi, a aduce în discuție ce ne deranjează la timp și a clarifica constituie igienă relațională obligatorie.
Și totuși... negativitatea distruge încet-încet o relație. Iar cea mai banală formă de negativitate este mereu prezenta CRITICĂ a celuilalt.
Când venim pe lume, strigătul, urletul sau plânsul nostru i-au făcut pe aparținători să ne răspundă. Acest strigăt înghețat l-am transpus mai târziu, când am căpătat vorbirea, în critici de tot felul. Doar că nu mai funcționează, chiar dacă suntem foarte insistenți.
De ce criticăm, acuzăm, jignim, umilim, judecăm? Plecăm de la premisa greșită că, dacă provocăm suficientă durere celeilalte persoane, o putem forța să îi pară rău pentru răul ce ni l-a făcut, să ne aline durerea, să ne ofere plăcerea sau atenția pe care ne-o refuză. Total greșit... nu facem decât să-l îndepărtăm pe cel atacat și mai mult.
Și atunci c e e de făcut?
E nevoie să apelăm la un truc: să vedem ascunsă în fiecare critică o dorință validă exprimată ineficient printr-o energie negativă. Să păstrăm dorința și să renunțăm la negativitate. Să reformulăm critica înțelept. Și după exprimarea dorinței putem indica ce comportament al celuilalt ne-ar ajuta dacă s-ar schimba și cum.
În loc de :"Nu pot conta pe tine, mereu întârzii " aleg să spun: "Am nevoie să mă pot baza pe tine și să-ți respecți cuvântul dat. Pe viitor m-ar ajuta să mă anunți din timp dacă știi că nu ajungi."
Cum învățăm să ne deschidem sufletul în fața celuilalt și să ajungă la el ce ne doare fără să afectăm relația?
Și dacă tot o dam în bară cu acuzațiile, ceea ce este inevitabil, măcar să știm să reparăm!

03/07/2026

Într-o lume obsedată de perfecțiune, m-am întrebat care este rostul imperfecțiunii?
De ce lucrurile reale și oamenii reali sunt imperfecți?
În timp am descoperit că imperfecțiunea are legătură cu frumusețea.
Și frumusețea cu iubirea.
Iubim frumosul din lume, iubim oamenii frumoși, iar imperfecțiunile sunt fisurile prin care pătrunde lumina și fără de care am rămâne orbi la frumusețe.
Ca să iubim trebuie să vedem, iar prin fisurile imperfecțiunilor avem acces la frumusețea din noi, din alții și din lume.
Frumusețea trezește în noi iubirea.
Ce bine că nu există perfecțiune!
Pentru că perfecțiunea ar distruge frumusețea și iubirea...

01/07/2026

Ca psiholog clinician rămân mereu curioasă să descopăr legături inedite între rotițele minții umane.
Am citit cu pasiune un studiu care relata că, în fața neîmplinirii nevoilor, omul poate apela la mecanisme de supraviețuire ca: fie prin accelerare-agresivitatea, fie prin frânare-apatia.
Corelația privare- agresivitate este mult mai evidentă, în schimb sora ei geamănă, corelația privare-apatie, deși cred că afectează mulți mai mulți oameni, fiind mai discretă și bine acceptată social, este mai puțin evidențiată. Cui îi pasă că, în fața neîmplinirii nevoilor, oamenii fac față printr-o renunțare la plăcerea de a trăi?
Ca să complicăm și mai mult lucrurile, când o nevoie nu a fost mult timp neîmplinită, la vârsta adultă omul începe să vadă periculoasă în sine nevoia și să încorporeze în structura caracterului mecanismul de supraviețuire, adică agresiunea sau apatia. Violența sau apatia devin mijloace prin care psihicul se apără împotriva nevoilor pe care le consideră detestabile și periculoase.
De exemplu, o persoană se va putea îndrepta cu agresivitate împotriva unei situații în care nevoia de sprijin neîmplinită în copilărie i se activează. Va nega nevoia de sprijin, o va detesta și va ataca contextul, sabotându-și și urându-și inconștient nevoia autentică de suport.
O altă persoană se va retrage și va refuza să se implice în acțiuni care ar putea aduce împlinirea nevoii de conectare, pe care acum o urăște inconștient, cu toate că această aversiune față de conectare a dobândit-o în timp, ca să facă față lipsei conexiunii.
Mintea umană este întortocheată!
Și de aceea așa de interesantă!

29/06/2026

Am răsfoit de curând o cercetare care arăta că viața s*xuală a oamenilor este în prezent în declin-fenomen numit RECESIUNE SEXUALĂ.
La început am fost profund mirată. Când suntem expuși la atât de multă imagine și informație s*xuală, facem în realitate mai puțin s*x de calitate?
La o primă analiză mi-a trecut prin minte ipoteza că lumea este în prezent mai stresată, mai ocupată, mai obosită și prin urmare nu își permite luxul să se relaxeze.
Și apoi am analizat mai în profunzime subiectul: cât de complexă este intimitatea s*xuală și de câte condiții are nevoie ca să se manifeste!
Intimitatea s*xuală este un produs complex format din cel puțin patru elemente: imagine și intimitate corporală din partea ambilor parteneri, imagine și intimitate emoțională de asemenea. Adică, pentru a avea o viață s*xuală satisfăcătoare, în afara situației excepționale când sunt foarte îndrăgostit, e nevoie să se împlinească concomitent multe condiții:
1. să mă simt bine în corpul meu și in confort sa mă expun fizic în prezența partenerului
2. să mă simt confortabil și sa- mi facă plăcere să explorez corpul celuilalt
3.să am un nivel crescut de dorință, iar libidoul este foarte influențat de cocteilul emoțional din viața mea, dar și sa am capacitatea sa mă dezbrăca emotional în fata celuilalt, să ajungă la celălalt ce simt
4.să intru în contact cu emoțiile partenerului și să am încredere că acțiunile mele aduc stări emoționale plăcute în celălalt, să îmi pese de universul emotional al acestuia
Intimitatea s*xuală este mai mult decât intimitatea fizică și emoțională, le presupune pe acestea și le depășește.
Vitalitatea s*xuală este măiestrie.
Sexul ieftin expus de societate are maxim funcția unei inundații cu dopamină la fel de ieftină.