Sanda Eneșel - Psihoterapeut

19/08/2026

Astăzi am vorbit despre atingere, conectare și masaj orofacial la bebeluși. 🤍
Am pornit de la o întrebare care ne-a făcut să privim lucrurile puțin diferit:
Dacă majoritatea bebelușilor vin pe lume cu capul înainte, de ce atunci când vorbim despre masajul bebelușului începem, de cele mai multe ori, de la picioare?
Fața este unul dintre primele spații prin care bebelușul intră în relație cu lumea.
Chipul mamei, privirea, vocea, apropierea, atingerea toate sunt parte din conectare și din construirea atașamentului.
Și apoi am ajuns la gură. 👄
Am vorbit despre atingerea și masajul zonei din jurul gurii, al buzelor și al limbii, despre sensibilitatea extraordinară a acestei zone și despre cât de mult o folosește bebelușul încă din primele zile de viață.
Buzele sunt extrem de sensibile, iar limba este unul dintre cele mai active organe: participă la hrănire, explorare, mișcare și la dezvoltarea funcțiilor orofaciale.
Dar poate cea mai importantă idee pe care mi-am dorit să o ducem acasă a fost aceasta:
Gura bebelușului nu înseamnă doar hrană.
Înseamnă simțire.
Înseamnă explorare.
Înseamnă mișcare.
Înseamnă relație.
Înseamnă conectare. 🤍
Masajul orofacial nu este doar o succesiune de tehnici. Este despre cm atingem, cm observăm răspunsul bebelușului și cm îi respectăm ritmul.
M-am bucurat enorm ca informațiile de astăzi să ajungă la mămici din întreaga țară și sunt recunoscătoare Monti Mind pentru susținere, implicare și pentru contribuția la astfel de întâlniri dedicate părinților și bebelușilor. 🙏
Iar dacă nu ai reușit să fii alături de noi astăzi, ne întâlnim din nou:
📅 16 septembrie
🕐 ora 13:00
Continuăm să descoperim împreună cm atingerea poate deveni un limbaj prin care îi spunem bebelușului:
„Sunt aici. Te văd. Te simt. Sunt cu tine.”

19/08/2026

🌞🦋Soarele și macii mi-au amintit că delicatețea nu este opusul puterii. Nu trebuie să devenim mai duri ca să putem duce ceea ce trăim.

14/08/2026

„Nu mă simt fericită. Și nici nu mai știu ce mă bucură"- aud asta adesea în lucrul cu mamele
M-am oprit astăzi la această propoziție.
Pentru că există momente în viață în care întrebarea „Ce mă face fericit?” nu mai primește niciun răspuns.
Și atunci putem începe să căutăm mai intens: o pasiune, o schimbare, o relație, o vacanță, ceva care să ne facă, în sfârșit, să simțim acea stare pe care o numim fericire.
Dar m-am gândit la Alfred Adler.
Adler nu a pus în centrul unei vieți bune căutarea fericirii. A pus apartenența, cooperarea, contribuția și curajul de a participa la viață.Și poate că aici se schimbă întrebarea.
Nu doar:„Ce mă face fericită?”ci și
„La ce nu mai particip în propria mea viață?”
Unde m-am retras?
De cine m-am îndepărtat?
Ce a devenit doar obligație?
Unde nu mai simt că aparțin?
Ce fac doar pentru a corespunde și nu pentru că are sens pentru mine?
Uneori, când nu mai știm ce ne bucură, nu avem nevoie să găsim urgent „lucrul” care ne va face fericiți.
Poate avem nevoie să observăm felul în care trăim.
Cât suntem de prezenți.
Cât suntem de conectați.
Cât contribuim.
Cât ne permitem să fim imperfecți și totuși să participăm.

Dintr-o perspectivă adleriană, o viață bună nu este o viață în care reușim să fim fericiți tot timpul.Este una în care avem curajul de a fi parte din viață.
Și poate că bucuria nu trebuie vânată.
Poate că, uneori, ne întâlnește tocmai acolo unde încetăm să o mai transformăm într-o obligație.

13/08/2026

11/08/2026

„Am greșit” și „sunt greșit” nu sunt același lucru.
Primul lasă loc pentru responsabilitate, reparare și schimbare. Al doilea poate transforma o faptă într-o identitate.
Aici e una dintre diferențele dintre vinovăție și rușine: vinovăția se îndreaptă spre ceea ce am făcut; rușinea, spre ceea ce cred că spune acel lucru despre cine sunt.

Tu ce îți spui mai des când greșești: „am făcut ceva greșit” sau „e ceva greșit cu mine”?

06/08/2026

Mirosul prăjiturii cu prune,câteva respirații o amintire din Micul Print si 🌻.Acesta este locul meu de acum in care îmi liniștesc mintea

Care este locul tau de refugiu ,azi când simțiți că ai nevoie să te reîncarci?

21/07/2026

🌱Într-o zi, fiica mea mi-a spus: Mami, sunt atât de fericită cu tine și te iubesc.
Am întrebat-o: La ce te gândești când îmi spui asta?
Iar ea mi-a răspuns: Pentru că mă faci și să râd, și să plâng. Și ești cu mine și când râd, și când plâng.
M-am oprit. Pentru că ani la rând am crezut că iubirea înseamnă să-i fie copilului bine. Să fie fericit. Să nu sufere.
Dar poate că un copil fericit nu este un copil care nu plânge. Poate că este un copil care știe că nu este singur atunci când plânge.

Tu ce înțelegi prin "un copil fericit"?

21/06/2026

„A vedea cu ochii altuia, a auzi cu urechile altuia și a simți cu inima altuia – aceasta este empatia.”A.Adler

14/05/2026

Dacă citești asta, oprește-te puțin din graba ta.
🌱Dimineața asta m-a găsit și pe mine cu gânduri amestecate, dar și cu o claritate simplă: cât de mult înseamnă lucrurile pe care le avem deja și le uităm. Faptul că putem vedea, auzi, vorbi,aptul că există cineva, undeva, care ne atinge viața chiar și printr-un simplu gând sau o prezență.
Am înțeles, din lucruri trăite și din oameni întâlniți, că nu întotdeauna suntem aici pentru lucruri mari și strălucitoare. Ci pentru a învăța să prețuim ceea ce pare obișnuit: o dimineață, o voce, o îmbrățișare, un „mamă” spus din suflet.
Și poate cel mai important lucru pe care îl uităm este acesta: să ne păzim inima. Să nu ne pierdem în alergare și nemulțumire, până uităm să vedem viața care se întâmplă chiar acum.
Poate că binele e mai simplu decât credem. Poate că e chiar în clipa asta.Și dacă ești aici, dacă citești, dacă încă simți… atunci ești aici. Și asta deja înseamnă mult.
❤️Azi, poate e suficient să spun simplu: sunt aici, exact așa cm sunt și observa cm intră și iese aerul pe nas și primeste viața așa cm este și toate felurile în care suntem, cu tot ce suntem.