12/08/2026
Anul acesta am avut tot mai des senzația că zbor. Că am prins avânt, că plutesc de fericire și că, într-un fel, mă simt mai aproape de mine decât oricând.
Iar astăzi, tema aripilor a apărut din nou, într-un mod tare frumos. 🤗
Într-o lădiță de Sandplay am lucrat în trei: eu, o fetiță și mama ei. Fetița și-a dorit ca lădița să fie împărțită în trei, iar fiecare dintre noi să creeze câte o parte.
Partea mea, în stânga lădiței, a prins aripi. Am ales miniaturile înaripate — îngerași, zâne, păsări și alte personaje cu aripi — și, privind-o, am simțit din nou cât de prezentă este pentru mine această imagine.
În Sandplay, simbolurile nu au o singură semnificație și nu există un dicționar universal al lor. Sensul se construiește din povestea și trăirea celui care le așază în nisip.
Pentru mine, acum, aripile vorbesc despre libertate, avânt, bucurie, curaj și despre sentimentul că pot să mă desprind de ceea ce m-a ținut pe loc și să merg mai departe.
Poate că nu întâmplător limba română are atât de multe feluri de a vorbi despre asta: Am prins aripi, Îmi iau zborul, Îmi întind aripile, Zbor de fericire,
Parcă am aripi la picioare.
Și poate că asta îmi place atât de mult la Sandplay: ceea ce trăim, dar încă nu știm să spunem în cuvinte, își găsește o formă în nisip.
Iar anul acesta, forma mea pare să fie aceasta: aripi.
Le simt. Le întind. Și, pentru prima dată, parcă nici nu mai simt nevoia să mă întreb dacă am voie să zbor.
Pur și simplu… zbor. 🤗