20/08/2026
În curând începe colectivitatea și una dintre întrebările pe care toți pediatrii o primesc este: „Ce să-i dăm copilului pentru imunitate?”
Mai jos voi raspunde la o parte din intrebarile pe care le primesc in cabinet legat de imunitate.
Înainte să vorbim despre vitamine, siropuri sau „produse pentru imunitate”, cred că este util să înțelegem cm se dezvoltă, de fapt, imunitatea copilului.
Pentru că un copil nu se naște „fără imunitate”.
Sistemul său imun există încă de la naștere, dar este în curs de maturizare și continuă să se dezvolte în primii ani de viață.
Intrebare: ce imunitate se naște copilul?
Simplificat, organismul are două mari tipuri de apărare.
1. Imunitatea înnăscută este prima linie de apărare. Include pielea, mucoasele și celulele care reacționează rapid atunci când organismul întâlnește un virus sau o bacterie.
2. Imunitatea adaptativă este mai specifică. Ea învață să recunoască anumiți agenți infecțioși, produce anticorpi și poate forma memorie imunologică.
Asta înseamnă că, după ce organismul a mai întâlnit un anumit virus sau un anumit antigen, îl poate recunoaște mai repede la o expunere ulterioară.Pe acest principiu se bazează și vaccinarea.
*În primele luni, copilul primește și protecție de la mamă
Aceasta se numește imunitate pasivă maternă.
„Pasivă” înseamnă că anticorpii au fost produși de mamă și sunt transferați copilului deja formați.
*În timpul sarcinii
Anticorpii materni de tip IgG traversează placenta, mai ales în ultima parte a sarcinii.
Astfel, la naștere, copilul are în sânge anticorpi primiți de la mamă împotriva unor infecții pe care aceasta le-a avut anterior sau împotriva cărora a fost vaccinată.
Acești anticorpi îi oferă copilului o protecție temporară în primele luni de viață.
Dar ei nu rămân permanent.
După naștere, anticorpii materni scad treptat, iar copilul începe să producă din ce în ce mai mult propriii anticorpi.
Există astfel o perioadă în primele luni în care anticorpii materni sunt în scădere, iar producția proprie a copilului este încă în dezvoltare.
La copilul sănătos, aceasta este o etapă fiziologică.
Intrebare : rol are laptele matern?
Laptele matern oferă un alt tip de protecție.
Conține în special IgA secretor, un anticorp care acționează mai ales la nivelul mucoaselor, în special digestive.
Pe scurt, ajută la împiedicarea aderării și pătrunderii unor microorganisme.
În plus, laptele matern conține lactoferină, lizozim, oligozaharide și numeroși alți factori biologic activi.
Oligozaharidele contribuie inclusiv la dezvoltarea unei microbiote intestinale favorabile.Așadar, laptele matern nu „face imunitatea copilului” dar o susține într-o perioadă importantă de maturizare.
Intrebare își construiește copilul propria imunitate?
Acest proces începe încă din primele luni.
Pe măsură ce copilul intră în contact cu:microorganisme din mediul obișnuit,vaccinuri,alimente,propria microbiotă,infecții-sistemul imun învață.
Produce anticorpi și formează celule de memorie.
Astfel, dacă întâlnește din nou același agent infecțios, poate răspunde mai repede și mai eficient.
Aceasta este imunitatea dobândită activ.
Intrebare : imunitatea unui copil de 1 an aceeași cu cea a unui copil de 3–4 ani?
Nu.
Chiar dacă niciunul dintre ei nu a mers până atunci în colectivitate, sistemul lor imun nu se află în același punct de dezvoltare.
Valorile normale ale unor anticorpi, precum IgG, IgA și IgM, diferă în funcție de vârstă.
De exemplu:
IgG este influențat la început de anticorpii primiți de la mamă, apoi copilul își crește treptat propria producție;
IgA este scăzută la începutul vieții și crește progresiv;
memoria imunologică se îmbogățește pe măsură ce copilul crește și întâlnește noi antigene.
Așadar, există diferențe fiziologice legate de vârstă, chiar independent de colectivitate.
Nu există însă un prag „magic” . Maturizarea se face treptat.
Intrebare : se întâmplă când începe colectivitatea?
În primul rând, crește foarte mult expunerea.
Copilul întâlnește, într-un interval scurt, numeroși viruși pe care nu i-a mai întâlnit.
De aceea, în primul an de creșă sau grădiniță, infecțiile respiratorii pot fi foarte frecvente.
Asta nu înseamnă automat că are „imunitatea scăzută”.
De multe ori înseamnă pur și simplu:
multe expuneri + multe virusuri noi pentru sistemul lui imun.
Intrebare : dacă începe colectivitatea la 1 an sau la 3–4 ani?
Da.
Un copil de 1 an și unul de 3–4 ani pot intra amândoi pentru prima dată în colectivitate, dar nu pornesc de la același nivel de maturitate.
Copilul mai mare are, în general:
un sistem imun mai matur;
mai multă memorie imunologică;
căi respiratorii mai dezvoltate;
De aceea, pentru anumite infecții, vârsta foarte mică este un factor de risc pentru forme mai severe.
Un exemplu clar este RSV: la sugar poate produce bronșiolită și dificultăți respiratorii importante, în timp ce la copilul mai mare poate evolua ca o infecție respiratorie mult mai ușoară.
Asta nu înseamnă că după 3 ani toate infecțiile sunt ușoare.
Înseamnă doar că vârsta influențează felul în care organismul răspunde la infecție.
Intrebare : atunci, ce îi dăm copilului „pentru imunitate”?
De fapt întrebarea mai utilă este:
„Are copilul cu adevărat o problemă de imunitate sau trece printr-un proces normal de maturizare și expunere?”
Un copil sănătos care începe colectivitatea și face multe viroze nu are nevoie de un „stimulent imun”.
Pentru funcționarea normală a sistemului imun este importanta :
alimentația adecvată;
somnul suficient;
mișcarea și timpul petrecut afară;
evitarea fumului de țigară;
antibiotice doar atunci când sunt indicate;
corectarea carențelor, dacă ele există.
Există produse și substanțe cu efect imunomodulator sau imunostimulator, dar ele nu ar trebui administrate automat doar pentru că începe colectivitatea sau pentru că un copil răcește frecvent.
Sistemul imun funcționează printr-un echilibru foarte fin între activare și reglare. Mai multă activitate imună nu înseamnă neapărat o imunitate mai bună.
O stimulare imună nespecifică și fără o indicație clară poate fi inutilă și, în anumite situații, poate favoriza reacții inflamatorii nedorite sau poate fi nepotrivită pentru copilul respectiv.
De aceea, înainte de a administra un produs „pentru imunitate”, este important să analizăm:
vârsta copilului;
tipul, frecvența și severitatea infecțiilor;
bolile asociate;
eventualele alergii sau afecțiuni inflamatorii;
statusul nutrițional și eventualele carențe;
tratamentele pe care copilul le primește;
și, foarte important, dovezile privind eficiența și siguranța produsului respectiv.
Uneori este nevoie să corectăm o carență sau să tratăm o problemă identificată. Alteori, copilul are pur și simplu nevoie de timp pentru ca sistemul său imun să se maturizeze.
Imunitatea copilului nu este un buton pe care îl putem porni cu un sirop.
Este un sistem care se maturizează odată cu vârsta, învață din expunerile pe care le întâlnește și își construiește treptat propria memorie imunologică.
Iar faptul că un copil face multe viroze după intrarea în colectivitate spune adesea mai mult despre câte virusuri întâlnește decât despre cât de „slabă” este imunitatea lui.
Într-o postare viitoare voi vorbi despre cealaltă parte importantă a acestei discuții: când infecțiile frecvente nu mai par doar expresia normală a colectivității și când ar trebui să ne ridice suspiciunea unei posibile deficiențe a sistemului imunitar.
Pana atunci, daca exista alte intrebari care nu se regasesc mai sus, astept sa le scrieti .
