29/05/2026
Când febra are un tipar
Din cazurile de azi din cabinet, am ales unul ca temă pentru postarea de azi.
Poate că unii părinți, dar și unii medici, nu sunt familiarizați cu sindromul Marshall, cunoscut astăzi mai frecvent sub numele de PFAPA.
Ce este PFAPA și când ar trebui să ne gândim la acest diagnostic?
PFAPA este cel mai frecvent sindrom de febră periodică întâlnit în copilărie.
Numele provine de la inițialele principalelor manifestări:
P – febră periodică (Periodic Fever)
A – stomatită aftoasă (Aphthous Stomatitis)
P – faringită (Pharyngitis)
A – adenită cervicală (Adenitis)
Atunci când avem un copil mic care prezintă periodic faringită, febră înaltă care se remite greu la antitermice, depozite albicioase pe amigdale, iar aceste episoade se repetă lunar, ar trebui să ne gândim la sindromul PFAPA sau sindromul Marshall.
Acest diagnostic nu este, în general, pus la primele episoade.
De ce?
Deoarece copilul, prin manifestările sale, pare să aibă o infecție faringiană severă.
Depozitele de la nivelul amigdalelor sunt confundate cu depozit purulent iar febra care nu cedează ușor la antitermice face ca, frecvent, să se decidă administrarea de antibiotice.
De cele mai multe ori, antibioticul nu are efect.
Iar când pare să aibă efect, doar pare. De fapt, simptomele se remit de la sine, în timp.
Atunci când se recomandă investigații, exudatul faringian este negativ, pentru că, de fapt, nu este o infecție bacteriană, deși aspectul amigdalelor poate sugera puroi.
Ca să fie și mai dificil de decis diagnosticul si tratamentul, analizele de sânge pot arăta o hemoleucogramă normală sau doar discret modificată, dar cu CRP mult crescut.
În acest moment, în cele mai multe cazuri, se trece la escaladarea tratamentului antibiotic, cu un antibiotic cu spectru mai larg.
Acesta a fost parcursul majorității copiilor cu PFAPA pe care i-am diagnosticat de-a lungul timpului.
Deși la prima vedere pare că este vorba despre infecții repetate, PFAPA nu este o infecție și nu este contagios.
Este considerat un sindrom autoinflamator, în care sistemul imunitar declanșează episoade inflamatorii recurente, fără prezența unui agent infecțios .
Când ar trebui să ne ridice suspiciunea?
De obicei, copilul prezintă:
episoade repetate de febră înaltă, adesea 39–40°C;
febră care reapare la intervale relativ regulate, la 3–4 săptămâni;
episoade care durează câteva zile și se remit spontan;
durere în gât, ganglioni cervicali măriți și uneori afte bucale;
analize inflamatorii crescute în timpul episodului.
Un important important element este ca
între episoade copilul este complet sănătos.
Crește normal, se dezvoltă normal, are energie, iar analizele revin la normal.
De ce este important să îl recunoaștem?
Pentru că mulți copii trec prin numeroase consultații, analize și" cure " repetate de antibiotice înainte ca diagnosticul să fie luat în considerare.
Câteva aspecte care merită reținute
debutul este cel mai frecvent înainte de vârsta de 5 ani;
copilul este sănătos între episoade;
nu există întârziere de creștere sau afectare a dezvoltării;
majoritatea copiilor au o evoluție favorabilă, cu remiterea sindromului în timp.
In pediatrie, detaliile care se repetă sunt adesea cele care ne conduc spre diagnostic.Anamneza riguroasa este cea care ne duce in directia diagnosticului corect iar diagnostic corect înseamnă tratament corect.
