18/07/2026
Câteva studii util de parcurs în perioade grele pentru cupluri. Nu că acestea ar fi suficiente, necesare sau cele mai bune. Ele pot fi parte din activitatea de autoreglare emoțională individuală.
Orice cuplu trece prin circumstanțe adverse care influențează semnificativ calitatea relației. Și nu totul ține de comunicare. Binele lor fizic, psihic și relațional depinde și de cât de puternici sunt stresorii cu care se confruntă, și de ce resurse au sau pot mobiliza la un moment dat sau altul pentru a le face față. Realitatea este că sunt numeroase cazurile în care circumstanțele sunt mult mai grele decât poate duce un cuplu chiar dacă este sănătos.
Dacă doi parteneri sunt ca două pahare goale așteptând unul de la altul să se adape reciproc, dar întâmpinând doar lipsă și rezistență, asta poate genera tot felul de reacții interioare pe care fiecare le are de gestionat cât mai înțelept, de asta au pus oamenii accent încă din Antichitate pe stăpănirea de sine ca una dintre cele mai importante virtuți.
Dacă pe moment partenerii nu se pot liniști reciproc, este util ca ei să poată apela atât la autoreglare cât și la co-reglare afectivă cu persoane din afara cuplului.
Pentru mine în momentele în care am nevoie de autoreglare este folositoare stabilizarea proceselor biochimice din corp (pentru care respirația, mișcarea specifică și alimentarea corectă sunt de bază), iar pe partea de stabilizare mentală mă ajută citirea sau recitirea de studii despre ce este susținut științific ca util în momentele de retragere si refacere, pentru că acestea au puterea de a activa gândirea critică și metodică și ancorează mintea în prezent, eliminând din îngrijorările speculative. Va atașez câteva în comments.
Teoria polivagală a lui S. Porges (2011) postulează că atunci când un partener este în starea de „luptă sau fugă” (retras, defensiv sau acuzator), sistemul său de angajament social cam iese din funcțiune, iar încercarea de a-i da explicații, de a-l convinge rațional sau chiar și de a-l atinge îi poate împiedica autoreglarea sau amplifica starea de agitație. Când ne vedem partenerul sau partenera stresat, furios și acționând impulsiv, este foarte important să ne oprim din astfel de încercări și să ne autoreglăm emoțional pe noi înșine, ca să putem dobândi si menține o prezență calmă, neutră, autostăpânită și silențioasă pentru ca sistemul nervos al celuilalt să poată reveni la starea de siguranță, în loc să se tot reactiveze de la ce ei percep ca agresiuni sau neînțelegere din partea noastră.
Bodenmann et al (2016) introduc conceptul de coping diadic. Când e negativ, de exemplu vedem retragerea ostilă sau ambivalentă a unui partener în timpul unui stres acut extern, asta nu reflectă neapărat o scădere a calității relației, ci poate fi vorba de o dificultate sau o incapacitate temporară a persoanei de a se autoregla afectiv. Coping diadic "delegat" ar putea însemna reglare cu altcineva sau că un partener preia sarcinile logistice imediate și oferă spațiu celuilalt fără a cere reciprocitate emoțională, iar asta este ceva ce poate ajuta cuplul sa traverseaze criza fără degradarea atașamentului care le structurează relația.
Monin, Schuktz și Feeney au studiat dinamica cuplurilor aflate sub stres cronic sau evenimente de viață negative (cum ar fi traiul cu demența) și au descoperit că atunci când un partener manifestă un stil de făcut față bazat pe retragere și reproș, celălalt partener își protejează propria sănătate mentală cel mai bine dacă adoptă obiective formulate pozitiv și o manifestare cât mai clară a compasiunii, cm ar fi să recunoască verbal intenția pozitivă de protecție a celuilalt (gen "știu că te temi pentru noi" sau „presupun că încerci să rezolvi"), dar își caută sprijinul emoțional primar în afara relației de cuplu în acea perioadă specifică. Prezența unui „conținător social” scade semnificativ nivelul de cortizol (stres) și protejează sistemul imunitar și relațional în timpul crizelor acute.
Karney & Bradbury (2024) observă că șocurile acute din mediul extern, unul sau mai multe cumulate, pot epuiza adaptabilitatea cuplului. Manifestările de neînțelegere sau învinovățire din partea unui partener pot fi de fapt distorsiuni temporare și de aceea se recomandă amânarea oricărei discuții despre „starea relației” sau „cum ne comportăm unul cu celălalt” până când stimulul extern acut încetează. De aici expresia "la cald" și "la rece". Discuțiile cu care ne pregătim pentru dificultățile inerente ale vieții cotidiene trebuie purtate când suntem confortabili, deoarece la momente de criză vor intra în acțiune reflexele noastre pe care deja ni le-am format, nu vom fi în stare să gândim rațional atunci pe loc decât dacă avem antrenament prealabil al atitudinii și reflecției critice colaborative.
Oricare parteneriat este co-creat și calitatea sa e opera ambelor părți. Calitatea relațiilor dintr-un micro grup social este la rândul ei opera colaborativă a membrilor. De aceea colaborez cu plăcere cu colegii mei în programul Askēsis: exerciții filosofice unde vom lucra filosofic cu un grup de 9 participanți, temele cărora vor fi considerate și teme ale grupului, cu scopul de a ne exersa competențele sistemice: dialog consultativ tematic, reflecție critică și meta-comunicare despre procese interpersonale.
