Dr. Tirinescu Raul

Dr. Tirinescu Raul Tratamentele oncologice decontate complet prin CNAS.

Sunt medic specialist oncologie medicală în cadrul MCare - MHospital București, cu interes special pentru cancerele de sân, ginecologice, digestive și de prostată.

SERIA: Ghidul ESMO al cancerului pulmonar fără celule mici (9/10)Radioterapia în cancerul pulmonar: când poate vindeca b...
03/09/2026

SERIA: Ghidul ESMO al cancerului pulmonar fără celule mici (9/10)

Radioterapia în cancerul pulmonar: când poate vindeca boala și când este folosită pentru controlul simptomelor?

Când un pacient aude cuvântul „radioterapie”, apar de obicei două idei foarte diferite.

Prima:

„Dacă fac radioterapie, înseamnă că nu mă mai pot opera.”

A doua:

„Radioterapia se face doar când boala este foarte avansată.”

Niciuna nu este corectă în toate situațiile.

În cancerul pulmonar fără celule mici – NSCLC – radioterapia poate avea roluri complet diferite.

Poate fi tratamentul principal al unui cancer pulmonar precoce.

Poate face parte dintr-o strategie cu intenție curativă în stadiul III.

Poate fi utilizată pentru anumite metastaze.

Sau poate fi administrată pentru ameliorarea rapidă a unor simptome produse de boală.

Cu alte cuvinte:

faptul că unui pacient i se recomandă radioterapie nu ne spune, singur, cât de avansată este boala și nici care este obiectivul tratamentului.

Ce este, de fapt, radioterapia?

Radioterapia utilizează radiații ionizante direcționate asupra tumorii pentru a produce leziuni ale ADN-ului celulelor canceroase.

Spre deosebire de chimioterapie sau imunoterapie, care circulă prin organism, radioterapia este în primul rând un tratament local.

Asta înseamnă că încearcă să controleze boala în zona asupra căreia este administrată.

Înaintea tratamentului se realizează o planificare precisă, de obicei pe baza unui CT special.

Medicul radioterapeut stabilește zona care trebuie tratată și încearcă, în același timp, să protejeze cât mai mult posibil structurile sănătoase din apropiere:

plămânul sănătos, inima, esofagul, măduva spinării și celelalte organe aflate în vecinătate.

„Am o tumoră mică, dar nu pot fi operat. Mai există șansa unui tratament curativ?”

Da.

Și acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care merită să le știe pacienții.

Pentru anumite tumori pulmonare precoce, în special NSCLC stadiul I, atunci când pacientul nu poate fi operat din cauza riscului chirurgical sau a altor probleme medicale, poate fi utilizată radioterapia stereotactică – SBRT/SABR.

Aceasta permite administrarea foarte precisă a unor doze mari de radiație asupra tumorii, de regulă într-un număr redus de ședințe.

ESMO recomandă SBRT/SABR drept tratament de elecție pentru pacienții cu NSCLC stadiul I care necesită radioterapie radicală, inclusiv pacienți vârstnici sau cu BPOC atent selectați.

Așadar:

„nu se poate opera” nu înseamnă automat „nu se mai poate trata cu intenție curativă”.

Și atunci de ce nu facem SBRT tuturor în loc de operație?

Pentru că nu sunt tratamente interschimbabile în orice situație.

La pacientul operabil cu NSCLC precoce, chirurgia rămâne tratamentul standard în multe situații.

Contează dimensiunea tumorii.

Contează localizarea ei.

Contează apropierea de bronhii și alte structuri importante.

Contează funcția pulmonară.

Contează starea generală a pacientului.

Pentru tumorile mai mari sau situate central, strategia de radioterapie poate fi diferită, iar ESMO recomandă în anumite situații scheme radicale convenționale sau accelerate în locul SABR.

Din nou, nu alegem tratamentul doar după întrebarea:

„Care variantă pare mai simplă?”

Alegem varianta cu cele mai bune șanse pentru pacientul respectiv.

Ce se întâmplă în stadiul III?

Aici radioterapia capătă un rol extrem de important.

Am discutat deja că stadiul III nu este o singură situație.

Există forme rezecabile și forme în care chirurgia nu reprezintă strategia potrivită.

Pentru mulți pacienți cu NSCLC stadiul III nerezecabil, dar care pot tolera tratamentul, strategia standard cu intenție curativă include:

chimioterapie + radioterapie administrate concomitent.

Adică pacientul primește chimioterapie în perioada în care efectuează radioterapia.

După terminarea radio-chimioterapiei, dacă boala nu a progresat, pentru pacienții eligibili poate urma tratament de consolidare. Strategia radio-chimioterapie concomitentă urmată de durvalumab a devenit standardul de referință pentru boala stadiul III nerezecabilă eligibilă.

Așadar, unui pacient cu stadiul III căruia i se recomandă radioterapie și chimioterapie nu i se spune:

„nu mai avem ce face”.

Dimpotrivă.

În această situație putem vorbi despre o strategie terapeutică cu intenție curativă.

„De ce trebuie să fac și chimioterapie? Nu ajunge radioterapia?”

Pentru că cele două tratamente au roluri complementare.

Radioterapia tratează foarte eficient zona asupra căreia este direcționată.

Chimioterapia acționează sistemic și, în același timp, anumite scheme pot crește sensibilitatea celulelor tumorale la radiații.

De aceea, la pacientul potrivit, administrarea concomitentă poate fi mai eficientă decât folosirea radioterapiei singure.

Dar este și un tratament mai solicitant.

Nu fiecare pacient poate tolera radio-chimioterapia concomitentă.

Vârsta biologică, starea generală, funcția pulmonară, bolile cardiace și celelalte comorbidități trebuie luate în calcul.

Tratamentul cel mai intens nu este automat tratamentul cel mai bun.

Ce reacții adverse pot apărea?

Depind foarte mult de zona tratată, doza administrată, volumul iradiat și asocierea cu chimioterapia.

În timpul radioterapiei toracice pot apărea:

• oboseală;

• iritație sau modificări ale pielii în zona tratată;

• dificultate sau durere la înghițire, prin iritarea esofagului;

• tuse;

• disconfort toracic.

Unele reacții pot apărea însă și după terminarea tratamentului.

Una dintre cele mai importante este pneumonita de iradiere – o inflamație a țesutului pulmonar.

Pacientul poate observa:

tuse nouă sau agravată, dificultăți de respirație sau febră.

Aceste simptome trebuie discutate cu echipa medicală.

Și este important să nu presupunem automat că orice tuse apărută după radioterapie înseamnă pneumonită.

Poate exista o infecție, progresia bolii, o toxicitate imună sau o altă cauză.

Tocmai de aceea pacientul trebuie evaluat.

Radioterapia „arde” plămânul?

Este o expresie pe care o aud uneori.

Radioterapia poate afecta și țesuturile sănătoase aflate în apropierea tumorii, motiv pentru care există limite foarte clare privind dozele pe care le pot primi plămânul, inima, esofagul și măduva spinării.

Dar radioterapia modernă nu înseamnă pur și simplu orientarea radiației către o zonă mare din torace.

Planificarea computerizată și tehnicile moderne permit adaptarea mult mai precisă a dozei la volumul care trebuie tratat.

Riscul de toxicitate nu poate fi eliminat complet.

Dar tocmai planificarea tratamentului încearcă să găsească echilibrul dintre:

doza necesară pentru controlul tumorii

și

protejarea țesuturilor sănătoase.

Dar radioterapia în stadiul IV?

Și aici poate avea un rol foarte important.

Să presupunem că un pacient are cancer pulmonar metastatic și o metastază osoasă dureroasă.

Tratamentul sistemic controlează boala în întregul organism.

Dar leziunea osoasă respectivă îi provoacă dureri importante.

Radioterapia poate fi utilizată local pentru ameliorarea durerii și prevenirea sau controlul unor complicații. Radioterapia paliativă este foarte eficientă pentru durerea produsă de metastazele osoase, iar ESMO o recomandă ca parte a managementului simptomatic al bolii avansate.

Radioterapia poate fi utilizată și în alte situații simptomatice, de exemplu pentru anumite leziuni cerebrale sau alte localizări care produc probleme.

Aici scopul poate fi diferit:

nu vindecarea întregii boli, ci controlul unei probleme concrete care afectează pacientul.

Și acesta este un obiectiv terapeutic foarte important.

Dacă am metastaze cerebrale, înseamnă automat iradierea întregului creier?

Nu.

Tratamentul metastazelor cerebrale s-a schimbat considerabil.

Contează numărul leziunilor, dimensiunea și localizarea lor, simptomele, starea generală, biologia tumorii și tratamentul sistemic disponibil.

În anumite situații putem utiliza radiochirurgia stereotactică, prin care tratăm foarte precis leziunile cerebrale selectate.

În alte situații poate fi necesară radioterapia cerebrală mai extinsă.

Iar pentru anumite metastaze poate exista și indicație neurochirurgicală.

De aceea:

„metastaze cerebrale” nu reprezintă singur un plan de tratament.

Trebuie să vedem exact ce avem de tratat.

Și dacă există doar câteva metastaze?

Aici intrăm într-un domeniu despre care pacienții aud tot mai des:

boala oligometastatică.

Simplificat, există situații în care boala metastatică este limitată la un număr redus de localizări.

Pentru pacienți atent selectați, pe lângă tratamentul sistemic, poate fi discutat și tratamentul local al anumitor metastaze – inclusiv prin radioterapie stereotactică.

Dar trebuie evitată ideea:

„Am doar trei metastaze, le iradiem și am scăpat.”

Nu este atât de simplu.

Contează biologia tumorii, localizarea metastazelor, răspunsul la tratamentul sistemic, evoluția bolii și posibilitatea tratării în siguranță a tuturor zonelor relevante.

ESMO subliniază necesitatea selecției atente și a abordării multidisciplinare în boala oligometastatică.

„Dacă fac radioterapie paliativă, înseamnă că medicii au renunțat?”

Nu.

Cuvântul „paliativ” este deseori interpretat greșit.

Un tratament paliativ urmărește controlul simptomelor și menținerea unei calități cât mai bune a vieții atunci când boala nu mai poate fi vindecată prin tratamentul respectiv.

Un pacient poate primi în aceeași perioadă:

tratament sistemic activ pentru controlul cancerului

și

radioterapie paliativă pentru o metastază dureroasă.

Cele două nu se exclud.

În boala metastatică, ESMO recomandă integrarea precoce a îngrijirii paliative împreună cu tratamentul oncologic standard, tocmai pentru îmbunătățirea controlului simptomelor și a calității vieții.

Ce întrebări merită puse înainte de radioterapie?

Pacientul ar trebui să știe, înainte de toate:

Care este scopul radioterapiei mele: vindecarea bolii, controlul local sau ameliorarea unui simptom?

Apoi:

Ce zonă va fi iradiată?

Câte ședințe sunt planificate?

Voi face și chimioterapie în aceeași perioadă?

Ce reacții adverse pot apărea?

Ce simptome trebuie să anunț imediat?

Ce tratament urmează după radioterapie?

Pentru că două persoane care spun:

„Fac radioterapie pentru cancer pulmonar”

pot urma tratamente cu obiective complet diferite.

Ce trebuie să reținem?

Radioterapia nu este rezervată doar bolii avansate.

Într-un NSCLC precoce la un pacient care nu poate fi operat, SBRT poate reprezenta un tratament cu intenție curativă.

În stadiul III nerezecabil, radioterapia administrată împreună cu chimioterapia poate face parte dintr-o strategie cu intenție curativă, urmată de tratament de consolidare la pacientul eligibil.

În boala metastatică, radioterapia poate controla anumite leziuni și poate ameliora simptome precum durerea.

Uneori tratăm tumora pulmonară.

Alteori ganglionii.

Alteori o metastază cerebrală sau osoasă.

Iar scopul poate varia de la vindecare până la controlul unui simptom.

De aceea, poate cea mai importantă întrebare înaintea radioterapiei nu este:

„Câte ședințe trebuie să fac?”

ci:

„Ce vrem să obținem prin această radioterapie în cazul meu?”

Pentru că răspunsul la această întrebare explică aproape întreaga strategie.

📚 Acest material face parte din seria „Ghidul ESMO al cancerului pulmonar fără celule mici” și este realizat pe baza recomandărilor ESMO privind tratamentul NSCLC precoce, local avansat și metastatic.

➡️ În ultima postare a seriei: Ce se întâmplă după tratament și ce facem dacă boala reapare? Vom vorbi despre controale, CT-uri, simptomele care trebuie anunțate, răspunsul la tratament, progresia bolii și de ce apariția unei progresii nu înseamnă automat că nu mai există opțiuni.

Dacă aveți un diagnostic de cancer pulmonar și încercați să înțelegeți dacă radioterapia are un rol în situația dumneavoastră, dacă tratamentul are intenție curativă sau paliativă și cm se integrează cu chirurgia sau tratamentul sistemic, strategia poate fi discutată în cadrul unei consultații oncologice, după evaluarea completă a dosarului medical.

Dr. Raul Tirinescu – Medic Oncolog
📍 București
📞 Programări: 0770 203 344

SERIA: Ghidul ESMO al cancerului pulmonar fără celule mici (8/10)Chimioterapia și imunoterapia: de ce uneori le folosim ...
02/09/2026

SERIA: Ghidul ESMO al cancerului pulmonar fără celule mici (8/10)

Chimioterapia și imunoterapia: de ce uneori le folosim împreună și de ce PD-L1 mare nu înseamnă automat „doar imunoterapie”?

După ce diagnosticul este stabilit, stadializarea este completă și avem rezultatele testelor moleculare și PD-L1, ajungem la întrebarea pe care aproape orice pacient o pune:

„Bun. Și ce tratament fac?”

Apoi apar alte întrebări:

„Fac chimioterapie?”

„Pot face imunoterapie în loc de chimioterapie?”

„Dacă am PD-L1 mare, de ce îmi mai dați și chimioterapie?”

„Imunoterapia este mai ușoară?”

Sunt întrebări foarte bune.

Pentru că astăzi, în cancerul pulmonar fără celule mici – NSCLC – alegerea tratamentului nu se face doar după stadiu.

Contează tipul histologic, profilul molecular, expresia PD-L1, starea generală, bolile asociate și cât de repede avem nevoie ca boala să răspundă.

În NSCLC metastatic fără o modificare moleculară care să indice prioritar o terapie țintită, imunoterapia, singură sau asociată chimioterapiei, reprezintă una dintre componentele fundamentale ale tratamentului modern.

Ce face chimioterapia?

Chimioterapia acționează în principal asupra celulelor care se multiplică rapid.

În cancerul pulmonar putem utiliza medicamente precum:

• carboplatin sau cisplatin;

• pemetrexed;

• paclitaxel sau nab-paclitaxel;

• gemcitabină;

în combinații stabilite în funcție de tipul tumorii și situația clinică.

Un lucru important este că nu toate cancerele pulmonare primesc aceeași chimioterapie.

De exemplu, pemetrexedul este utilizat în NSCLC non-scuamos, nu reprezintă chimioterapia standard pentru carcinomul scuamos.

De aceea, când doi pacienți cu „cancer pulmonar” primesc scheme diferite, nu înseamnă că unul dintre ei primește un tratament mai bun.

Pot avea pur și simplu tumori diferite.

Și imunoterapia ce face?

Aici mecanismul este complet diferit.

Sistemul nostru imun are capacitatea de a identifica și distruge celule anormale.

Dar tumorile pot dezvolta mecanisme prin care reușesc să reducă eficiența acestui răspuns imun.

Unul dintre ele implică sistemul PD-1/PD-L1.

Medicamentele numite inhibitori ai punctelor de control imun încearcă, simplificat, să înlăture una dintre aceste „frâne” ale sistemului imun.

Astfel, imunoterapia nu atacă tumora în același mod în care o face chimioterapia.

Încearcă să permită sistemului imun să recunoască și să combată mai eficient celulele tumorale.

„Atunci imunoterapia este mai bună decât chimioterapia?”

Nu putem spune asta în general.

Este un alt tip de tratament, iar eficiența lui depinde foarte mult de context.

Pentru unii pacienți, imunoterapia singură poate fi o alegere foarte bună.

Pentru alții, cea mai potrivită strategie este combinația dintre imunoterapie și chimioterapie.

Iar dacă tumora are o modificare moleculară pentru care există o terapie țintită eficientă, prima alegere poate fi cu totul alta.

De aceea am insistat în postarea anterioară asupra testării moleculare:

tratamentul nu ar trebui ales uitându-ne doar la PD-L1.

Ce înseamnă PD-L1 70% sau 90%?

Rezultatul apare frecvent sub forma:

PD-L1 TPS = 70%.

TPS reprezintă procentul de celule tumorale care exprimă PD-L1.

În NSCLC metastatic fără un driver oncogenic relevant pentru care este indicată o terapie țintită, o expresie PD-L1 ≥50% poate permite utilizarea imunoterapiei în monoterapie la pacienții potriviți. Pembrolizumab, de exemplu, a demonstrat beneficiu ca tratament de primă linie în această populație.

Și aici apare întrebarea firească:

„Dacă am PD-L1 70%, de ce mi-a recomandat oncologul imunoterapie + chimioterapie?”

Pentru că PD-L1 ≥50% înseamnă că imunoterapia singură poate fi o opțiune.

Nu înseamnă că este obligatoriu cea mai bună alegere pentru fiecare pacient.

De ce putem asocia chimioterapia cu imunoterapia chiar dacă PD-L1 este mare?

Pentru că alegerea se face privind pacientul și boala în ansamblu.

Să ne imaginăm două persoane cu:

adenocarcinom pulmonar metastatic,

fără o țintă moleculară prioritară,

PD-L1 70%.

La prima, boala are volum relativ redus, pacientul este stabil și fără simptome importante.

La a doua există o încărcătură tumorală mare, simptome importante și avem nevoie de un control cât mai rapid al bolii.

Același PD-L1 nu înseamnă obligatoriu aceeași decizie.

În NSCLC non-scuamos metastatic fără EGFR/ALK, combinația pembrolizumab + pemetrexed + chimioterapie cu platină este o strategie standard, iar beneficiul combinației a fost demonstrat indiferent de subgrupul PD-L1.

În practica actuală, ESMO prezintă atât imunoterapia în monoterapie, cât și combinațiile imunoterapie–chimioterapie printre opțiunile de primă linie pentru anumite tumori cu PD-L1 ≥50%.

Prin urmare:

PD-L1 ne ajută să alegem tratamentul. Nu îl alege singur.

Dar dacă PD-L1 este 0%?

O altă confuzie frecventă este:

„PD-L1 negativ = imunoterapia nu funcționează și nu o pot primi.”

Nu este corect.

Un PD-L1 scăzut sau negativ face ca imunoterapia administrată singură să fie mai puțin potrivită în multe situații.

Dar imunoterapia asociată chimioterapiei poate avea în continuare un rol important.

Beneficiul combinației pembrolizumab + chimioterapie a fost demonstrat inclusiv în subgrupurile cu expresie PD-L1 redusă.

Așadar, un rezultat:

PD-L1 = 0%

nu trebuie tradus prin:

„Nu pot primi imunoterapie.”

„Dacă imunoterapia funcționează, de ce oprim chimioterapia?”

Aceasta este o situație pe care mulți pacienți o întâlnesc.

De exemplu, într-un adenocarcinom pulmonar metastatic, tratamentul poate începe cu:

platină + pemetrexed + pembrolizumab.

După primele cicluri, componenta de platină este oprită conform schemei, iar pacientul poate continua cu un tratament de întreținere, precum pemetrexed + pembrolizumab, dacă există indicație și tratamentul este tolerat.

În studiul KEYNOTE-189, combinația inițială cu platină a fost administrată patru cicluri, urmată de tratament de întreținere cu pemetrexed și pembrolizumab.

Pentru pacient poate părea:

„Mi-au scos un medicament. Înseamnă că primesc mai puțin tratament.”

Nu.

Aceasta poate fi chiar strategia planificată de la început.

Tratamentul de întreținere nu înseamnă tratament incomplet.

„Imunoterapia este doar un fel de chimioterapie mai ușoară?”

Nu.

Și este important să nu prezentăm imunoterapia drept un tratament „fără reacții adverse”.

Profilul toxicității este diferit.

Chimioterapia poate produce, în funcție de medicamente:

• greață;

• oboseală;

• anemie;

• scăderea leucocitelor sau trombocitelor;

• neuropatie;

• căderea părului în cazul anumitor scheme;

• afectare renală sau alte toxicități specifice.

Imunoterapia poate produce reacții complet diferite.

Pentru că stimulează activitatea sistemului imun, uneori acesta poate ataca și țesuturi sănătoase.

Pot apărea inflamații ale:

tiroidei, plămânului, colonului, ficatului, pielii sau, mai rar, ale altor organe.

Acestea se numesc reacții adverse imuno-mediate.

Unele sunt ușoare.

Altele pot deveni serioase dacă nu sunt recunoscute la timp.

Ce simptome trebuie anunțate în timpul imunoterapiei?

Un pacient aflat sub imunoterapie nu trebuie să aștepte următoarea consultație dacă apare un simptom nou important.

De exemplu:

diaree persistentă,

dificultăți noi de respirație sau tuse care se agravează,

erupții cutanate importante,

oboseală neobișnuit de intensă,

icter,

dureri abdominale importante,

sau alte simptome noi și persistente.

Nu înseamnă că fiecare dintre acestea este provocat de imunoterapie.

Dar trebuie discutat cu echipa oncologică.

În cazul toxicităților imune, recunoașterea precoce contează foarte mult.

Dacă tratamentul funcționează, cât timp îl fac?

Depinde de schema utilizată.

Chimioterapia cu platină este de obicei administrată pentru un număr limitat de cicluri.

Ulterior poate exista tratament de întreținere.

Pentru anumite scheme cu pembrolizumab, studiile care au stabilit standardul au utilizat tratamentul până la progresie/toxicitate sau până la aproximativ 2 ani, în funcție de protocol.

Dar durata concretă trebuie stabilită individual.

Nu există regula:

„Dacă mă simt bine, îl oprim.”

și nici:

„Dacă funcționează, trebuie să îl fac toată viața.”

Cum știm dacă tratamentul funcționează?

Prin reevaluări periodice.

În general, comparăm investigațiile imagistice efectuate în timpul tratamentului cu cele de la început.

Putem vedea:

răspuns – leziunile se reduc;

boală stabilă – nu există o creștere semnificativă;

sau

progresie – boala crește sau apar leziuni noi.

Și aici merită spus ceva important:

boală stabilă poate fi un rezultat bun.

În boala metastatică, obiectivul nu este întotdeauna ca fiecare leziune să dispară complet.

Uneori succesul înseamnă că boala rămâne controlată, pacientul se simte bine și putem continua strategia pentru o perioadă îndelungată.

Ce întrebări merită puse înainte de începerea tratamentului?

În loc să rămâneți doar cu numele medicamentelor, merită să întrebați:

De ce ați ales această combinație pentru mine?

Am toate testele moleculare necesare?

Care este PD-L1?

Tratamentul urmărește vindecarea sau controlul bolii?

Câte cicluri de chimioterapie sunt planificate?

Ce continuăm după acestea?

Ce reacții adverse trebuie să vă anunț imediat?

Când fac următoarea evaluare imagistică?

Pentru pacient, aceste informații sunt mult mai importante decât memorarea tuturor denumirilor medicamentelor.

Ce trebuie să reținem?

Chimioterapia și imunoterapia nu sunt tratamente care se exclud reciproc.

Uneori folosim doar una dintre ele.

Foarte frecvent le folosim împreună.

Iar în alte situații, biologia tumorii ne poate orienta către o terapie țintită.

Un PD-L1 mare poate permite imunoterapia în monoterapie la un pacient potrivit, dar nu înseamnă automat că chimioterapia nu mai are niciun rol.

Un PD-L1 negativ nu înseamnă automat că imunoterapia nu poate fi utilizată.

Și oprirea chimioterapiei după primele cicluri nu înseamnă neapărat că tratamentul a fost redus pentru că „nu mai funcționează”.

Poate fi exact strategia planificată.

Poate cea mai importantă întrebare nu este:

„Care tratament este mai puternic?”

ci:

„De ce este acesta tratamentul potrivit pentru tumora și pentru situația mea?”

Pentru că în cancerul pulmonar modern, răspunsul nu vine dintr-un singur rezultat.

Vine din toate informațiile pe care le-am strâns până în acel moment.

📚 Acest material face parte din seria „Ghidul ESMO al cancerului pulmonar fără celule mici” și este realizat pe baza recomandărilor ESMO privind tratamentul NSCLC, verificate inclusiv în raport cu datele ESMO disponibile în 2025–2026. În 2026, imunoterapia continuă să facă parte din prima linie pentru mulți pacienți cu NSCLC fără modificări genomice acționabile, iar alegerea dintre monoterapie și combinațiile cu chimioterapie rămâne dependentă de contextul clinic și biologic.

➡️ În postarea următoare: Radioterapia în cancerul pulmonar. Vom vorbi despre situațiile în care poate avea intenție curativă, ce înseamnă radio-chimioterapia în stadiul III, când folosim radioterapia stereotactică și de ce radioterapia nu este rezervată doar tratamentului paliativ.

Dacă aveți un diagnostic de cancer pulmonar și încercați să înțelegeți de ce a fost recomandată chimioterapia, imunoterapia sau combinația dintre ele, ce înseamnă rezultatul PD-L1 și cm va continua tratamentul după primele cicluri, acestea pot fi discutate în cadrul unei consultații oncologice, după evaluarea completă a dosarului medical.

Dr. Raul Tirinescu – Medic Oncolog
📍 București
📞 Programări: 0770 203 344

SERIA: Ghidul ESMO al cancerului pulmonar fără celule mici (7/10)Chirurgia în cancerul pulmonar: când se poate opera și ...
01/09/2026

SERIA: Ghidul ESMO al cancerului pulmonar fără celule mici (7/10)

Chirurgia în cancerul pulmonar: când se poate opera și de ce o tumoră „mică” nu înseamnă automat că este operabilă?

După diagnosticul unui cancer pulmonar, una dintre primele întrebări este:

„Se poate opera?”

Pentru mulți pacienți, operația este asociată imediat cu ideea de vindecare.

Iar dacă chirurgia nu este recomandată, apare foarte repede teama:

„Înseamnă că este prea târziu?”

Nu neapărat.

În cancerul pulmonar fără celule mici – NSCLC – chirurgia este una dintre componentele esențiale ale tratamentului bolii localizate și al unor forme atent selectate de boală local avansată.

Dar decizia de a opera nu se bazează doar pe dimensiunea tumorii.

Trebuie să răspundem la două întrebări diferite:

Tumora poate fi îndepărtată complet?

și

Pacientul poate suporta în siguranță intervenția necesară?

În ce stadii se operează cancerul pulmonar?

În general, chirurgia are un rol central în stadiile precoce ale NSCLC, atunci când boala poate fi îndepărtată complet.

În stadiile I și II, operația reprezintă frecvent tratamentul principal pentru pacientul operabil.

În stadiul III, lucrurile devin mult mai nuanțate.

Există paciente – sau pacienți – cu anumite forme de stadiu III care pot beneficia de o strategie ce include chirurgia.

Dar există și situații în care tratamentul potrivit este chimioterapia asociată cu radioterapia, fără intervenție chirurgicală.

În special atunci când există afectare ganglionară mediastinală extinsă, decizia trebuie luată multidisciplinar. ESMO recomandă ca strategiile multimodale din stadiul III să fie stabilite de o echipă cu experiență.

De aceea:

„stadiul III” nu înseamnă automat nici „se operează”, nici „nu se operează”.

Dacă tumora are doar 2 centimetri, de ce să nu poată fi operată?

Pentru că dimensiunea reprezintă doar o parte din poveste.

Contează și unde se află tumora.

O formațiune relativ mică, dar situată foarte aproape de structuri importante – bronhii principale, vase mari sau alte structuri mediastinale – poate ridica probleme chirurgicale complet diferite față de o tumoră periferică de aceeași dimensiune.

Contează și ganglionii.

Și contează dacă există sau nu boală în alte regiuni ale organismului.

De aceea, înaintea unei intervenții cu intenție curativă, stadializarea trebuie făcută corect, de regulă prin CT și PET-CT, iar în situațiile indicate este necesară și evaluarea creierului. Pentru pacienții operabili cu suspiciune de N2, ESMO recomandă stadializarea patologică a mediastinului.

Cu alte cuvinte:

nu operăm doar ceea ce vedem pe prima imagine CT. Operăm după ce înțelegem cât mai bine întreaga extindere a bolii.

Ce înseamnă lobectomie?

Plămânul drept are trei lobi, iar plămânul stâng doi.

Lobectomia înseamnă îndepărtarea lobului pulmonar în care se află tumora.

În multe situații de NSCLC precoce operabil, aceasta reprezintă intervenția chirurgicală de referință.

Dar nu orice operație pentru cancer pulmonar înseamnă automat lobectomie.

În funcție de dimensiunea și localizarea tumorii, pot exista situații atent selectate în care se realizează o rezecție mai limitată, precum segmentectomia.

La polul opus, pentru anumite tumori mai extinse poate fi necesară îndepărtarea unui volum pulmonar mai mare.

Scopul nu este:

„să scoatem cât mai mult plămân”.

Scopul este:

să îndepărtăm complet cancerul, păstrând cât mai multă funcție pulmonară atunci când acest lucru este oncologic sigur.

De ce sunt scoși și ganglioni dacă tumora este în plămân?

Pentru că ganglionii limfatici sunt extrem de importanți în cancerul pulmonar.

În timpul intervenției, evaluarea ganglionilor ajută la stabilirea corectă a stadiului patologic.

Uneori investigațiile efectuate înaintea operației nu identifică afectare ganglionară, iar examinarea anatomopatologică postoperatorie descoperă celule tumorale într-un ganglion.

Această informație poate modifica stadiul final și poate schimba tratamentul recomandat după operație.

De aceea, operația oncologică nu înseamnă doar:

„scoatem nodulul din plămân”.

Trebuie să fie o intervenție oncologică realizată și stadializată corect.

„Dacă chirurgul scoate toată tumora, am terminat tratamentul?”

Uneori, da.

Dar nu întotdeauna.

Rezultatul anatomopatologic definitiv ne oferă informații pe care nu le puteam cunoaște complet înainte de operație:

dimensiunea exactă a tumorii,

marginile de rezecție,

ganglionii afectați,

caracteristicile histologice

și stadiul patologic final.

În funcție de acestea, după chirurgie poate fi recomandat tratament adjuvant, cu scopul de a reduce riscul ca boala să reapară.

În anumite stadii, chimioterapia adjuvantă rămâne parte a strategiei terapeutice, iar pentru anumite tumori cu biomarkeri specifici există astăzi și opțiuni adjuvante țintite.

Așadar:

„tumora a fost scoasă” nu înseamnă automat „nu mai este nevoie de oncolog”.

Dar de ce unii pacienți fac tratament ÎNAINTE de operație?

Pentru că tratamentul NSCLC rezecabil s-a schimbat mult în ultimii ani.

În anumite stadii și situații, strategia poate începe cu tratament neoadjuvant sau perioperator – adică înaintea intervenției chirurgicale – și poate include chimioterapie asociată cu imunoterapie la pacienții eligibili.

Scopul poate fi tratarea precoce a bolii microscopice și creșterea șanselor de control al bolii, fără ca recomandarea tratamentului înaintea operației să însemne că s-a renunțat la chirurgie. Datele recente continuă să consolideze rolul strategiilor perioperatorii în NSCLC rezecabil.

Este foarte asemănător cu ideea pe care am discutat-o în alte cancere:

tratamentul înainte de operație nu înseamnă automat că boala este inoperabilă.

Uneori face parte tocmai din strategia curativă.

De ce trebuie testată funcția pulmonară înainte de operație?

Pentru că nu este suficient ca tumora să fie rezecabilă.

Trebuie ca și pacientul să poată trăi în condiții bune cu volumul de plămân care va rămâne.

Înaintea operației pot fi necesare teste ale funcției respiratorii și evaluarea riscului cardiovascular și anestezic.

Acest lucru este cu atât mai important la pacienții care au fumat mult timp și pot avea deja BPOC, emfizem sau alte boli pulmonare.

Uneori chirurgul poate spune:

„Tehnic, tumora poate fi scoasă.”

dar evaluarea funcțională arată că intervenția ar avea un risc prea mare pentru pacient.

Într-o asemenea situație, faptul că nu recomandăm operația nu înseamnă că nu mai există tratament.

În anumite forme localizate, radioterapia stereotactică (SBRT) poate reprezenta o alternativă importantă pentru pacienții care nu sunt candidați la chirurgie.

„Și dacă am metastaze, chirurgia nu mai are niciodată rost?”

Nici aici răspunsul nu este absolut.

În majoritatea cazurilor de NSCLC metastatic, tratamentul principal este sistemic – terapie țintită, imunoterapie, chimioterapie sau combinații ale acestora.

Dar există situații atent selectate în care boala este limitată la un număr redus de localizări și tratamentul sistemic poate fi completat cu tratamente locale.

Acestea sunt însă decizii individuale, care trebuie discutate multidisciplinar.

Nu înseamnă că orice pacient cu o singură metastază trebuie operat și nici că chirurgia transformă automat un stadiu IV într-o boală precoce. Date recente continuă să investigheze rolul consolidării locale în subgrupuri atent selectate.

De ce este atât de important Tumor Board-ul?

Pentru că uneori întrebarea:

„Se poate opera?”

nu trebuie să primească răspuns doar de la chirurg.

Radiologul trebuie să interpreteze extensia bolii.

Pneumologul poate contribui la diagnostic și stadializare.

Medicul de medicină nucleară interpretează PET-CT-ul.

Oncologul medical trebuie să stabilească dacă există indicație pentru tratament înainte sau după chirurgie.

Radioterapeutul trebuie să spună dacă există o alternativă sau o componentă de radioterapie necesară.

Iar chirurgul toracic trebuie să aprecieze dacă poate obține o rezecție oncologică adecvată.

Mai ales în stadiul III, ESMO subliniază explicit importanța unei decizii multidisciplinare într-o echipă cu experiență.

Uneori cea mai bună decizie este operația.

Alteori este tratamentul înainte de operație.

Și alteori este să nu operăm deloc, pentru că există o strategie oncologică mai potrivită.

Ce întrebări merită puse înainte de operație?

În loc de simplul:

„Când mă operați?”

merită să întrebați:

Care este stadiul exact al bolii?

Operația are intenție curativă?

Ce parte din plămân trebuie îndepărtată?

Au fost evaluați corect ganglionii mediastinali?

Funcția mea pulmonară permite intervenția?

Am nevoie de tratament înainte de operație?

Este posibil să am nevoie de chimioterapie, imunoterapie sau terapie țintită după intervenție?

Aceste întrebări ajută pacientul să înțeleagă că chirurgia nu este un eveniment izolat.

Este o parte din strategia oncologică.

Ce trebuie să reținem?

În cancerul pulmonar, „se poate opera?” nu depinde doar de dimensiunea tumorii.

Contează localizarea acesteia.

Contează ganglionii.

Contează existența metastazelor.

Contează funcția pulmonară și starea generală a pacientului.

Și contează dacă operația este, într-adevăr, cea mai bună componentă a strategiei terapeutice.

Pentru unii pacienți, traseul poate fi:

operație → tratament adjuvant.

Pentru alții:

tratament sistemic → operație → continuarea tratamentului.

Iar pentru alții, tratamentul potrivit poate să nu includă deloc chirurgia.

Operația potrivită nu este operația făcută cât mai repede. Este operația făcută pacientului potrivit, în momentul potrivit și ca parte a strategiei potrivite.

📚 Acest material face parte din seria „Ghidul ESMO al cancerului pulmonar fără celule mici” și este realizat pe baza recomandărilor ESMO privind NSCLC precoce și local avansat, verificate inclusiv în raport cu datele și actualizările ESMO disponibile în 2025–2026.

➡️ În postarea următoare: Chimioterapia și imunoterapia în cancerul pulmonar. Vom vorbi despre carboplatin, cisplatin, pemetrexed, paclitaxel și imunoterapie, de ce uneori sunt administrate împreună și de ce PD-L1 mare nu înseamnă automat că orice pacient trebuie să primească doar imunoterapie.

Dacă aveți un diagnostic de cancer pulmonar și încercați să înțelegeți dacă boala este operabilă, dacă este nevoie de tratament înaintea intervenției sau ce tratament poate fi necesar ulterior, strategia poate fi discutată în cadrul unei consultații oncologice, după evaluarea completă a dosarului medical.

Dr. Raul Tirinescu – Medic Oncolog
📍 București
📞 Programări: 0770 203 344

Address

Strada Frăsari 1
Voluntari
077190

Telephone

+40219136

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Tirinescu Raul posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category