19/10/2026
„Fac aceeași chimioterapie de trei luni. De ce trebuie să îmi verificați analizele de fiecare dată?”
Traseul pacientului oncologic – Ziua 7/10
„Domnule doctor, fac același tratament de trei luni. Știți deja ce medicamente primesc, știți dozele. De ce trebuie să vin iar la analize și consultație înainte de perfuzie?”
Este o întrebare firească.
Mai ales pentru un pacient care vine la spital la fiecare două sau trei săptămâni.
Se trezește devreme, face analize, așteaptă rezultatele, intră la consultație și abia apoi ajunge în sala de tratament.
Uneori, toate acestea durează câteva ore.
Și poate apărea impresia că sunt doar formalități.
Dar în oncologie, o schemă de tratament stabilită nu înseamnă automat că poate fi administrată în orice condiții.
1. De ce verificăm analizele înainte de tratament?
Să ne imaginăm un pacient cu cancer colore**al care primește chimioterapie la fiecare două săptămâni.
Primele administrări au decurs bine.
Nu a avut reacții adverse importante și se simte suficient de bine pentru următorul ciclu.
Dar analizele arată că numărul neutrofilelor, celule care ne ajută să luptăm împotriva infecțiilor, a scăzut semnificativ.
Pacientul întreabă:
„Dar eu mă simt bine. De ce nu putem face tratamentul?”
Pentru că unele efecte ale chimioterapiei nu provoacă imediat simptome.
Un pacient poate avea neutropenie fără să simtă ceva neobișnuit.
La fel, pot apărea modificări ale funcției renale sau hepatice care nu sunt evidente fără analize.
Analizele nu sunt efectuate pentru a verifica dacă pacientul merită să primească tratamentul. Sunt efectuate pentru a verifica dacă tratamentul poate fi administrat în siguranță.
Și există situații în care decizia corectă este să amânăm câteva zile administrarea sau să ajustăm doza.
Despre acest subiect vom discuta pe larg mâine.
2. De ce trebuie să discut din nou cu medicul?
Pentru că analizele nu spun întreaga poveste.
Un pacient poate avea rezultate de laborator acceptabile, dar să prezinte diaree severă, neuropatie, dificultăți de respirație sau o stare generală mult modificată.
Aceste informații pot influența decizia terapeutică.
De aceea, înainte de administrare, medicul trebuie să evalueze toleranța la tratamentul anterior și eventualele simptome noi.
În funcție de medicamentele administrate, sunt urmărite aspecte diferite.
La chimioterapie, verificăm frecvent hemograma, funcția renală și hepatică și toxicitățile specifice.
La imunoterapie, evaluăm inclusiv simptome care ar putea sugera reacții inflamatorii ale unor organe, iar anumite analize hormonale pot fi necesare periodic.
La unele terapii țintite, poate fi necesară monitorizarea cardiacă, electrocardiografică sau a altor parametri specifici.
Nu există un singur set de analize potrivit pentru toate tratamentele oncologice.
3. Cum se stabilește doza?
Mulți pacienți cred că toată lumea primește aceeași cantitate de chimioterapie.
Dar lucrurile sunt mai complexe.
Pentru numeroase medicamente, doza este calculată în funcție de suprafața corporală sau de greutate.
Pentru altele, folosim doze fixe ori formule care includ funcția renală.
De exemplu, carboplatina poate fi dozată în funcție de expunerea dorită la medicament și de estimarea funcției renale.
În plus, uneori doza trebuie modificată din cauza toxicităților sau a unor boli asociate.
Nu calculăm doza doar la început și apoi uităm de ea.
O reevaluăm atunci când situația clinică o impune.
4. Ce se întâmplă după ce medicul aprobă tratamentul?
Aici începe o etapă despre care pacienții aud foarte puțin.
Medicamentele oncologice trebuie verificate, pregătite și administrate conform unor proceduri stricte.
Pentru preparatele injectabile care necesită reconstituire sau diluare, pregătirea se face în condiții controlate, de personal instruit, potrivit cerințelor medicamentului și organizării unității sanitare.
Sunt verificate identitatea pacientului, medicamentul, doza, diluantul, compatibilitatea, stabilitatea și condițiile de administrare.
În sala de tratament, asistenții medicali verifică din nou pacientul și schema prescrisă.
Pentru anumite medicamente sunt necesare tratamente administrate înaintea perfuziei, pentru reducerea riscului unor reacții adverse.
Altele necesită un anumit ritm de administrare sau supraveghere suplimentară.
O perfuzie oncologică nu este doar o pungă de medicament conectată la o branulă.
Este rezultatul unei succesiuni de verificări în care sunt implicați mai mulți profesioniști.
5. Centru universitar versus spital municipal. Este vreo diferență?
Într-un centru oncologic mare pot exista farmacii cu circuite dedicate preparării medicamentelor oncologice, echipe specializate și sisteme informatice de verificare a prescripțiilor.
Un spital municipal poate avea un număr mai mic de pacienți, o echipă mai restrânsă și o organizare diferită a circuitului medicamentelor.
Dar indiferent de dimensiunea instituției, administrarea trebuie să respecte aceleași principii fundamentale de siguranță.
Personalul trebuie să fie instruit.
Medicamentele trebuie păstrate și preparate în condițiile prevăzute.
Prescripțiile și dozele trebuie verificate.
Pacienții trebuie monitorizați.
Iar echipa trebuie să poată recunoaște și gestiona reacțiile acute sau să asigure transferul atunci când situația depășește resursele disponibile.
Un spital mai mic nu trebuie să imite dimensiunea unui centru universitar. Trebuie să își organizeze corect serviciile pe care le oferă.
În același timp, nu toate tratamentele pot fi administrate în orice unitate sanitară.
Unele necesită infrastructură, experiență sau supraveghere specializată.
În aceste situații, colaborarea cu un centru de referință este parte a îngrijirii corecte.
6. Și dacă pacientul se simte bine după perfuzie?
Este un lucru bun, dar nu înseamnă că monitorizarea se încheie la ieșirea din spital.
Unele reacții adverse apar după câteva ore.
Altele, după câteva zile.
Pacientul trebuie să știe ce simptome sunt de așteptat, ce medicamente poate utiliza acasă și când trebuie să contacteze echipa medicală.
De exemplu, febra de 38°C sau mai mult în timpul chimioterapiei necesită evaluare medicală urgentă, deoarece poate semnala o infecție importantă, inclusiv în contextul neutropeniei.
Dificultățile severe de respirație, durerea toracică, alterarea stării de conștiență sau alte simptome acute grave necesită ajutor medical de urgență.
Siguranța tratamentului continuă și după ce pacientul a plecat acasă.
---
Aș vrea să încheiem cu o idee.
Atunci când un pacient ajunge în sala de tratament și vede perfuzia pregătită, poate avea impresia că acela este momentul în care începe munca echipei medicale.
În realitate, o mare parte din această muncă a fost deja făcută.
Au fost verificate analizele.
Au fost evaluate simptomele.
A fost confirmată schema.
Au fost calculate și verificate dozele.
Medicamentul a fost pregătit.
Iar înainte de administrare, sunt necesare noi verificări.
Toate acestea pentru ca tratamentul să fie nu doar potrivit bolii, ci și cât mai sigur pentru omul care îl primește.
Pentru că în oncologie nu este suficient să administrăm medicamentul corect.
Trebuie să îl administrăm pacientului potrivit, în doza potrivită, la momentul potrivit și în condiții de siguranță.
💬 Vi s-a explicat vreodată de ce trebuie să faceți analize înaintea fiecărui ciclu sau ce verificări se fac înainte de administrarea tratamentului?
Dr. Raul Tirinescu – Medic Oncolog
Surse: ESMO Clinical Practice Guidelines – Managementul toxicităților tratamentelor oncologice; ESMO Clinical Practice Guidelines pentru tumorile solide; recomandările privind administrarea sigură a medicamentelor antineoplazice.
