What are the opening hours?

Monday 08:00 - 20:00 Tuesday 08:00 - 20:00 Wednesday 08:00 - 20:00 Thursday 08:00 - 20:00 Friday 08:00 - 20:00 Saturday 08:00 - 16:00

Ionela - Terapie & Consiliere Iași

Home
Romania
Yassi
Ionela - Terapie & Consiliere Iași

Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Ionela - Terapie & Consiliere Iași, Mental Health Service, Strada Străpungere Silvestru, nr. 50, Yassi.

Psihoterapie • Consiliere • Terapie CranioSacrală

Lucrez integrativ cu corpul, emoțiile și relațiile pentru reglarea sistemului nervos, echilibru emoțional și relații mai sănătoase.

📍 Iași | 🌐 craniosacraliasi.ro Eu despre mine pot spune doar atât… Eu Sunt...
- În fiecare clipă, alta.
- În fiecare clipă, cu dorința de cunoaștere.
- În fiecare clipă, cu drag de viață și iubire.
- În fiecare clipă

, trecătoare prin viață.
- În fiecare clipă, un suflet care învață, simte și creează.
- În fiecare clipă, un zâmbet cald sau o lacrimă fierbinte.
- În fiecare clipă, o oglindă a celor pe care îi întâlnesc.
- În fiecare clipă, prezentă, autentică, în căutarea armoniei cu tot ceea ce este.

07/08/2026

De ce îți este atât de greu să te relaxezi chiar și atunci când totul pare în regulă?

Uneori nu pentru că există un pericol real.

Ci pentru că sistemul tău nervos a petrecut atât de mult timp în stare de alertă, încât a început să considere această stare normală.

Corpul rămâne tensionat.

Mintea continuă să analizeze.

Respirația devine mai superficială.

Odihna nu mai aduce întotdeauna refacerea de care ai nevoie.

Și chiar și atunci când lucrurile se liniștesc în exterior, în interior pare că ceva rămâne în continuare în gardă.

Mulți oameni cred că este o problemă de voință.

Că ar trebui pur și simplu să se relaxeze.

Dar sistemul nervos nu funcționează pe bază de comandă.

El funcționează pe bază de siguranță.

Iar atunci când a învățat să fie permanent pregătit pentru următoarea problemă, are nevoie de timp pentru a învăța și altceva.

Uneori, înțelegerea este un început.

Alteori, corpul are nevoie și de experiențe repetate de siguranță pentru a putea ieși din starea de alertă.

În cabinet întâlnesc frecvent oameni care spun:

„Știu că nu mai este niciun pericol, dar corpul meu încă nu pare să știe asta.”

Dacă te regăsești în această experiență, articolul poate fi un bun punct de plecare.

📖 Sistem nervos în alertă – când corpul nu mai știe că pericolul a trecut
https://craniosacraliasi.ro/sistem-nervos-in-alerta/

05/08/2026

Ce facem cu relația atunci când nu suntem de acord?

Puțini oameni își doresc conflicte.

Cei mai mulți dintre noi preferăm armonia.

Să fim înțeleși.
Să fim acceptați.
Să ne simțim aproape de oamenii importanți din viața noastră.

Și totuși, indiferent cât de mult ne iubim, la un moment dat apar diferențele.
Apar frustrările.
Apar neînțelegerile.
Apar momentele în care vedem lucrurile diferit.

Poate că de aceea conflictele sunt atât de încărcate emoțional.

Nu pentru că diferențele ar fi periculoase.

Ci pentru că, undeva în interiorul nostru, ele sunt adesea asociate cu ceva mai mare:
„Dacă nu suntem de acord, mai suntem în siguranță unul cu celălalt?”

Dar poate că maturitatea relațională nu înseamnă să nu ne certăm niciodată.
Poate că înseamnă să învățăm să traversăm conflictele fără să pierdem relația.

Poate că relațiile nu devin mai puternice pentru că evităm conflictele.
Poate că devin mai puternice atunci când învățăm să rămânem în relație și atunci când nu suntem de acord.

Despre această perspectivă am scris în noul articol de pe blog: „Să ne certăm inteligent”

https://craniosacraliasi.ro/sa-ne-certam-inteligent/

02/08/2026

Poate că nu ne este cel mai frică să fim respinși.

Poate că ne este frică să fim văzuți.
Să spunem ce gândim cu adevărat.
Să exprimăm o nevoie.
Să spunem „nu”.
Să arătăm o parte din noi pe care nu suntem siguri că ceilalți o vor accepta.

De aceea, mulți oameni ajung să trăiască un paradox.
Sunt înconjurați de oameni.
Au relații.
Aparțin.

Și totuși se simt singuri.

Nu pentru că nu sunt iubiți.
Ci pentru că nu se simt văzuți cu adevărat.

Pentru că există o diferență între a fi acceptat pentru cine ești și a fi acceptat pentru rolul pe care îl joci.

Poate că apropierea autentică nu începe atunci când găsim oamenii potriviți.

Poate că începe atunci când avem suficientă siguranță pentru a fi mai prezenți cu cine suntem în relațiile pe care le avem deja.

Uneori, răspunsul la această întrebare nu apare dintr-o dată.

Se construiește treptat, pe măsură ce învățăm să rămânem aproape de noi înșine și în relație cu ceilalți.

În această săptămână am scris despre relația dintre autenticitate și apartenență în articolul:

„Putem fi noi înșine și să aparținem în același timp?”

📖 Citește articolul complet:
https://craniosacraliasi.ro/putem-fi-noi-insine-si-sa-apartinem-in-acelasi-timp/

31/07/2026

Ai avut vreodată senzația că totul este prea mult?
Nu doar un lucru.
Nu doar o problemă.
Ci toate deodată.

Mesajele la care trebuie să răspunzi.
Responsabilitățile.
Grijile.
Deciziile.
Nevoile celorlalți.
Și propriile emoții pe care încerci să le ții sub control.

În astfel de momente, mulți oameni își spun:
„Trebuie doar să mă organizez mai bine.”
„Trebuie să fiu mai puternic.”
„Trebuie să fac față.”

Dar, uneori, copleșirea emoțională nu este un semn de slăbiciune.

Este un semn că ai dus prea multe pentru prea mult timp.

Că sistemul tău nervos încearcă să gestioneze mai mult decât poate procesa în acel moment.

Când se întâmplă asta, nu mai este vorba doar despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Este vorba și despre resursele pe care le mai avem disponibile pentru a face față.

Poate că primul pas nu este să ne forțăm să ducem și mai mult.

Poate că primul pas este să observăm că ne este greu.

Și să ne oferim puțin spațiu.

Uneori, acest spațiu începe printr-o conversație în care nu mai trebuie să duci totul singur.

Alteori, începe prin a înțelege ce încearcă sistemul tău nervos să îți transmită.

În articolul de săptămâna aceasta am scris despre copleșirea emoțională, despre semnalele care o însoțesc și despre felul în care putem începe să ne întoarcem către noi înșine atunci când simțim că totul este prea mult.

📖 Copleșire emoțională – când simți că totul este prea mult
https://craniosacraliasi.ro/coplesire-emotionala-cand-simti-ca-totul-este-prea-mult/

29/07/2026

Putem fi noi înșine și să aparținem în același timp?

Există o întrebare pe care mulți oameni o poartă în ei fără să o spună cu voce tare:

„Dacă mă arăt așa cm sunt cu adevărat, voi mai fi acceptat?”

Pentru că nevoia de apartenență este una dintre cele mai profunde nevoi umane.

Avem nevoie să fim văzuți.

Să fim acceptați.

Să simțim că avem un loc al nostru printre ceilalți.

Problema apare atunci când ajungem să credem că trebuie să plătim pentru această apartenență.

Să fim mai cuminți.

Mai adaptați.

Mai puțin vocali.

Mai puțin sensibili.

Mai puțin noi.

Și, fără să ne dăm seama, începem să ascundem părți din cine suntem pentru a păstra legătura cu ceilalți.

Dar ce se întâmplă atunci când, pentru a aparține, începem să ne pierdem pe noi înșine?

Poate că adevărata provocare nu este să alegem între autenticitate și apartenență.

Poate că este să descoperim cm le putem păstra pe amândouă.

Despre această întrebare am scris în noul articol: „Putem fi noi înșine și să aparținem în același timp"
https://craniosacraliasi.ro/putem-fi-noi-insine-si-sa-apartinem/

27/07/2026

Acum o lună s-a lansat site-ul nou...

În ultimele săptămâni am primit multe mesaje.

Și câteva review-uri noi.

M-am bucurat pentru fiecare dintre ele.

Dar mai ales pentru ceea ce mi-au amintit.

În spatele fiecărui mesaj este un om.

O poveste.

Un moment din viață.

Și o parte dintr-un drum pe care am avut privilegiul să îl parcurgem împreună.

În ritmul de zi cu zi, este ușor să mergi înainte fără să te oprești.

Lansarea site-ului m-a făcut, fără să îmi propun, să privesc puțin în urmă.

Să îmi amintesc oamenii pe care i-am întâlnit.

Procesele prin care au trecut.

Și cât de mult învăț și eu din fiecare întâlnire.

Dincolo de metode, tehnici și formări, cred că ceea ce rămâne este întâlnirea dintre oameni.

Faptul că cineva se simte văzut.

Ascultat.

Înțeles.

Și că nu mai trebuie să ducă singur ceea ce trăiește.

Poate tocmai de aceea cred atât de mult în puterea poveștilor împărtășite.

Dacă ai trecut, la un moment dat, prin cabinetul meu și simți că experiența ta ar putea oferi curaj unui alt om aflat la început de drum, te invit să împărtășești câteva rânduri pe pagina mea de Google.

Poate că, fără să știi, povestea ta va fi exact ceea ce un alt om avea nevoie să citească pentru a face primul pas.

26/07/2026

De ce ne simțim vinovați când spunem „nu”?

De multe ori nu pentru că limita este greșită.

Ci pentru că ne este teamă de ce s-ar putea întâmpla după ce o exprimăm.

Mulți dintre noi am învățat devreme că este important:
• să nu deranjăm;
• să nu dezamăgim;
• să nu supărăm;
• să avem grijă de ceilalți.

Iar atunci când începem să punem limite, corpul poate reacționa ca și cm am face ceva periculos.
Apare vinovăția.
Apare anxietatea.
Apare nevoia de a explica excesiv.
Apare tentația de a ne răzgândi.

Nu pentru că limita este greșită.
Ci pentru că apropierea și acceptarea au fost, pentru mult timp, legate de adaptare.

Poate că maturizarea emoțională nu înseamnă să nu mai simțim vinovăție.
Poate că înseamnă să învățăm să rămânem alături de noi chiar și atunci când ea apare.

Poate că limitele sănătoase nu înseamnă să alegem între noi și ceilalți.
Poate că înseamnă să învățăm să rămânem aproape de noi fără să ne îndepărtăm de cei din jur.

Despre limite, apartenență și vinovăția care apare atunci când începem să spunem „nu” am scris în articolul:

„Limitele – sistemul imunitar al vieții emoționale”
https://craniosacraliasi.ro/limite-sistemul-imunitar-al-vietii-emotionale/

În cabinet întâlnesc frecvent oameni care știu că au nevoie de limite, dar se simt vinovați atunci când încearcă să le pună.

Dacă te regăsești în această experiență, articolul poate fi un bun punct de plecare.

24/07/2026

Uneori, corpul îți cere o pauză înainte să îți dai seama că ai nevoie de ea.

La început poate fi doar oboseală.

Apoi apare senzația că ai tot mai puțină energie.

Te trezești deja obosit.

Îți este greu să te concentrezi.

Te iriți mai repede.

Simți că duci prea multe pe umeri.

Și totuși continui.

Pentru că mai este ceva de făcut.

Încă o responsabilitate.

Încă o urgență.

Încă o persoană care are nevoie de tine.

De multe ori, stresul și suprasolicitarea nu apar dintr-o singură situație dificilă.

Se acumulează în timp.

Din toate momentele în care ne-am pus pe ultimul loc.

Din toate dățile în care am ignorat semnalele corpului.

Din toate „mai rezist puțin” spuse atunci când aveam nevoie de o pauză.

Corpul observă adesea ceea ce noi încercăm să ignorăm.

Iar uneori, simptomele nu sunt un semn de slăbiciune.

Sunt un semn că organismul încearcă să ne protejeze.

Despre stres, suprasolicitare și semnalele pe care corpul ni le transmite am scris în articolul:

„Stres și suprasolicitare – când corpul îți cere o pauză înainte să o ceri tu”

📖 Citește articolul complet dacă te regăsești în aceste semne.
https://craniosacraliasi.ro/stres-si-suprasolicitare/

22/07/2026

Ai spus vreodată „da”, deși în interior voiai să spui „nu”?

Poate că ai acceptat o responsabilitate în plus când erai deja obosit.

Poate că ai rămas într-o conversație care te consuma.

Poate că ai pus nevoile altora înaintea nevoilor tale.

Și poate că nimeni nu a observat nimic.

Ai zâmbit.

Ai fost disponibil.

Ai făcut ceea ce era nevoie.

Dar undeva în interior a rămas o senzație de disconfort.

O parte din tine știa că ai trecut peste ceva important.

Poate peste o nevoie.

Poate peste o limită.

Poate peste tine.

Mulți oameni văd limitele ca pe niște ziduri.

Ca pe ceva rece, egoist sau care îi îndepărtează pe ceilalți.

Dar dacă limitele nu sunt ziduri?

Dacă sunt mai degrabă asemenea sistemului imunitar?

Nu ne separă de lume.

Nu ne împiedică să iubim.

Nu ne obligă să trăim singuri.

Ne ajută să distingem între ceea ce ne hrănește și ceea ce ne consumă.

Între ceea ce putem oferi și ceea ce ne depășește.

Despre această perspectivă am scris în noul articol de pe blog:

„Limitele – sistemul imunitar al vieții emoționale”
https://craniosacraliasi.ro/limite-sistemul-imunitar-al-vietii-emotionale

Address

Strada Străpungere Silvestru, Nr. 50
Yassi
700515

Opening Hours

Monday	08:00 - 20:00
Tuesday	08:00 - 20:00
Wednesday	08:00 - 20:00
Thursday	08:00 - 20:00
Friday	08:00 - 20:00
Saturday	08:00 - 16:00

Telephone

+40743412840

Website

http://www.craniosacraliasi.ro/, http://www.upledger.com/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Ionela - Terapie & Consiliere Iași posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Want your practice to be the top-listed Clinic in Yassi?