Dr. Adrian Copcea. Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice

Dr. Adrian Copcea. Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice Poveşti şi texte scurte/medii cu nutriţie, diabetologie şi alte subiecte medicale. O insuliţă de medicină curată, calmă, fără breaking-news-uri.
(1)

01/09/2026

CLASIFICAREA DIETELOR, PE SCURT

Probabil e nevoie de această postare foarte simplă, pentru că sigur multă lume e derutată de la presupusul meu conflict cu « low-carberii ». Care nu există.

Ce există e aşa :

• Regimuri « normale », în care există o proporţie “normală” între carbohidraţi (glucide), lipide (grăsimi) şi proteine. Ele spunem că sunt în AMDR, Acceptable Macronutrient Distribution Range. Care e aproximativ aşa :
-Carbohidraţi : 45-65% din calorii
-Proteine : 10-35% din calorii
-Grăsimi : 20-35% din calorii
Mai rotunjit, să zicem 50 – 25 – 25.

• Regimuri în care unul din macronutrienţi iese din distribuţia asta.
-Dacă ies carbohidraţii sub 45% = low-carb, hipoglucidic
-Dacă ies peste 65%...nu prea se folosesc termeni, dar să zicem “hiperglucidic”
-Dacă ies proteinele peste 35% = hiperproteic (cu prea multe proteine)
-Dacă ies grăsimile sub 20% = hipolipidic (cu puţine grăsimi)
-Dacă ies grăsimile peste 35% = hiperlipidic (cu multe grăsimi)
De obicei când un macronutrient iese din distribuţie in jos…automat creşte suma celorlalţi doi şi, automat, cel puţin unul dintre ei.

Mai exact :

• Hipoglucidic (low-carb) înseamnă că ceva e mai mult: ori proteinele, ori grăsimile. Adică devine hiperproteic sau hiperlipidic sau ambele. In general dacă e hiperproteic şi hipolipidic….e mai spre Dukan (care e o dietă periculoasă), dacă e cu relativ puţine proteine şi hiperlipidic e ketogenic (keto).

• Restul sunt mai puţin importante din perspectiva asta. Hipolipidic e, de exemplu, hiperglucidic/hiperproteic.

Fără a insista prea tare, ideea e că din start, dacă revedeţi cifrele de “normal”, ele sunt chiar suficient de largi încât să permită diferite variaţii. Una care poate e relativ la limită poate fi 40-30-30 la carbo – lipide – grăsimi, să zicem un pic la limita low-carb-ului.

Suplimentar mai există şi alte repere mai absolute : unele în grame pe zi, unele, la proteine, in grame pe kilogram corp pe zi.
Faptul că o dietă poate pica în una din variantele astea e din faptul că C + P + L = 100%. Deci, oricum le-ai învârti, în final tot vei avea o dietă la care poţi socoti care reprezintă procentual cât.

O altă observaţie ar fi, foarte important, că « a reduce carbohidraţii » nu înseamnă automat low-carb. Poate reduci de la prea mult la normal. De asemenea, dacă în interiorul caloriilor menţii procentele normale AMDR, din nou: nu ai low-carb şi restul (dacă nu scazi în absolut prea jos).

• Elementul lipsă pe care extrem de mulţi îl ignoră sunt CALORIILE. Pentru că, oricum, toate aceste calcule se fac din procentul din calorii. Din această perspectivă dietele pot fi hipercalorice, normocalorice şi hipocalorice. Cine, cm am explicat în ultimele câteva postări, se preface că nu au nicio importanţă caloriile, în special la slăbit, e, din nou, pus pe escrocherii. Caloriile contează, după cm am explicat în postarea un pic mai de dinainte, parcă cu 2 înainte.

In final, orice fel de dietă ai face, ea are un anume gramaj de glucide, proteine şi grăsimi şi un anumit număr de calorii. Adică nu poţi avea o dietă la care, când pui pe hârtie, nu ai un număr de calorii, un număr de grame macronutrienţi din fiecare şi un procentaj. Cam ca la alegeri...când se numără tot s-au numărat : câţi au votat în total, câţi au votat x,y,z. Nu există "nu se poate afla ». Se poate.

Am vrut să lămuresc aceste elemente de limbaj, pentru a nu se crede că diabetologii « nu vor să reducă carbohidraţii pacienţilor ». Nu despre asta era vorba la partea de « low-carb » ci la faptul că se poate lucra cu reducerea carbohidraţilor, prin reducerea caloriilor şi menţinându-i la, să zicem 50%, şi asta nu se cheamă « low-carb ». Chiar şi pe scrisorile medicale am mai atenţionat că nu e corect să scrii “regim hipoglucidic”, dar lumea înţelege ce a vrut să zică medicul.

Ca medici diabetologi recomandăm regim în general HIPOCALORIC dacă persoana are exces de greutate, iar o variantă rezonabilă e cea în care distribuţia se face cam ca la regimul normal, doar la mai puţine calorii, de exemplu 50- 25- 25. Mai precis, dacă un om se menţine la 2000 de kilocalorii şi vrei să-i dai un meniu de 1400 kcal/zi, atunci ai un regim hipocaloric. Dacă el consuma 50% din 2000, adică 250 g HC/zi şi va consuma 50% din 1400 kcal, adică 700 / 4 = 180 g/zi(rotunjit), atunci de fapt noi situaţia asta nu o numim « low-carb », ci o numim « regim de diabet » cu caracteristicile constând în număr de calorii, grame de carbohidraţi şi de restul.

Cam acestea ar fi câteva noţiuni de bază, aparentele contradicţii e foarte posibil să provină, mai ales în cazul celor foarte conflictuali, din nestăpânirea limbajului, a noţiunilor de nutriţie. Deci, când eu zic că « nu recomand low-carb” înseamnă că nu mă duc sub 45% la carbohidraţi (şi nici n-am deschis subiectul gramajului total), nu înseamna că nu recomand reducerea zahărului, a carbohidraţilor din diferite forme de alimente de proastă calitate nutriţională ş.a.m.d. Iar recomandările nici măcar nu sunt doar pe carbohidraţi, eu în general insist mai mult pe alegerile alimentare, pe grăsimile saturate/trans, pe diverse alte elemente de context care nicidecum nu se reduc la axiome de tipul « toată lumea ar trebui să încerce keto ! ». Nu, eu nu cred că toată lumea ar trebui să încerce keto. Poate să încerce oricine doreşte, dar asta nu înseamnă că preferinţa unora trebuie să fie lege pentru toţi. Mai ales la regimuri care sunt greu de implementat pe termen lung.

Dr. A. Copcea
Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca

01/09/2026

CUM TE SIMTI CAND TE « ATACA » O COHORTA DE ANALFABETI
-EDITORIAL-

In ultimii 2-3 ani am fost “atacat” de câţiva oameni în online, adică au scris texte împotriva textelor mele. Intre ei am reţinut câţiva :

• Unul era profesor universitar de matematică, atacul lui a fost pe ceva legitim, i s-a părut că nu e ok că am scos cartea la o editură la care sunt şi cărţi discutabile, ca să zic cu eufemism. L-am iertat repede, şi acum îmi e simpatic prin faptul că în spatele atacului lui era ceva nobil, ca idee. Nu am mai scris public dar şi eu găsesc regretabile câteva cărţi, între care una a unui cardiolog mai în vârstă. Deşi la aceeaşi editură există o carte a unui cardiolog tânăr, care e absolut ok. Si cartea, şi cardiologul şi demersurile lui publice.

• Al doilea era un cântăreţ de blues. Culmea, cântând şi eu destul blues la viaţa mea în diferite trupe din anii 2000, am fost oarecum întristat că, într-un fel, un coleg muzician şi-a găsit teritoriul medical (?) să mă atace, eu fiind medic iar el fiind absolut nimic în acest domeniu…Ii observasem pagina de ceva vreme, îmi mai apăreau reclame sponsorizate, vindea sau vinde cărţi, din păcate văzusem la el foarte multe informaţii greşite şi foarte periculoase pentru oameni. M-am abţinut, gândindu-mă că nu e treaba mea ce oameni îl ascultă pe el. In final a mai găsit el că “de ce scriu despre medicaţiile GLP-1 » (de ce scriu…e pentru că e activitatea mea de zi cu zi să lucrez cu boli, cu medicamente etc) şi în cele din urmă l-am blocat. Fiecare cu ale lui, dar tot nu pot zice că îi port vreo antipatie specială, ba chiar într-un fel îmi pare rău că oameni cu, totuşi, o bunicică capacitate intelectuală, se lasă furaţi de câte un miraj din ăsta în care devin „autori”, găsesc lume să le cumpere cărţile etc. pe subiecte pe care nu au nicio calificare…Dar pare că asta e lumea de azi.

• Al treilea era un interlop care vindea ceva cu remisia diabetului, iniţial se băgase şi pe pagina mea să comenteze mieros cm că medicii fac aşa, dar ei, alternativa la medici, fac mai bine. Ăsta postase că mi-a citit cartea şi e rea, adică e bună că zice aşa, chestiile generale, dar e rea pentru că de fapt ştiinţa asta nu prea contează, că trebuie să ai în minte omul, şi aici venea el cu umanism şi tăia pâinea, fructele şi ceilalţi carbohidraţi. Aşa cm fac mai nou câteva zeci de guru low-carb care au descoperit apa caldă după vreo 200 de ani. Pentru iubitorii de istoria medicinei, John Rollo a făcut prima dietă carnivoră pentru stăpânirea diabetului, undeva prin anii 1800, mult înainte să se descopere ce e diabetul, ce e insulina şi faptul că sunt legate între ele.

Dar să nu mă duc la istoria veche a diabetului. Istoria recentă e că diverşi internauţi români descoperă, cu toţii, acelaşi lucru şi încearcă să-l vândă. Adică să scoţi carbohidraţii / să faci low carb. Cu variante mai spre keto sau mai spre carnivor. Ok, fiecare încearcă ce vrea pe sănătatea lui, dar fenomenul acestor vânzători ai unei idei la care au zero contribuţii, că e o metodă cunoscută de vreo 200 de ani, e unul care în România e nesfârşit. Ca paranteză, dieta ketogenică POATE fi o intervenţie medicală, dieta "carnivoră" nu, carnivoră în sensul de „grătar cu salată”.

Mai deunăzi s-a mai adăugat la listă un „contestatar”. Şi el a sărit ca ars că am scris eu că „recomand carbohidraţi”, ăsta a fost triggerul, asta l-a lezat pe el. La ăsta am observat repede că e analfabet, o mulţime de cuvinte banale erau scrise greşit, asta mi-a dat o oarecare linişte. Dacă primii doi erau oameni care, trecând peste sensibilităţile lor medicale sau editoriale, erau oameni cu care aş fi stat la o discuţie cu mare plăcere (pe alte subiecte), în schimb cu ultimii doi menţionaţi nu-mi imaginez în ce context din viaţa reală aş ajunge să schimb o replică. Poate la coadă la casierie la supermarket, un dialog de genul „staţi la coada asta?”, dar altfel, cu mult chin, nu-mi pot imagina contextul. Fapt e ca unii vând chestii cu « remisia diabetului ». E un pitch foarte bun pentru vânzări…lumea îşi doreşte să aibă alternative, îşi doreşte ca medicul să fie doar una din multiplele variante. Emoţional vorbind, e de înţeles.

Altfel, dietele low-carb şi keto sunt variante de tratament pentru cine le doreşte, faptul că eu nu recomand low-carb, o repet cât de frumos o pot, şi nu o recomand din motivul că am alte recomandări mai bune şi mai confortabile care INCLUD carbohidraţi (evident că nu cu nemiluita şi nu orice)....nu înseamnă că nu reprezintă o variantă pentru cine doreşte aşa ceva şi, mai ales, pentru cine poate. Personal, in viaţa reală, cunosc ZERO persoane care să aibă o dietă ketogenică pe termen lung. Mai am câteva cunoştinţe care, pe termen scurt, au mai recurs la tiparul ăsta, mai degrabă „spre low-carb” am un pic mai multe cunoştinţe. Dar e de ordinul degetelor de la mână şi raportez asta la mii de oameni pe care îi cunosc, între care şi cei acum ~2000 de pacienţi ai mei activi la cabinet, probabil în jur de 5000 cei ce mi-au trecut pragul cu diferite ocazii în decursul a 20 de ani de carieră. Din ei îmi mai amintesc, totuşi, câteva cazuri de oameni „condamnaţi la low-carb”, adică unii care au mers pe tiparul ăsta mai mult timp ca metodă de slăbit. Din păcate acest tipar, deşi cu date bune pe termen scurt, eu îl văd ca o condamnare pe termen lung la a nu mai putea adera uşor la un normo-carb. Fiinţa umană, pentru cine nu ştie, are metabolismul energetic principal CU CARBOHIDRATI, deci suntem fiinţe „normo-carb”, nu „low-carb”, exceptând populaţii mici şi extrem de interesante, adaptate la low-carb (eschimoşii).

Revenind la titlu, aşa un display de agramaţi şi de conspiraţionişti cm am văzut la postarea cu capturi a unui oarecare remiţător de diabet nu mai văzusem de mult. Refrenul demersului lor e „medicii recomandă carbohidraţi ca să aibă ei pacienţi, să îi umple cu pastile de la Big Pharma, noi te învăţăm low-carb să scapi de medic şi de medicamente”. Ok, whatever, dacă tot nu ne întâlnim la cabinete şi în spitale...nu e nicio pierdere de nicio parte...

Legat de subiectul „ar trebui să încerc low-carb” am scris în repetate rânduri şi voi relua subiectul pentru urmăritorii paginii. Iar pentru cei ce stau la pândă după capturi...ce să le zic...succes la captură. 😊 Oamenii deştepţi ştiu ce să aleagă între medici şi voi. La fel şi publicul vostru, şi el alege, doar invers...

Am scris şi această postare cu gândul la cei ce urmăresc pagina, nu la cei ce nu o urmăresc şi nici la cei ce urăsc medicii şi medicina. Eu mă adresez exclusiv celor interesaţi de opiniile unui medic şi de cm arată medicina propriu-zisă, ceilalţi pur şi simplu nu mă interesează. Că la ei e o modă să atace medici şi medicină ca să se poziţioneze ei drept „alternativa la medic”....să fie sănătoşi...nici măcar nu pot lua personal, asta e chestia lor. E pe sănătatea şi responsabilitatea celor care îi ascultă...

Dr. A. Copcea

31/08/2026

DACĂ SUNTEM GRAŞI, DE FAPT AVEM EXTRA BATERII PE NOI

Din varii interese, internetul face ca unele lucruri simple să pară mai complicate. Totuşi, din câte lucruri complicate există în nutriţie, unul a rămas la nivel de axiomă : dacă dai corpului mai multă energie din mâncare, în mod susţinut, el o va depozita, ca grăsime. Dacă dai mai puţină decât are nevoie pentru funcţionare, îşi va lua din stocuri ca să completeze. Si vei slăbi.

De ce am făcut comparaţia cu bateriile şi de ce am pomenit déjà « energie » e pentru că slăbitul şi îngrăşatul sunt consecinţe ale metabolismului energetic. Aşa se cheamă şi oficial. E vorba de traseul energiei. Iar energia se măsoară în calorii. De aceea există această ecuaţie foarte simplă : îngrăşatul e cu exces de calorii, slăbitul e cu tăiat de calorii.

Deşi pare că e foarte simplu, de fapt domeniul meţinerii/modificării greutăţii e unul foarte complicat în practică, asta pentru că de fapt mâncarea nu înseamnă doar calorii şi pentru că, în plus, avem ceea ce se cheamă « ponderostat », corpul are repere pentru ce greutate vrea să ţină într-un caz anume. Si la o vârstă anume, pentru că n-avem nici noi aceeaşi greutate la vârste diferite. In copilărie creştem, ponderostatul e setat pe acumulare. O mare parte, cam 50-70% din ce se întâmplă cu greutatea noastră, e determinat genetic. Pentru restul putem avea o influenţă. Şi o putem avea într-o anumită marjă. De ce? Pentru că metabolismul energetic are numeroase bucle de feedback. E extrem de greu să te lupţi cu metabolismul energetic, trebuie să găseşti câte un cal troian ca să intri în logica lui. Dacă ar fi să intri cu forţa cu calul troian, ar apărea sistemele de apărare…foame, modificări adaptative ale metabolismului bazal (care, în ultimii ani, s-au dovedit mai mici decât se credea). Trebuie să le gestionezi şi pe ele dacă vrei să intri în T***a, adică în inima metabolismului energetic.

Până aici e metaforă. Concret : pentru slăbit e nevoie de regim hipocaloric (=deficit caloric, balanţă calorică negativă) pentru că organismul să-şi ia diferenţa din rezerve. Altfel nu e tentat să o ia. Pentru îngrăşat e la fel, e nevoie de regim hipercaloric, diferenţa e că circuitele care se opun îngrăşării la oamenii slabi sunt mult mai dure decât circuitele care se opun slăbirii la oamenii graşi. Adică e mult mai greu să te îngraşi, dacă genetic eşti slab de felul tău, decât e să slăbeşti, dacă te-ai îngrăşat.

Cum am spus şi într-o postare de acum o vreme, dar merită reluat: regimul “hipocaloric” e hipocaloric doar din mâncare, de fapt corpul va funcţiona pe « normocaloric », adică îşi va asigura energia aşa cm poate, din mâncare + stocuri (ideal din grăsime…doar că aici mai avem şi concurenţa muşchilor).

Un alt aspect foarte important e că mâncarea noastră nu e doar calorii, chiar dacă unul din aspectele fundamentale ale mâncatului e asigurarea de energie. Ea va fi, întotdeauna, favorizată, pe orice căi. Indiferent cm mănânci, corpul se va strădui ca fiecare din organele lui să aibă benzină. Benzina fiind ATP, glucoză etc., adică diferitele monede de schimb cu care se tranzacţionează la bursa noastră de energie. Mâncarea mai are şi roluri dincolo de energie : asigurarea altor substanţe necesare structurilor, reacţiilor chimice. Deci dincolo de a da energie, mâncarea trebuie să fie hrănitoare în diferite alte feluri, adică prin alte componente. Că e vorba de proteine, care traduc semnalul genetic în substanţe concrete, că e vorba de unele grăsimi, de vitamine, minerale etc., toate au rolurile lor. Deci, în această ordine de idei, un regim bun de slăbit va fi şi HIPOCALORIC dar şi HRANITOR. Aici există foarte multe capcane, pentru că poţi avea regimuri de slăbit bune sau regimuri de slăbit proaste cu aceleaşi calorii. Si tot aici există şi bucuria că există mai multe formule de a impărţi între sursele de energie încât să iasă bine. Sursele de energie din corp se numesc macronutrienţi şi sunt în număr de 3 + alcoolul, care nu e considerat nutrient, dar aduce calorii. Macronutrienţi sunt carbohidraţii (glucidele), proteinele şi lipidele (grăsimile). Din manipularea cantităţilor lor va reieşi totalul de calorii care se va situa undeva în raport cu caloriile setate de ponderostatul nostru într-un anume moment : dacă mănânci exact cât caloriile necesare pentru cm eşti la un moment dat…atunci greutatea rămâne aceeaşi. Dacă aduci mai puţine calorii vei slăbi, dacă aduci mai multe : te vei îngrăşa. Atenţie, aici nu e vorba de un proces de câteva zile, ci de ceva cumulativ, să zicem o medie pe 3 luni pentru a avea un reper foarte bun şi cu susţinere hormonală (există feebdackuri mai scurte sau mai lungi, cele mai lungi sunt pe 2-3 luni).

Pe post de concluzie: această postare de fapt vrea să aşeze la locul lor caloriile şi relaţia cu îngrăşarea. Există o relaţie foarte clară, care n-a fost contrazisă de nimic niciodată. Ce există suplimentar şi mai e aruncat, pe Internet, pentru a devia de la acest subiect e că nu totul se reduce la calorii. Caloriile vin din mâncare, care poate avea o paletă calitativă foarte diversă. Poţi slăbi, şi vei slăbi cu 1200 de kilocalorii pe care le consumi doar din zahăr, dar vei slăbi mult mai urât, de fapt probabil te vei şi îmbolnăvi, decât dacă ai avea aceleaşi calorii dintr-un regim divers, « normal ». Deci nu există nicio contradicţie între « caloriile sunt decisive pentru slăbit » şi « caloriile nu sunt totul ». Sunt ambele simultan valabile.

Voi încheia de aici încolo postările de nutriţie cu îndemnul de a căuta specialişti pentru problemele de greutate şi cu menţiunea că la Centrul Medical Asteco, unde lucrez, pot fi solicitate consultaţii de nutriţie la departamentul de nutriţie-dietetică. Le recomand cu căldură pe colegele mele pentru consultaţii, cele destinate controlului greutăţii au fost, de 16 ani de când funcţionăm, consultaţiile majoritare în centrul nostru la ramura nutriţie. Conex sunt disponibile şi alte tipuri de consultaţii, de la diabetologie, endocrinologie, ecografie şi alte domenii necesare unei abordări corecte în obezitate.

Dr. A. Copcea
Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca

28/08/2026

DISCLAIMER. SUNT UNUL DINTRE MEDICII CARE RECOMANDĂ CARBOHIDRAŢI

Ca să închid cumva la mine în bulă micile dialoguri de pe o pagină unde m-am nimerit pomenit şi, ulterior, m-am pomenit comentând, ceea ce nu fac aproape niciodată. Am preferat mereu să comentez pe pagina mea sau acolo unde e cerută opinia mea, nu în gol sau pe paginile altor oameni, unde există altă audienţă.

Era o pagină cu recomandări de keto, cu idei, variante etc. Keto şi low-carb sunt o descoperire care se tot redescoperă şi, mai mult, parcă mereu apar alţi oameni care o redescoperă, acei oameni îşi fac alţi fani şi tot aşa. Dar fenomenul ăsta e mai grav de o vreme de când pe lângă faptul că unii tot descoperă keto şi low-carb, asta vine însoţit de mişto-uri la adresa medicilor care „recomandă carbohidraţi” şi de povestea de noaptea minţii: „medicii recomandă carbohidraţi ca să aibă pacienţi ca să le dea tratamente”. Deci cineva reuşeşte să simplifice la nivelul acestei aberaţii de logică. Care, de fapt, care ar trebui cumva să fie şi flatantă pentru noi. Dacă lumea mănâncă carbohidraţi din cauza noastră...atunci chiar suntem influenceri adevăraţi. 😊 Oare sunt eu dintre cei foarte puţini care ştiu că e foarte greu să faci pe cineva să-şi schimbe ceva în alimentaţie? Adica cineva chiar să te asculte? Faceţi un experiment, încercaţi cu un coleg de serviciu sau cu soţul/soţia să-i ziceţi să mănânce altfel. Sau cu oricine. Si vedeti ce iese...Şi nu vorbesc de chestii extreme gen keto, care înseamnă că alimentaţia ta e pe bază de grăsimi. Dacă citesti comentariile de pe netul românesc, motivul pentru care lumea mănâncă carbohidraţi, motivul pentru care lumea se îngraşă şi face diabet suntem noi, medicii de diabet. Practic reuşim, chiar fără să vorbim cu milioane de oameni, să inducem diabet şi obezitate prin telepatie. Adică lumea, aşa, simte că existăm noi, diabetologii, care dăm carbohidraţi şi, cumva se simte datoare să se îngraşe şi să facă diabet ca să avem şi noi, săracii, nişte pacienţi, să nu ne ducem la serviciu să stăm degeaba...E, de fapt, şi multă nobleţe în demersul ăsta, asta pe lângă faptul că suntem atât de ascultaţi de o planetă întreagă, uneori de ţări care nici nu ne vorbesc limba şi nici nu ştiu că există medici diabetologi...

În altă ordine de idei şi serios vorbind...contrar faptului că fac expuneri pe teme din domeniul meu de activitate, eu niciodată n-am zis cuiva cm să mănânce dacă nu m-a întrebat. Nici n-am înţeles niciodată chestia asta, de ce un om să-i zică unui alt om să mănânce într-un fel, asta dacă acel om nu l-a întrebat. Pe acest fond, chiar nu văd de ce, presupunând că eu aş fi un om oarecare care ţine keto, aş zice şi altora: „dar ţine şi tu keto!”. Dacă el e fericit, atunci vrea ca şi altul să fie fericit sau invers? Dacă el se chinuie, să se chinuie şi alţii?...Chiar mă simt străin de lumea asta în care un om care mănâncă într-un fel iese pe net şi zice şi altora: „dar mănâncă şi tu ca mine!”...Dar, chiar presupunând că găsim o logică la chestia asta, adică cineva zice altor oameni să mănânce cumva din varii motive, ce mă depăşeşte complet e hate-ul dacă cumva alţii au alte păreri cu mâncatul. Aşa e cu keto. Dacă existăm noi, diabetologii normali care ştim că alimentaţia normală e cu carbohidraţi că aşa îi e firesc corpului, diverşi ţin să sară periodic la beregata noastră că, vasăzică, cm de ne permitem noi să recomandăm carbohidraţi....

Deci...ca să fie clar. Eu sunt din cei care recomandă carbohidraţi. Sunt din cei care recomandă o viaţă cât mai normală cu putinţă, nu cât mai extremistă cu putinţă. Sunt dintre cei care recomandă ca lumea să îmbine o boală cronică, oricare ar fi ea, cu viaţa de zi cu zi. Dacă se poate, cât mai confortabil, nu cât mai neconfortabil.

Da, eu „dau” pacienţilor mei carbohidraţi şi nu ţin să se chinuie nimeni în mod special doar pentru că are diabet, ba chiar povestim diverse şi pe lângă boală, la consultaţii, asta pentru că eu cred că omul e om, indiferent de diagnosticul lui, iar locul pe care îl ocupă o boală în viaţa unui om se poate foarte bine armoniza şi cu trăitul confortabil. Cam de asta recomand eu carbohidraţii. Ca viaţa lor să fie normală. Pentru că viaţa normală a omului e cu carbohidraţi în ea. Că alţii au alte păreri despre cm să coabitezi cu diabetul sau cm să-l vindeci sau cm să faci mai bine decât ne pricepem noi...e o lume liberă, încă nu m-am supărat pe nimeni nici când a slăbit, nici când i-am scos tratamentele, nici când i-a mers bine. Poate alţii aşa cred că e meseria de medic, că-ţi îndopi pacienţii cu carbohidraţi şi pastile ca să-i ţii bolnavi, să Big Pharma, să banii de consultaţii. Eu n-aş reuşi, jur că n-aş şti cm să îndop un om nici cu carbohidraţi, nici cu pastile care-i fac rău şi nici nu văd cm ar tot veni la consultaţii un om căruia zi de zi mă chinui să-i fac rău ca să nu mă plictisesc la serviciu. 😊Dar probabil unii cam asta cred că e meseria noastră. Ce să zic decât că chiar nu e asta...

Dr. A. Copcea

28/08/2026

EVALUAREA METABOLICA DE BAZA: CE INSEAMNA ?

Am primit o întrebare referitoare la ce anume ar trebui făcut ca să avem o evaluare “metabolică” de bază. Răspunsul la această întrebare poate fi de la foarte scurt la foarte lung, asta pentru că orice evaluare, inclusiv cea metabolică, poate merge de la ceva de bază spre variante complexe. De exemplu ce-şi face Brian Johnson e ceva, ce ne facem noi, ceilalţi, periodic e altceva. Iar, între ele, ce-şi face preşedintele Statelor Unite e încă ceva. 😊 De fapt citirea bilanţului medical al lui DJT din 2026 mi-a inspirat postarea, împreună cu o rugăminte de « consultaţie pentru evaluare metabolică » dintr-un mesaj.

Aşadar. « Basic metabolic panel » poate fi un termen pentru un anume set de analize de bază care se poate face periodic, de exemplu anual şi care e destul de universal, adică între diferite ţări nu există diferenţe mari. Ca mică paranteză, şi eu primesc bilanţuri ale pacienţilor mei din diferite ţări, sunt tot analize pe care orice medic ştie să le interpreteze, deci sunt analize, cm zicem noi, « de bază ». Ca reper foarte simplu : primul SET DE BAZA de analize pe care îl recomand ca screening, adică neurmărind situaţii medicale mai avansate, e setul de analize care se efectuează prin medicul de familie. E unul acoperitor pentru screening, adică pentru bilanţuri « neprovocate » (zic ca la tenis…).

În general un astfel de set are :
• Hemoleucogramă completă
• Fier, feritină
• Glicemie
• Profil lipidic : colesterol total, HDL-colesterol, LDL-colesterol, trigliceride
• Creatinină, uree (în străinatate o găsiţi mai mult ca BUN, blood urea nitrogen)
• TGO, TGP, bilirubină totală, directă, fosfatază alcalină, GGT
• Acid uric
• Examen de urină
• Electroliţi: sodiu, potasiu, clor
• Vitamina B12, acid folic (folaţi)
• Fibrinogen, PCR, VSH
• TSH

Pe el se pot construi diferite forme de bilanţuri extinse.

Spre exemplu :

• Pe linia metabolismului glucidelor : ideal e ca anumite persoane să facă periodic şi hemoglobina glicată HbA1c. O altă investigaţie, dar tot mai rar folosită, e testul de toleranţă la glucoză. Ea se foloseşte judicios din cauza unor limite.

• Pe linia colesterolului bilanţul sanguin se poate extinde cu Apo-B, eventual cu lipoproteina(a), ideal la indicaţia cuiva, pentru a face corect şi interpretarea. Si voi reveni cu ce e de făcut complementar cu ce e în sânge.

• Pe linie de proteine mergem mai degrabă spre evaluarea statusului în contexte de denutriţie.

• Pe linie de metabolism global uneori mai cerem o analiză mai deosebită, numită « proteina C reactivă înalt sensibilă », hsCRP, dar asta la bilanţuri mai avansate. Ea arată o stare inflamatorie subclinică, în caz de valori mari.

• Pe linia tiroidei screeningul în general e cu TSH +/- fT4.

• Dozarea de vitamina D, sub forma 25-OH-Vit D e, de asemenea, o analiză care poate face parte dintr-un bilanţ metabolic extins.

• Unii consideră că insulinemia şi HOMA sunt parte a unui bilanţ metabolic extins. Spre exemplu mai nou unele instituţii le includ în rândul analizelor oferite abonaţilor lor.

Şi aşa mai departe.

CUM SUNT ORGANIZATE ACESTE ANALIZE? CE ÎNSEAMNĂ “TOATE ANALIZELE”?

Ce am menţionat aici e de fapt punctul de plecare. Din punctul meu de vedere, analizele de la medicul de familie, care déjà au trecut printr-un triaj al sistemelor de asigurări în multe ţări (inclusiv a noastră) sunt un excellent punct de plecare.

Pe « treapta 2 », adică dacă o situaţie impune un bilanţ mai larg, se regăsesc bilanţul lipidic extins, diferite forme de investigare a metabolismului glucidic (spre exemplu, în cazul diabetului, monitorizarea prin glicemii în diferite momente ale zilei) etc.

Pe « treapta 3 » sunt investigaţiile complexe care se fac în cursul evaluărilor şi tratamentelor pentru boli. Nu face nimeni PET-CT ca screening, spre exemplu.

TREBUIE CA TOATE BILANŢURILE SA FIE ANALIZE DE SÂNGE?

Aici am explicat şi o mai explic. Analizele de sânge sunt doar o părticică dintr-un tabolu mai mare. Cei ce doresc « toate analizele » greşesc în mai multe feluri, dar principalul e că « toate analizele » nu înseamnă doar analize de sânge. Spre exemplu starea psihică n-o poţi vedea în analize de sânge, nici starea dinţilor. Tocmai, în cursul traseelor diagnostice ale diferitelor boli există diferite altele : evaluări imagistice (generale, sân etc.), există ECG-ul şi măsurarea tensiunii arteriale, care nu sunt analize de sânge, există gastroscopia şi colonoscopia, examenul ginecologic, urologic etc.

ASADAR...

Există diferite grade de analize şi de « vreau mai multe analize » şi « vreau toate analizele ». Cea mai bună variantă de « toate analizele » e vizita la medicul de familie şi la specialiştii unde medicul de familie îndrumă pentru diferitele situaţii. Multe ţări au prin medicul de familie şi sistemul de asigurări inclusiv reamintirea nevoii de colonoscopie la cei cu risc, de mamografie etc. Deci partea de verificări periodice e asigurată aşa, plus, din fericire, mai exista verificările care au loc la medicina muncii, unde oamenii ajung, că vor sau nu, şi atunci când nu ajung la medicul de familie. Si, mai departe, relativ multe persoane mai ajung la medici specialişti, aşa cm sunt şi eu, care ghidează verificări suplimentare.

Inchei cu un tip de verificări care merg pe riscul cardiovascular, şi care reprezintă o verigă principală a activităţii mele şi a cardiologilor. Aici avem nu doar partea circulantă a grăsimilor (colesterol, trigliceride) ci şi obiectivarea eventualelor depuneri în artere, aşa cm vizualizăm la ecografia de carotide. Chiar facem in mod curent la clinică ecografii de carotide şi dăm peste « surprize ». Atunci când au apărut ateroamele déjà s-a dus o etapă de prevenţie…cea care ar fi trebuit aplicată înaintea apariţiei lor….

Las la acest nivel postarea, e un subiect extrem de lung. şi, deşi era una din primele idei a lui, am si uitat sa ajung la ea...si anume că în «vreau toate analizele » multă lume uită şi de una foarte simplă, care se face la orice cabinet de nutriţie : evaluarea compoziţiei corporale. Am văzut atât de mulţi oameni care-şi ştiu HOMA şi când îi întreb ce procent de grăsime au…n-au nici cea mai vagă idee. Cam de aici pornisem postarea…tot ce înseamnă « analize » şi « toate analizele » e bine să urmeze o anumită logică. Medicii pot ghida cel mai bine un şir logic al analizelor, altfel pentru « toate analizele » se pot găsi o mulţime de variante şi se poate umple internetul cu « ce analize e bine să faci », doar aşa, ca « creatorii de conţinut » să creeze conţinut.

Dr. A. Copcea
Centrul Medical Asteco, Cluj-Napoca

Address

Constantin Brancusi Nr 105
Cluj-Napoca
400458

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Adrian Copcea. Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Dr. Adrian Copcea. Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice:

Shortcuts

Featured

Share