Psiholog Carmen Craciun

01/10/2026

Se spune că OMUL sfințește locul, dar fiecare LOC vine cu o energie care mă încarcă, mă sprijină sau îmi oferă o lecție. Asta dacă reușesc să mā păstrez deschisă la momentul prezent si diferite perspective, ceea ce nu e tocmai simplu uneori.

Imi place să cred că nu sunt singura care se confruntă cu o teamă imensă de a nu pierde evenimente, activități, călătorii care promit cunoștințe, oportunități, plăcere, relaxare sau evoluție. Sunt cu piciorele bine înfipte în eterna urmărire a Stării de bine.
Dar de câțiva ani am descoperit ca exista in mine o nevoie de a ma reîntoarce în locuri în care să îmi trăiesc neputințele, suferințele, disperarea, fără să fug de ele.

Sunt câteva locuri sau ritualuri mărunte care mă ancorează. Ma ajută să fiu mai puțin din mai bună versiune a mea, acel soare strălucitor, și mai mult din MINE , o ființă complexă si completă, vie, la întâlnire cu toate părțile din ea, bune sau rele.

Tu ce loc ai adăuga la lista?

22/09/2026

Poate, oare, un psiholog să-și ajute cu adevărat clientul?

Sigur nu are nici puterea de a schimba lumea din jur, nici de a lua decizii în locul clientului.

Dar asta nu îl împiedică să creeze un spațiu sigur în care clientul să descopere că, surpriză, are mai multe opțiuni decât era dispus să vadă la început.

Dacă libertatea nu înseamnă neapărat să nu existe garduri?
Ci să descoperi ce poți face în spațiul pe care îl ai și, mai ales, să alegi cm vrei și poți să-l trăiești.

10/09/2026

10/09/2026

A zburat vara, dar uite că mi-au rămas gândurile… la o întâlnire cu voi.

09/09/2026

07/09/2026

Mă culc cu imaginea ei pe retină și mă trezesc cu aceeași imagine. Și, desi a intrat in clasa a-II-a, văd aceeași privire emoționată de la deschiderea anului în clasa pregătitoare.

Mă străduiesc să nu ii transmit grijile, ii spun lucruri pe care uneori mie uit sa mi le spun. De cand a apărut în viața mea,în sfârșit am înțeles care e treaba cu copilul interior. Mi-a dat de lucru în plus, nu doar învăț să fiu o mamă bună pentru ea, ci și pentru mine.

Azi e ziua ei de nume, Sfânta Casiana, mă uit la poze și plâng. Cu ea am câștigat la Loteria vieții , Dă Doamne să fim blânzi și înțelepți, să nu irosim clipele pe care le împărtășim. Să rezistam tentațiilor, să punem telefoanele deoparte și în ochii si în suflete să ne privim. Să stie că oricât de grea sau de nedreaptă este viața, 4 mâini îi sunt mereu aproape și o susțin.

Succes tuturor copiilor, dar și nouă părinților, ca toți avem nevoie!

La voi cm a fost? Hai cu pozele în comentarii!

03/09/2026

Prima vizită la școală de la Belis m-a lăsat mută de admirație. Și cine ma cunoaște știe că nu sunt deloc zgârcita cu cuvintele. Scoala din Belis e un loc atât de curat, primitor, care emană veselie și hărnicie, așa cm rar se întâlnește la oraș. Și spun asta în cunosțintă de cauză pentru ca am predat, consiliat sau participat la clase in diferite scoli gimnaziale sau licee in mijlocul Clujului. Ca norocul ca multe dintre ele au intrat in renovare, și sper ca se va pune și suflet nu doar lavabilă pe pereți.
Si cm vă spuneam despre Belis , vin aici o dată la 2 săptămâni pentru un nou grup de suport pentru mămici.
Suntem o mână de mămici, puternice ca niște roci și totuși cu sensibilitatea și frumusețea unor fluturi zglobii, care par că se întâlnesc doar ca să radă și să se destindă împreună.

Și totuși cel mai interesant lucru pe care l-am observat în cadrul acestor întâlniri este felul în care, dincolo de supărare, vinovăție sau judecată, își face loc IERTAREA.

Împreună reușim să privim dincolo de greșeli și să ne vedem în toată complexitatea noastră — ca femei, fiice, mame, soții, prietene. Dincolo de anumite gesturi sau comportamente pentru care ne judecăm atât de aspru, descoperim câtă generozitate, grijă, devotament și disponibilitate de a dărui există, de fapt, în noi.

Poate că tocmai aceste lucruri le trecem cel mai ușor cu vederea. Le considerăm firești, le datorăm celorlalți sau nouă înșine și uităm să le recunoaștem. Uităm să ne felicităm pentru ele. Uităm să le sărbătorim.

Iar întâlnirile acestea ne oferă, poate, și spațiul de a face asta: de a ne privi cu mai multă blândețe, de a ne recunoaște efortul și de a ne ierta pentru momentele în care nu am reușit să fim tot ceea ce ne-am fi dorit.

02/09/2026

Ieri la grupul de suport pentru mămici Vio a venit cu o farfurie plină ochi cu plăcinte făcute cu mâinile ei, iar Sergiu ne-a răsfățat cu clătite parfumate cu nucșoară și dulceață de zmeură. ❤️

Am întins două pături pe pajiștile blânde ale Mărișelului și, sub cerul liber, ne-am deschis inimile. Am povestit, ne-am ascultat și ne-am fost alături — așa cm doar mămicile știu să o facă.

Pentru că doar noi putem înțelege, cu adevărat, și oboseala, și grijile, și durerile, dar mai ales bucuriile imense ale acestui rol. 🤍