Bee ABA - Centrul de Intervenție Comportamentală

02/06/2026

Două tipuri de pointing importante și de ce nu înseamnă același lucru

Pointing-ul înseamnă arătatul cu degetul arătător.
Pare un gest simplu, dar în dezvoltarea copilului este o abilitate extrem de importantă, pentru că ne arată nu doar că un copil poate indica ceva, ci și de ce indică acel lucru.

Iar aici este diferența esențială: nu toate formele de pointing au aceeași motivație.Există două tipuri mari de pointing pe care este foarte important să le observăm. Primul este pointing-ul pentru cerere.

Acesta apare atunci când copilul arată cu degetul spre ceva ce își dorește. De exemplu, vede o jucărie pe raft, o gustare, o sticlă cu apă, o minge sau un obiect preferat și arată spre el ca să îți transmită: „Vreau asta.”

De obicei, copilul se orientează spre obiectul de interes, întinde mâna sau arată cu degetul arătător, cel mai frecvent cu mâna pe care o folosește predominant, iar adultul înțelege că acel obiect este important pentru copil.În acest caz, motivația este accesul la obiect.Copilul arată pentru că vrea să primească ceva.
Consecința firească este ca adultul să observe ce arată copilul și, când este potrivit, să îi ofere acel obiect sau să îl ajute să ajungă la el.Al doilea tip este pointing-ul pentru Joint Attention, adică arătatul pentru atenție comună.

Aici motivația este diferită.

Copilul nu arată neapărat pentru că vrea să primească obiectul. Arată pentru că vrea să împărtășească ceva cu tine.

De exemplu, vede un avion pe cer, un câine pe stradă, o mașină interesantă, o lumină, o imagine, o jucărie care face ceva amuzant sau orice alt lucru care îi atrage atenția. Se uită, arată cu degetul, apoi verifică dacă și tu te-ai uitat.

Aici nu obiectul este neapărat scopul. Scopul este experiența împărtășită.Copilul pare să spună: „Uite ce văd eu. Ai văzut și tu?”

În pointing-ul pentru Joint Attention, copilul caută reacția ta. Se uită la tine, verifică dacă ai urmărit direcția indicată, caută aprobare, interes, conectare sau bucurie împărtășită.
De aceea, acest tip de pointing este foarte important pentru dezvoltarea socială și comunicarea spontană.

La prima vedere, cele două forme de pointing pot părea asemănătoare. În ambele, copilul arată cu degetul. În ambele, adultul trebuie să urmărească ce indică copilul. În ambele, există un schimb între copil și adult.

Dar diferența este în motivație și în consecință.La cereri, copilul arată pentru că vrea să obțină ceva.La Joint Attention, copilul arată pentru că vrea să împărtășească ceva.La cereri, adultul răspunde prin a-l ajuta să primească obiectul sau accesul dorit.

La Joint Attention, adultul răspunde prin conectare: se uită, comentează, zâmbește, se bucură împreună cu copilul și îi confirmă că ceea ce a observat este important.
Ambele sunt esențiale.

Pentru că un copil are nevoie să poată comunica ce își dorește, dar are nevoie și să poată împărtăși ce vede, ce îl bucură, ce îl surprinde și ce îl interesează. ar când lucrăm pointing-ul, nu ar trebui să ne întrebăm doar: „Arată cu degetul?”

Ci și: „De ce arată?”

Pentru că în acel „de ce” vedem, de fapt, direcția dezvoltării comunicării: cerere, interes, conectare, atenție comună și comunicare spontană.

18/05/2026

Terapia bună începe acolo unde protocolul nu mai este suficient

Există o idee pe care o întâlnim des în intervenția comportamentală: dacă avem un protocol bine scris, dacă avem obiective clare, dacă știm ce instrucțiune să dăm și ce prompt să folosim, atunci terapia va merge bine.Și da, structura contează. Programele contează. Obiectivele contează. Un terapeut are nevoie de direcție, de criterii clare și de un plan bine construit.

Dar terapia nu poate fi redusă la o listă de pași.Pentru că în fața terapeutului nu se află un protocol. Se află un copil.

Un copil care poate fi curios într-o zi și retras în alta. Care poate răspunde foarte bine într-un context, dar se poate bloca într-un altul. Care poate avea nevoie de mai mult ajutor într-un moment și de mai mult spațiu în următorul. Care poate învăța prin repetiție, dar are nevoie, mai ales, să înțeleagă sensul a ceea ce învață.

De aceea, judecata clinică este esențială.

Un terapeut nu ar trebui să fie un executant care aplică mecanic instrucțiuni de tipul: „spune asta”, „arată asta”, „corectează așa”, „repetă până iese”. Terapia bună nu înseamnă să urmăm orbește un scenariu, fără să ne uităm cu adevărat la copilul din fața noastră.

Un terapeut bine format observă. Se adaptează. Își pune întrebări. Caută funcția comportamentului, nu doar forma lui. Observă motivația copilului, nivelul de implicare, starea emoțională, calitatea relației și felul în care copilul folosește ceea ce învață în contexte reale.

Pentru că uneori problema nu este că „nu vrea”. Poate nu a înțeles. Poate cerința este prea grea. Poate promptul a fost retras prea repede. Poate activitatea nu are sens pentru el. Poate mediul este prea solicitant. Poate noi trebuie să schimbăm ceva în felul în care predăm.

Aici apare diferența dintre aplicarea rigidă a unui protocol și intervenția făcută cu adevărat clinic.

ABA nu înseamnă doar stat la masă și repetat același răspuns de zeci de ori. Nu înseamnă doar DTT, fișe, instrucțiuni scurte și medii controlate. Acestea pot avea locul lor, dar sunt doar o parte dintr-o intervenție mult mai amplă.

Învățarea trebuie să se întâmple și în joacă, și în rutine, și în relație, și în grup, și în mediul natural. Copilul are nevoie să poată folosi abilitățile nu doar într-o cameră de terapie, ci acasă, la grădiniță, în parc, cu părinții, cu alți copii, în viața de zi cu zi.
La fel de important este și ce alegem să predăm.

Nu orice obiectiv pus într-un curriculum este automat valoros pentru copil. O abilitate este cu adevărat importantă atunci când îl ajută să comunice mai bine, să participe, să se joace, să ceară, să refuze adecvat, să devină mai independent, să construiască relații și să fie mai prezent în lumea din jurul lui.

Nu este suficient să înveți niște proceduri în câteva ore și apoi să le aplici mecanic. Este nevoie de practică, supervizare, feedback, observație, experiență și multă responsabilitate. Este nevoie să înveți cm să iei decizii bune în momente reale, cu copii reali, în situații care nu arată niciodată perfect ca în manual.
Protocolul poate ghida intervenția.

Dar nu poate înlocui privirea atentă a terapeutului. Nu poate înlocui relația. Nu poate înlocui flexibilitatea. Nu poate înlocui capacitatea de a observa când copilul este cu adevărat pregătit să învețe și când are nevoie ca noi să schimbăm felul în care predăm.

Terapia bună are structură, dar nu rigiditate.
Are știință, dar și umanitate.
Are obiective, dar nu uită copilul.
Are proceduri, dar are și judecată clinică.

Iar atunci când acestea se întâlnesc, învățarea nu mai este doar un răspuns corect într-un tabel. Devine dezvoltare reală.

20/04/2026

16/02/2026

Un spațiu gândit pentru copii, construit cu grijă pentru progres.

La Bee ABA ne-am dorit încă de la început ca spațiul în care lucrăm să nu arate ca o clinică, ci ca un loc cald, sigur și prietenos, în care copiii să se simtă confortabil, curioși și dornici să exploreze. De aceea, fiecare cameră a centrului a fost amenajată special pentru nevoile dezvoltării timpurii de la zone de joacă funcțională și socială, până la spații liniștite pentru reglare și conectare.

Spațiile noastre sunt moderne, luminoase, adaptate senzorial și organizate astfel încât să susțină intervenția naturală, bazată pe relație și motivație. Pentru noi, mediul contează enorm: felul în care arată un spațiu poate influența cât de relaxat se simte copilul, cât de ușor se implică și cât de mult își dorește să revină.
Suntem recunoscători că am reușit să construim două locații Bee ABA în Cluj și Florești în care familiile ne spun frecvent că se simt bine din momentul în care intră pe ușă. Iar pentru noi, acesta este unul dintre cele mai frumoase complimente.

Dincolo de mobilier, materiale și dotări, ceea ce face cu adevărat special centrul este atmosfera: multă răbdare, multă căldură și o echipă dedicată care lucrează zilnic cu sens și implicare.

📸 Vă lăsăm mai jos câteva imagini din spațiul nostru din Cluj-Napoca, locul în care, zi de zi, se construiesc pași mici spre schimbări mari.

22/11/2025

🌟Prietenii noștri de la Bee ABA organizează, împreună cu colega noastră Dr. Evelyn Vanea, un curs dedicat desensibilizării stomatologice pentru copiii cu TSA, ADHD!

Este un curs gândit atât pentru medici, terapeuți și psihologi, cât și pentru părinți care vor să înțeleagă pașii corecți ai unei vizite reușite la dentist: fără anxietate, fără stres, cu multă structură și predictibilitate.

👶🏻Dacă lucrezi cu copii sau ai un copil cu sensibilități crescute, vei găsi aici soluții practice, moderne și ușor de aplicat, construite alături de echipa Bee ABA și Dr. Evelyn.

Pentru mai multe detalii intrați pe pagina de Facebook: Bee ABA - Centrul de Intervenție în TSA

08/08/2025

🧩 La ZEN Dental, credem că fiecare copil merită grijă, răbdare și un zâmbet senin.

🤍 Suntem onorați să anunțăm o nouă colaborare alături de ABA - Centrul de Intervenție în TSA, un centru dedicat terapiei copiilor neurodivergenți.

Vom deveni prima clinică stomatologică parteneră, deschisă să primească micii pacienți cu tulburări din spectrul autist pentru:
🪥 desensibilizare
🦷 tratamente adaptate cu empatie
☀️ îngrijire personalizată, de la 3 medici dedicați din echipa noastră ZEN

Pentru că stomatologia pediatrică înseamnă mai mult decât tratamente: înseamnă încredere, înțelegere și siguranță. 👐🏻 Noi suntem aici pentru a crea o experiență cât mai blândă pentru fiecare copil - pas cu pas, zâmbet cu zâmbet. 💙

📍 ZEN Dental | Calea Dorobanților, nr. 105 & Strada Dumbrava Roșie, nr. 3 (Med’Iris), Cluj-Napoca
📞 0747 195 744

13/05/2025

Bee ABA - Centrul de Intervenție în TSA angajează 2 psihologi pentru locația din Floresti - Cluj 🐝

Suntem în căutarea unor psihologi dedicați și pasionați, cu minim 1 an experiență în terapia ABA și drept de liberă practică (în psihologie clinică sau psihopedagogie), care doresc să se alăture echipei noastre din Florești!

🎯 Cerințe:
✅ Experiență minim 1 an în terapia ABA
✅ Drept de liberă practică (psihologie clinică sau psihopedagogie specială)
✅ Dorință de colaborare pe termen lung (minim 2 ani)
✅ Seriozitate, empatie, răbdare și drag de copii

📌 Oferim:
💼 Contract de muncă (full-time)
💰 Venit: 4000 lei + bonusuri de performanță
📚 Training lunar și acces la resurse profesionale (cărți, cursuri, studii ABA)
🎓 Curs de terapeuți ABA inclus
🏡 Cameră de terapie dedicată (vei avea propriul cabinet)
🧸 Jucării noi, actualizate constant în funcție de nevoile copiilor și preferințele terapeutului
🕒 Program: 6 sesiuni de terapie/zi + timp pentru administrativ și studiu

📩 Trimite CV-ul tău pe email la: [email protected]
📍 Locație: Florești, Cluj si in Aurel Vlaicu, Cluj-Napoxa
🕘 Post disponibil: Full-time

Hai în echipa BeeABA, unde lucrăm cu sufletul și creștem împreună! 💛

05/02/2025

🚨 Ultima șansă! Înscrierile la cursul despre ABC-ul comportamental se închid la ora 22:00! 🚨

Mulți specialiști și părinți se confruntă cu aceeași provocare: aplică intervenții care nu dau rezultate, iar copiii cu TSA nu progresează așa cm și-ar dori.
De ce? Pentru că ABC-ul comportamental nu este identificat și folosit corect.

În acest curs online, îți vom arăta cm să vezi întreaga imagine și să aplici eficient Antecedent – Comportament – Consecință, astfel încât să reduci comportamentele problematice și să crești comportamentele dorite, incluzând invațarea NDBI.

📅 Când? 8 februarie, ora 10:00, pe Zoom
🎥 Se înregistrează – ai acces la înregistrare și materiale!
📜 Primești diplomă de participare
💡 Îți oferim soluții aplicabile imediat
⏳ Înscrierile se închid astăzi, la ora 22:00! Nu rata această oportunitate!
👉 Înscrie-te acum: link in comentarii
📩 Dă tag unui coleg sau unui părinte care ar avea nevoie de aceste informații!

PS: Pozele postate ne aparatin, sunt facute in cadrul centrului BEE ABA si nu aprobam refolosirea.

03/02/2025

În septembrie 2023, pe când eram coordonator independent, mama lui D m-a contactat printr-o recomandare. Îmi amintesc și acum emoția cu care mi-a vorbit despre el. Un amestec de speranță, de teamă, de dorința arzătoare de a-l ajuta.

Ca în fiecare caz, atunci când primesc un copil în terapie, primul pas este să îl cunosc. Să-l înțeleg. Să descopăr lumea prin ochii lui.

D venea dintr-un mediu terapeutic rigid, unde învățase prin cartonașe, fișe și multe ore la măsuță. Nu era greșit, dar lipseau piese esențiale din puzzle-ul dezvoltării lui: conectarea, curiozitatea, bucuria de a învăța prin relații și experiențe.

Așa că, după evaluare, ne-am stabilit obiectivele:
🌟 Dezvoltarea abilităților sociale
🗣 Dezvoltarea limbajului – spontan, cereri, dialog
🔇 Reducerea autostimulărilor vocale
🤝 Creșterea implicării cu adultul
🧠 Learning how to learn
🎲 Dezvoltarea jocului

Norocul nostru – și mai ales al lui D – a fost că mama lui ne-a fost alături trup și suflet. Nu doar că a avut încredere în noi, dar a devenit parte activă în proces. Când îi propuneam ceva, răspunsul ei era mereu același: „Dacă așa e mai bine pentru el, așa facem. Am încredere în tine.”

Și a aplicat. Zi de zi. A fost acolo, a învățat alături de noi, a transformat fiecare moment obișnuit într-o oportunitate de creștere. Uneori mă întreba: „E ok dacă nu fac fix ca tine, dar exersez asta când fac brioșe cu el?” – A generalizat.

Chiar și atunci când avea doar două ore de terapie pe săptămână, progresul nu s-a oprit. Pentru că fiecare lucru lucrat împreună se transforma într-o lecție trăită acasă, în familie.

Astăzi, sunt mândră de D. Toate obiectivele de mai sus le-am atins.
Astăzi, D ne caută privirea, ne atrage atenția în mod adecvat, ne povestește întâmplări, pune întrebări, se implică, se joacă, râde alături de noi. Și da, și pe partea cognitivă stă minunat!

Terapia continuă, dar când trag linie, pot spune un singur lucru: fără acest proces centrat pe conectare, fără implicarea mamei, poza de mai jos nu ar fi fost posibilă.

📌 P.S.: La începutul terapiei, D nu avea contact vizual, nu răspundea la nume, nu căuta prezența unui adult. Putea sta cu spatele la mine și nu mă sesiza.

Astăzi, însă, este aici. Cu noi. Cu lumea. Cu o voce care merită ascultată. 💙

Andreea Trîmbițaș
Fondator Bee ABA

21/01/2025

Trei greșeli mari pe care le observ în practică atunci când se dorește dezvoltarea jocului copilului. Prima greșeală pe care o observ tot mai des este partea de materiale care sunt folosite. Practic văd de foarte multe ori materiale de acest fel folosite cu scopul de dezvolta jocul. Aceste jocuri la cutie, cm le numesc eu, sunt foarte bune pentru a'. dezvolta poate abilități academice sau acest joc e un joc bun pentru dezvolta motricitatea, dar din punctul meu de vedere nu sunt jocuri potrivite pentru dezvolta partea de joc, să dezvolți nivelul de joc a unui copil. o jucărie de acest tip este mult mult mai utilă atunci când vrei să dezvolți abilitățile de joc, pentru că poate să fie folosită în mult mai multe scopuri, la mult mai multe nivele de joc. O doua greșeală pe care o văd în practică atunci când se dorește tot așa dezvoltarea nivelului de joacă la copii este lipsa unei evaluări specifice pentru a afla nivelul de joc al copilului. Practic fiecare copil are un nivel de joc masterat. E nivelul de joc la care copilul se simte confortabil și nivel de joc în dezvoltare, practic un joc unde are doar câteva elemente. merge, vrea să dezvolte mai departe jocul, dar încă nu se simte stăpân, nu are suficient de multe acțiuni și a treia greșeală pe care o văd, bineînțeles, în lipsa unei evaluări pentru a stabili exact nivelul de dezvoltarea jocului se sare la obiective mult prea înalte. De multe ori văd copii care au nivelul de joc masterat la nivel de joc simplu și cu elemente de desfacere și elemente de joc. combinativ și pentru acesti copii sunt setate obiective direct la nivel de joc simbolic sau presimbolic, de multe ori se sare de la acțiuni simple la putea să se joace cu personaje sau să se prefacă că face anumite acțiuni și pentru acești copii saltul e prea mare, gândește te că ei trebuie să sară 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, opt nivele de joc dintr un... foc trebuie să și dezvolte repede aici și de multe ori intervenția pe joc nu iese pentru că se setează obiective mult prea înalte. Tot timpul recomand, dacă copilul este la nivel de joc simplu și poate are acțiuni, tu să vizezi ca și dezvoltare, nivelul de joc desface sau nivelul de joc combinativ și apoi când copilul are acțiunile masterate să te duci mai departe cu câte un element din jocul. presimbolic, nu sării prea multe etape pentru că va fi prea greu pentru copil și ce se va întâmpla va fi doar faptul că el nu și va mai dori să se joace, jocul va deveni aversiv pentru copil. Sper că te ajută aceste observații pe care eu le am văzut referitoare la joc, ca să poți să ai un timp cât mai plăcut jucăndu te cu copilul tău.