26/04/2026
In cabinet, un copil mi-a arătat acest desen și mi-a spus: „Acesta e ghemul furiei. Îl simt în burtică. Și când sunt foarte furios, se face negru.”
Cât de profund și sincer descriu copiii emoțiile atunci când li se oferă spațiu să o facă!
Ei nu spun mereu „sunt copleșit”, „nu știu ce simt” sau „îmi este greu să mă reglez”. În schimb, desenează un ghem roșu, care se înnegrește când furia devine prea mare.
Pentru noi, adulții, aceasta este o invitație importantă: să ascultăm limbajul simbolic al copiilor, să validăm ceea ce simt și să îi ajutăm să pună cuvinte acolo unde acum există doar culori, forme și senzații în corp.
În spatele unui comportament dificil se află adesea o emoție greu de dus singur.
Copiii nu au nevoie de judecată. Au nevoie să fie înțeleși. 🤍