Adelina Pop - Psihoterapie & Consiliere Online

22/09/2026

Ne așteptăm ca în momentul în care devenim părinți, pur și simplu să se mai adauge o ființă drăgălașă familiei noastre. Însă surpriza inconfortabilă e că, pe lângă plânsul și gângureala acelei ființe adorabile, mai apare o voce în mintea noastră (mai ales în mintea mamelor). Pentru a simplifica lucrurile, o vom numi Domnișoara Vinovăție.
Domnișoara Vinovăție este vocea din mintea noastră care se asigură că nimic din ce facem și simțim nu trece neobservat și nejudecat. Ea a catalogat deja toate regulile existente legate de ce înseamnă o mamă bună (adică perfectă), ce înseamnă o femeie de succes, ce înseamnă o soție bună, o fiică bună, cm ar trebui să arătăm, cm ar trebui să ne revenim după naștere și are în arhiva ei toate femeile cu mai mulți copii decât noi care fac o treabă mai bună în oricare dintre domenii.
Rolul de mamă nu vine cu rețete perfecte sau adevăruri absolute; e un drum anevoios, uneori, de căutare a propriilor repere și a ceea ce contează pentru fiecare dintre noi. Nu cred că putem scăpa complet de Domnișoara Vinovăție pe acest drum, dar cred că o putem privi cu curiozitate, cu înțelegerea că, din moment ce e lângă noi acum, la un moment dat am avut nevoie de ea. Și, în același timp, să alegem să o tratăm cu candoarea pe care o avem față de cineva despre care știi că ar vrea să-ți fie bine, dar strategiile pe care ți le dă nu ți se mai potrivesc. Așa că îi mulțumești și revii la a te concentra pe ceea ce contează de fapt pentru tine.
Dacă și tu te-ai întrebat Cum scapi de Vinovăție? Te încurajez să citești cel mai recent articol de pe blogul meu. Gasești link-ul mai jos
https://www.i-psiholog.ro/iluzia-mamei-perfecte-si-domnisoara-vinovatie/

17/05/2026

Adesea suntem cei mai aspri critici ai noștri când vine vorba de propriile reacții. Ne supără că ne blocăm, că reacționăm disproporționat sau că ne sabotăm, și ne certăm pe noi înșine întrebându-ne de ce nu ne putem pur și simplu schimba.

Am ascultat recent un dialog foarte util cu Alain de Botton – How to fix your negative patterns – pe care vi-l recomand, pentru că schimbă puțin lentila prin care ne privim.

Una dintre ideile discutate este că tiparul acela care te deranjează cel mai tare la tine astăzi, a avut perfect sens la un moment dat. Nu e un defect, ci un comportament de care avei nevoie cândva ca să te protejezi. A fost pur și simplu cea mai bună soluție pe care mintea ta a găsit-o atunci pentru a face față unui context greu.

Mi-a mai plăcut mult și perspectiva lui despre cunoașterea de sine. Ne amintește că explorarea propriei persoane nu e o destinație. Nu suntem niște obiecte stricate pe care le „reparăm” și gata, am terminat munca. Este un proces continuu și e absolut firesc să mai avem momente în care ne împiedicăm de vechile noastre mecanisme.

Dacă simți uneori că ești într-o luptă continuă cu propriile reacții, îți las link-ul către acest episod mai jos. Sper să îți aducă un pic de claritate și, mai ales, multă blândețe față de tine.

23K likes, 667 comments. "How To Fix Your Negative Patterns - Alain de Botton on Chris Williamson"

16/05/2026

Ai simțit vreodată că trăiești viața altcuiva? Pe pilot automat. Bifezi obiective, mergi la job, ai o relație, ești sănătos. Pe hârtie, totul arată bine și totuși... golul interior este acolo.

Anxietatea și lipsa de sens nu apar din senin. Ele sunt felul minții tale de a-ți spune că te-ai deconectat de lucrurile care contează cu adevărat pentru tine. Că te-ai îndepărtat de tine.

Să trăiești cu sens nu înseamnă să bifezi căsuțe sociale, înseamnă să îți cunoști valorile și să iei, în fiecare zi, decizii ghidate de ele.

Exercițiu rapid:
Oprește-te o secundă și întreabă-te: Dacă cineva ți-ar filma viața timp de o săptămână (fără sonor), ar putea să-și dea seama ce este cu adevărat important pentru tine doar privind acțiunile tale?

Dacă răspunsul este nu, e momentul să recalibrezi busola.
Am scris un articol complet și detaliat despre cm să îți identifici valorile și să readuci sensul în viața ta. Îl găsești acum pe i-psiholog.ro.

https://www.i-psiholog.ro/traiesti-pe-pilot-automat-cum-sa-folosesti-valorile-pentru-a-da-sens-fiecarei-zile/

16/05/2026

🤍

15/05/2026

Anxietatea și depresia au, de multe ori, un mesaj ascuns în spate: acela că nu trăim așa cm am avea nevoie și că nu suntem congruenți cu ceea ce contează cu adevărat pentru noi.
Poate și tu ai simțit uneori că, deși te-ai străduit să bifezi tot ce credeai că e important pentru a fi împlinit — o carieră, o relație, o casă — și deși ești sănătos și nu ai probleme majore, simți totuși un gol interior. Ai sentimentul că îți trăiești propria viață pe pilot automat. Uneori, chiar credem că ne mai lipsesc doar câteva „bife” pentru a ne simți, în sfârșit, împliniți.
Dar să fii împăcat cu tine și să simți că ai sens înseamnă să trăiești ghidat de valorile tale, de ceea ce este cu adevărat important pentru tine în fiecare zi. Dacă acest concept pare unul abstract, te încurajez să faci, încet și cu răbdare, exercițiul din imagini. Iar dacă vrei să descoperi cm să readuci sensul în viața ta, te invit să citești cel mai recent articol de pe i-psiholog. Găsești linkul în comentarii.

26/04/2026

In cabinet, un copil mi-a arătat acest desen și mi-a spus: „Acesta e ghemul furiei. Îl simt în burtică. Și când sunt foarte furios, se face negru.”

Cât de profund și sincer descriu copiii emoțiile atunci când li se oferă spațiu să o facă!
Ei nu spun mereu „sunt copleșit”, „nu știu ce simt” sau „îmi este greu să mă reglez”. În schimb, desenează un ghem roșu, care se înnegrește când furia devine prea mare.

Pentru noi, adulții, aceasta este o invitație importantă: să ascultăm limbajul simbolic al copiilor, să validăm ceea ce simt și să îi ajutăm să pună cuvinte acolo unde acum există doar culori, forme și senzații în corp.

În spatele unui comportament dificil se află adesea o emoție greu de dus singur.
Copiii nu au nevoie de judecată. Au nevoie să fie înțeleși. 🤍

26/04/2026

13/04/2026

Uneori sărbătorile pot să vină și cu emoții mai dificile. Dacă ai simțit vreodată că ești atât de copleșit de emoții încât singurele variante păreau să fie fuga, distragerea sau critica aspră pentru ceea ce simți, te-ar putea ajuta să citești mai departe.

Relația cu emoțiile noastre este adesea dificilă pentru că ne e greu să ne acceptăm vulnerabilitatea. De multe ori, ne raportăm la noi exact așa cm am văzut că se raportau adulții la noi în copilărie: prin ignorare, respingere sau etichetare.

Dar, la fel cm nu poți liniști un copil certându-l, nu te poți ajuta nici pe tine criticându-te sau „amorțindu-te” cu muncă, telefon sau mâncare.

Pe blog, explorăm împreună Tehnica RAIN – un instrument blând care îmbină mindfulness-ul și autocompasiunea. RAIN ne învață 4 pași simpli pentru a ne ancora în prezent atunci când simțim tristețe, anxietate sau furie:

🌧️ R (Recognize) – Recunoaște emoția fără să o judeci.
🌧️ A (Allow) – Permite-i să existe, fără să încerci să o controlezi.
🌧️ I (Investigate) – Investighează cu curiozitate unde se simte în corp.
🌧️ N (Nurture) – Îngrijește cu blândețe partea vulnerabilă din tine.

Dezvoltarea compasiunii față de propria persoană ne permite să navigăm prin momentele dureroase fără să ne pierdem pe noi înșine.

🔗 Găsești articolul complet și varianta audio ghidată accesând link-ul din comentarii.

08/04/2026

„Rușinea umple golul lăsat de absența iubirii.”
Aceste cuvinte ale lui Janis Briedis, rostite în cadrul cursului despre rușine și vinovăție pe care l-am urmat recent, m-au făcut să reflectez la cât de adânc este înrădăcinată această emoție în noi.
În Terapia Schemelor, înțelegem că rușinea nu apare pur și simplu, ea este de multe ori o modalitate de a face față unor nevoi neîndeplinite. Apare acolo unde, în momentele noastre de vulnerabilitate, ar fi trebuit să existe acceptare, siguranță și iubire necondiționată.
Atunci când nevoile noastre emoționale de bază nu au fost văzute sau oglindite, mintea de copil a încercat să dea un sens acelei absențe. Și, de cele mai multe ori, concluzia a fost una dureroasă: „Dacă nu sunt iubit, înseamnă că e ceva greșit cu mine. Înseamnă că nu sunt destul.” Rușinea vine și ne explică lipsa de conexiune.
Faptul că te simți „defectă” nu este un adevăr ci un filtru prin care ai învățat să te privești ca să poți supraviețui într-un mediu care nu a știut să îți acopere nevoile.
Poți modifica felul în care te vezi nu devenind cea mai bună în ceea ce faci, fiind cea mai frumoasă sau cea mai apreciată, și cu siguranță nu prin autocritică. Ci prin curajul de a-ți oferi tu ție blândețea, acceptarea și grija care ți-au lipsit. De a deveni tu pentru tine părintele bun de care aveai nevoie.
📖 Dacă vrei să explorezi cm poți transforma relația cu tine, am scris un articol care să te ghideze: „Autocompasiunea sau cm să ai o relație mai bună cu tine”.
Îl găsești pe i-psiholog, la link-ul din comentarii