Cabinet individual de psihologie Alexandra Irimes

08/10/2026

Oamenii aceia de succes pe care îi vezi pe social media, etalându-și realizările, premiile și avantajele, nu sunt neapărat mai speciali, mai frumoși sau mai inteligenți decât tine.

NU.

Pur și simplu, nu își consumă atât de mult timp uitându-se la ce fac ceilalți.

Își valorifică relațiile și investesc constant energie în ele. Caută constant oportunități de conectare, de colaborare, de învățare.

Se ridică din pat, își iau agenda și fac următorul pas pe care îl au de făcut.

Acceptă incertitudinea vieții. Trec mai ușor peste frici — nu pentru că nu le au, ci pentru că aleg să acționeze în ciuda lor.

Își stabilesc propriul drum și propriul ritm, în funcție de punctele lor forte.

Nu renunță la direcția pe care și-au ales-o doar pentru că apar obstacole. Le depășesc, se adaptează, învață și merg mai departe.
Iar cu fiecare obstacol trecut își construiesc
REZILIENȚA.

Poate că diferența nu este că ei pot, iar tu nu.
Poate că diferența este că ei continuă să facă pașii pe care tu încă îi amâni.

Tu ce mai aștepți?

08/10/2026

Uneori, ai nevoie de validare exterioară pentru a continua ce faci cu și mai mult drag și împlinire sufletească! Îi mulțumesc mult clientei mele dragi cu care colaborez atât de frumos!

28/09/2026

Uneori, primul pas este pur și simplu să găsești un spațiu în care să poți vorbi despre ceea ce trăiești.

În această postare găsești câteva dintre situațiile în care te pot sprijini, dar și experiențele unor oameni cu care am lucrat.

Dacă simți că ți-ar putea fi de ajutor, trimite-mi un mesaj și putem vorbi.

28/09/2026

Sprijin psihologic în oncologie – dincolo de diagnostic

În perioada în care am lucrat ca psiholog clinician într-o clinică oncologică privată, am simțit că am o misiune aparte: aceea de a fi alături de oameni care trec printr-una dintre cele mai dificile încercări ale vieții lor și de a le oferi sprijinul psihologic de care au nevoie.
Am participat, de asemenea, la un curs susținut la Brașov, dedicat consilierii pacienților oncologici și persoanelor aflate în stadii terminale ale vieții, experiență care a contribuit semnificativ la specializarea mea în această direcție.

Toate aceste experiențe, atât profesionale, cât și profund umane, au avut un impact transformator asupra mea și asupra felului în care înțeleg rolul psihoterapeutului în relația cu suferința, vulnerabilitatea și boala. Din dorința de a transforma experiența acumulată într-o resursă concretă pentru cei care se confruntă cu un diagnostic oncologic, am scris și un ghid practic destinat pacienților oncologici.

Astfel, lucrul cu persoanele care se confruntă cu afecțiuni oncologice reprezintă un segment important al parcursului meu profesional ca psihoterapeut și o direcție în care continui să mă implic cu empatie, responsabilitate și respect pentru experiența unică a fiecărui pacient.

26/09/2026

Uneori, un conflict nu ne arată doar ceva despre celălalt. Ne arată și ceva despre noi.

Poate că uneori avem nevoie doar să ne extindem puțin lumea.

23/09/2026

Martorul tăcut al călătoriei tale

În terapie, încă de la prima ședință, le propun clienților mei să aibă un „jurnal de bord” — un fel de agendă în care să-și noteze ideile din terapie, provocările pe care le primesc ca teme pentru acasă, lucrurile care i-au atins din cărțile citite, întrebările, descoperirile și reflecțiile importante.
Un fel de martor tăcut al călătoriei lor. 🤍

Pe lângă acesta, le recomand să apeleze și la un obiect simbolic — ceva care să le amintească, în momentele mai solicitante emoțional, de resursele lor, de ceea ce contează pentru ei sau pur și simplu de un gând care le aduce liniște.

Clienta mea a ales acest citat. Spune că îi oferă pace în suflet și îi dă un „boost” de fiecare dată când îl citește.
Frecventează o biserică romano-catolică unde, la finalul slujbei, cei care doresc pot extrage un mesaj dintr-un bol. Pe acesta l-a extras ea.

Poate că uneori lucrurile ajung la noi exact atunci când avem nevoie să le auzim.

Pe tine ce te ajută în momentele mai grele?

Provocarea mea pentru tine este simplă: alege un obiect drag ție și pune-l într-un loc în care să-ți fie ușor accesibil. Poate fi o fotografie, o bijuterie, o carte, o piatră, un obiect primit de la cineva drag sau orice altceva care are o semnificație aparte pentru tine.

Nu trebuie să rezolve nimic.
Doar să-ți amintească. 🤍

20/09/2026

Uneori, valul din fața noastră pare prea mare.

Dar uităm câte valuri am traversat deja și câte resurse am descoperit în noi abia atunci când am avut nevoie de ele.

Nu știm dinainte cât de puternici vom fi. Aflăm după ce trece valul.

18/09/2026

Lucruri simple

Când îmi propun să mă delectez cu o carte, instant mă uit să văd dacă are semn de carte. Mă bucur când găsesc unul, pentru că nu mai trebuie să-mi bat capul să țin minte pagina sau capitolul la care am rămas.

Cartea pe care am ales-o luni nu avea. Și mi-am dat puțin ochii peste cap. Da, știu, problemă existențială, de-a dreptul. 😄

Cotrobăind prin birou să văd ce aș putea pune în locul unui semn de carte, am găsit niște foi decupate de fiica mea.
Într-o perioadă, după ce venea de la grădi, se transforma în educatoare și iniția tot felul de activități, printre care și decupatul de foi colorate. Îmi place tare mult când o văd implicată în astfel de activități creative.
Am ales o foaie verde, decupată de ea. Și m-am bucurat că tocmai găsisem un semn de carte făcut de fiica mea.

Am lăsat cartea pe noptieră, iar când ne pregăteam de somn, a văzut-o.
„Uite, mami, foaia făcută de mine!”
Era mega încântată, cu un zâmbet ștrengăresc.
Văzând-o așa, m-am emoționat și m-am bucurat tare. Și am accentuat momentul, spunându-i cât de bine mi-a prins foaia ei decupată și că am folosit-o drept semn de carte.

Și atunci mi-am mai amintit o dată cât de mult contează lucrurile simple.
Copiii au nevoie să vadă că noi, părinții, observăm lucrurile pe care le fac. Că apreciem lucrurile lor mici. Că ne bucură. Că ne sunt utile. Că ceea ce creează ei nu ajunge automat într-un sertar sau la gunoi.

Nu au nevoie mereu de brizbrizuri, de recompense sau de gesturi complicate.
Uneori au nevoie doar să le spunem:
„Am văzut ce ai făcut. Și uite, mi-a prins bine.”

Cel puțin asta e părerea mea, după mai multe întâmplări de genul ăsta.

15/09/2026

14/09/2026

Cu el, până la ultima suflare

De când mă cunosc, m-am considerat grasă, deși, obiectiv vorbind, am avut mereu o greutate în limitele normale. Ca să vezi cât de ușor ne poate juca mintea feste, chiar și atunci când realitatea ne spune altceva.

După ce am devenit mamă și am descoperit cât de puternic este corpul și cât de sofisticate sunt toate mecanismele lui, am ajuns sa fiu mai conștientă de puterea lui. Dar și de frumusețea lui.

Mi-a trebuit să trec prin două sarcini ca să ajung să-l iubesc, cu toate imperfecțiunile lui.
Mi-am schimbat vocea autocritică în proporție de 60%. Încă mai am de lucru, recunosc. Dar, în cea mai mare parte a timpului, sunt profund recunoscătoare că el este gazda sufletului meu.

Nu-mi mai doresc ALT corp ca să fiu fericită.

Data viitoare când apare vocea aceea care are mereu ceva negativ de spus despre corpul tău, încearcă să-i răspunzi cu cel puțin trei lucruri pozitive.

Că este puternic.�Că te susține 24 de ore din 24 să faci tot ce ai nevoie într-o zi.�Că este frumos și viu.�Că te duce la plimbare.�Că te-a purtat prin lucruri despre care nici nu știai că e capabil.

Cu el vei fi până la ultima suflare. Oferă-i tot dragul, chiar și atunci când nu e perfect.