12/05/2026
De curând și-a încheiat călătoria pe această lume o supraviețuitoare din lagărele de la Auschwitz- Birkenau, Edith Eva Eger.
Am ales cuvântul supraviețuitoare și nu victimă...tocmai pentru că a luptat cu tot ce avea pentru a ieşi din postura unei victime, pentru a simți că are din nou control și posibilitatea de a alege pentru sine.
Deşi moartea i-a dat târcoale atunci când avea 16 ani, multe daruri a mai avut de oferit omenirii până la vârsta de 98 de ani.
O adolescentă tipică, cu gândul la balet, rochii frumoase și zâmbetul băiatului pe care îl plăcea, ajunge să fie dusă în lagarele care au adus atât de multă suferință.
Să fii luat din casa ta, să vezi fumul dens care se ridică din clădirea în care au fost dusi parintii tai și ai rămas orfană, agresiuni, foamete, frig, dezumanizare...multă moarte peste tot. Extrem de apăsător și doar să mă gândesc la asta.
A scris despre toate, despre drumul ei anevoios și provocările vindecării pe care a dorit-o atât de mult. Cărțile sunt pline de lecții, le recomand, sigur vor exista fragmente care să vă atingă profund.
Împart cu voi fragmentul meu preferat din carțile ei, o frază care mi-a devenit ghid
✨️ I don't want you to hear my story and say, "My own suffering is less significant." I want you to hear my story and say, "If she can do it, then so can I!✨️
✨️Nu vreau să îmi auzi povestea și să spui "Suferința mea nu este semnificativă". Vreau să îmi auzi povestea și să spui "Dacă ea poate, și eu pot!"✨️
Port cu mine acest gând și încerc de fiecare dată când trăiesc experiențe negative să îmi amintesc cât de puternici putem fi, cm putem alege să nu ne pierdem în postura de victimă și că tot timpul există soluții. Drum lin, Edith Eva Eger!
