30/06/2026
„Nimeni nu-și asumă rolul de bunic cu gândul că va asista la un naufragiu. Pentru generația anterioară, vestea că mariajul copilului lor s-a terminat vine la pachet cu un doliu greu de procesat. Bunicii nu deplâng doar destrămarea unei relații, ci un întreg scenariu de viață: sărbătorile în formulă completă, liniștea bătrâneții, sentimentul că „ai mei sunt bine și așezați la casa lor”.
Totul devine o necunoscută, anxietatea e la cote maxime, relațiile strânse cu nepoții sunt periclitate – scenariile negative pot lua multe forme, iar păstrarea unor legături stabile, predictibile poate fi pusă la îndoială până la extrema de a se teme că vor deveni istorie în viața nepoților. Că noul program de vizite îi va transforma în niște cunoștințe îndepărtate pe care copiii le văd de două ori pe an. Dar dacă unul dintre părinți, în noul context, se va muta din țară?
Mai e ceva ce se observă des și despre care vorbim prea puțin: divorțul copiilor poate funcționa ca un ecou. Poate trezi la viață aspecte neprocesate din viața bunicilor, propriile lor frustrări de cuplu din urmă cu zeci de ani sau traume băgate sub preș, sperând că timpul le va șterge.”
Citește întreg articolul în linkul din comentarii 👇
