Ioana-Nicoleta Cocari Psychologist-Cabinet Individual de Psihologie

09/10/2026

💭 Cum rămâi de partea ta atunci când greșești?

Ne este uneori mai ușor să fim înțelegători cu ceilalți decât cu noi înșine. O greșeală poate deveni rapid un motiv de critică, vinovăție sau îndoială: „Cum am putut să fac asta?”, „Ar fi trebuit să știu mai bine.”

Dar a ne ierta nu înseamnă să ignorăm ceea ce s-a întâmplat sau să renunțăm la responsabilitate. Înseamnă să putem privi greșeala cu suficientă blândețe încât să învățăm din ea, fără să ne transformăm propria persoană în „problemă”.

Autoiertarea poate susține starea de bine, stima de sine, stabilitatea emoțională și satisfacția față de viață. 🤍

Despre cm putem rămâne de partea noastră atunci când greșim a scris colega noastră, psiholog Ioana Nicoleta Cocari, în cel mai recent articol semnat de ea pentru Pagina de Psihologie.

🔗 Lăsăm linkul către articol în comentarii.

Tu cm faci față propriilor greșeli?

01/10/2026

PODCAST DIALOGURI SIGURE – Trauma și siguranța relațională: ce este și ce NU este? Ce este, de fapt, trauma — și ce nu este?

18/09/2026

Poți să te așezi, să te foiești, să taci, să râzi, să plângi, să nu plângi, să nu știi.

Chiar să mă contrazici, să-mi spui când ceva nu se potrivește sau când ceva te-a deranjat.

Poți să fii tu. Și începem de acolo.

16/09/2026

Un nou articol scris pentru Pagina de Psihologie. 🌸

Când greșești, ce îți spune vocea ta interioară?
Rușinea și autocritica se pot amplifica reciproc. Ieșirea din acest cerc nu cere perfecțiune, ci mai multă compasiune față de tine.

🔗 https://buff.ly/hnEFTcm

13/09/2026

Să te feliciți chiar și atunci când pare că nu ai de ce. Este un moment bun în care o poți face. Poate atunci ai cea mai mare nevoie de asta. 🌸

11/09/2026

Peste tot se discută despre limite și este firesc. A pune limite nu este chiar atât de simplu și ușor pentru toată lumea.
Inainte de a putea fi încălcate este valoros ca acestea să fie puse și adresate.

Apoi este foarte important să îți respecți, în primul rând, tu ca persoana limitele trasate.

Prin ceea ce ești faci, ești sau prin viața pe care o trăiești îți respecți limitele pe care le ai?

De multe ori, prin ele ne organizăm timpul, atenția, energia și accesul celorlalți la noi și în viața noastra.

30/08/2026

Oricât îți compari copilul cu altul, vreau să nu uiți că ai în fața ta o ființă unică, cu un traseu diferit, cu istoric diferit, un mediu diferit în care crește etc.

Poate al tău copil își ține bine lingura în mână, poate se încheie la fermoar, poate deja știe să coloreze, iar pentru aceste abilități ai acordat timp și exercițiu. E minunat că poate face toate astea!

Pentru un copil neurodivergent să facă astăzi orice altceva diferit de ceea ce a făcut ieri este un lucru imens!

POVESTEA PINULUI este doar una dintre poveștile acestor exploratori ai vieții. Fiecare joc, activitate pentru ei, devine o întreaga poveste pe care o explorează.

08/08/2026

https://suceavalive.ro/ioana-nicoleta-cocari-s-a-intors-acasa-la-stroiesti-dupa-13-ani-pentru-a-si-lansa-prima-carte/

07/08/2026

Al doilea eveniment memorabil în cinstea poveștii mele de suflet “Am renăscut prin flăcări”.

Pentru a doua oară, în aproximativ 3 luni, ne-am adunat alți 100 de oameni. Dacă in MAI eram la Cluj, IERI - 6 august, am fost în locul care va însemna întotdeauna ACASĂ - Stroiești.

Acolo a început totul! Tot din cine sunt, ce sunt, cine am fost, cm sunt și am fost. ACASĂ a început șlefuirea și modelarea mea ca OM și prin toate experiențele trăite în etape importante de dezvoltare (copilărie, adolescență) am dobândit deprinderile care stau la BAZA fundației mele de adult.

Un adult care încă învață. O persoană care continuă să absoarbă tot ceea ce e în jurul ei, fiindcă își dorește să lase mici amprente prin tot ceea ce face. Un om care chiar dacă știe că e imperfect, caută să facă acțiuni cât mai perfectibile. Care nu uită că prin prisma rolului profesional pe care îl are, reprezintă o resursă pentru unii, un mentor pentru alții sau doar cineva care este acolo în momentele în care vă simțiți singuri, în haos, neauziți, neînțeleși sau chiar nevăzuți.

A fost o zi cu o mare încărcătură emoțională, însă o zi pe care nu o voi uita, nu o vom uita NICIODATĂ. A fost o zi de 6 august 2026 , care ne-a amintit tuturor despre evenimentul din 5 august 2013. Spun tuturor, pentru că într-o formă sau alta, pasiv sau activ, a asistat o întreaga comunitate la acea zi, care și acum îmi stârnește fiori.

A fost un eveniment care s-a desfășurat prin intermediul și datorită implicării Primăriei Comunei Stroiești și a Consiliului Local și nu pot decât să-mi exprim mulțumirile și recunoștința față de domnul primar și de membrii consiliului.

Pe de altă parte, aș vrea să le mulțumesc oamenilor care au fost lângă mine, atât celor care au prezentat și au spus cuvinte frumoase despre carte, despre mine, despre temele centrale ale cărții, cât și celor din sală care au fost FIZIC și EMOȚIONAL în sincron cu intensitatea mea emoțională! Cât de minunat s-a văzut și simțit empatia și compasiunea, despre care vorbesc în toate ședințele mele de terapie!

Vă prețuiesc, va mulțumesc și vă respect pe fiecare în parte! A fost un eveniment atât de reușit datorită vouă! 🫶🏻

A voastră consăteană,
Ioana-Nicoleta Cocari!

03/08/2026

Uneori cea mai grea întrebare nu este „De ce a rămas?”, ci „Ce a făcut atât de dificil să plece?”

Psihologul Ioana Nicoleta Cocari, terapeut PsyLife, aduce în atenție conceptul de trauma bonding – o legătură emoțională puternică ce se poate forma între o persoană abuzată și abuzatorul său.

👉 În astfel de relații, momentele de afecțiune, apropiere sau „salvare” alternează cu episoade de critică, devalorizare, control sau agresiune. Tocmai această alternanță face relația atât de confuză și de greu de părăsit.

Trauma bonding nu înseamnă că persoana „iubește abuzul” sau că „alege să sufere”.

Este un răspuns psihologic la cicluri repetate de stres, teamă și recompense emoționale imprevizibile.

Câteva semne care pot apărea:
🔹 simți că mergi „pe coji de ouă” și monitorizezi constant starea partenerului;
🔹 oscilezi între speranță și dezamăgire;
🔹 ajungi să justifici comportamente care te rănesc;
🔹 renunți treptat la nevoile, opiniile sau relațiile tale;
🔹 te simți tot mai izolat(ă) de oamenii care te susțin.

Un lucru important: a recunoaște aceste tipare nu înseamnă a judeca pe cineva, ci a înțelege mai bine mecanismele prin care relațiile abuzive pot deveni atât de greu de rupt.

Dacă te regăsești în astfel de experiențe, sprijinul specializat poate fi un pas important spre claritate, siguranță și reconectare cu tine.