Psihoterapeut Ana-Maria Pascuta

06/08/2026

Cercetările din psihologie și neuroștiințe arată că încercarea de a inhiba sau suprima gândurile nu este, în general, cea mai eficientă strategie pe termen lung.
Un fenomen bine cunoscut este efectul de recul al suprimării gândurilor (descris de Daniel Wegner). Cu cât încercăm mai mult să nu ne gândim la un anumit lucru, cu atât creierul continuă să monitorizeze dacă acel gând a dispărut, iar acesta poate reveni chiar mai frecvent.
În tulburările anxioase și în tulburarea obsesiv-compulsivă, problema nu este existența gândurilor, deoarece toți oamenii au gânduri bizare, absurde sau nedorite. Diferența constă în modul în care răspundem la ele. Atunci când ne luptăm cu ele, încercăm să le eliminăm sau să le controlăm, ajungem adesea să le menținem active.
Din acest motiv, terapiile bazate pe dovezi, precum terapia cognitiv-comportamentală (CBT) și ACT (Acceptance and Commitment Therapy), nu urmăresc eliminarea gândurilor, ci schimbarea relației cu acestea. Persoana învață să observe gândul, să îi reducă semnificația amenințătoare și să nu mai reacționeze automat prin frică, evitare sau comportamente de siguranță.
Paradoxal, atunci când nu mai investim energie în a controla gândurile, acestea tind să își piardă din intensitate și din frecvență. Obiectivul nu este o minte fără gânduri, ci o minte în care gândurile nu mai conduc comportamentul și nu mai generează suferință. Acesta este unul dintre mecanismele explicate și susținute de literatura științifică actuală.

05/08/2026

Nu aștepta să te prăbușești ca să ceri ajutor.

Majoritatea oamenilor nu clachează dintr-odată. Clachează după luni sau ani în care au spus: „Sunt bine”, deși nu mai erau.

Dacă simți că presiunea devine prea mare, fă un singur lucru: vorbește.

O ședință de psihoterapie poate fi începutul schimbării. Poate să-ți ofere claritate, să reducă povara pe care o porți și să te ajute să găsești o direcție atunci când simți că ai rămas fără putere.

Nu trebuie să lupți singur. Curajul nu înseamnă să suporți totul în tăcere. Curajul înseamnă să ceri ajutor la timp.

05/08/2026

🌿 Programul psihoeducativ „Înțelege anxietatea, pas cu pas”

Ziua 15/21 Comportamentele de siguranță: de ce anxietatea continuă să revină?

Bună!

Până acum am vorbit despre gânduri, emoții și simptome.

Astăzi discutăm despre un alt element important: comportamentele de siguranță.

Acestea sunt lucrurile pe care le facem pentru a ne simți mai în siguranță atunci când apare anxietatea.

De exemplu:

📱 cauți imediat simptomele pe internet;

❤️ îți verifici pulsul de mai multe ori;

🩺 mergi frecvent la investigații pentru aceeași teamă;

👨‍👩‍👧 ai nevoie permanent de cineva lângă tine;

💊 iei medicamente „preventiv”, fără recomandarea medicului;

🚪 eviți anumite locuri sau situații de teamă că ți se va face rău.

Pe moment, aceste comportamente pot reduce anxietatea.

Dar creierul învață un mesaj greșit:

„Am fost în siguranță pentru că m-am verificat.”

sau

„Am fost bine pentru că am evitat situația.”

Astfel, data viitoare vei simți nevoia să faci același lucru.

Anxietatea se liniștește pentru câteva minute, dar pe termen lung devine mai puternică.

În terapia cognitiv-comportamentală învățăm treptat să reducem aceste comportamente, astfel încât creierul să descopere că poate face față și fără ele.

Nu înseamnă să renunți brusc la toate.

Înseamnă să faci pași mici, într-un ritm potrivit pentru tine.

💚 Exercițiul zilei:

Întreabă-te:

👉 Ce fac aproape de fiecare dată când apare anxietatea pentru a mă liniști?

Apoi întreabă-te:

👉 Mă ajută doar pe moment sau mă ajută și pe termen lung?

Conștientizarea este primul pas spre schimbare.

💬 Întrebarea zilei:

Care este comportamentul de siguranță la care îți este cel mai greu să renunți?

04/08/2026

04/08/2026

💥 Atacuri de panică? Se pot învinge!
Sunt Păscută Ana-Maria, Psiholog Clinician și Psihoterapeut 🧠, cu dublă formare în medicină 🩺 și psihologie 📚.

Vreau să știi un lucru important: NU trebuie să trăiești cu frica atacurilor de panică. Există soluții, iar rolul meu este să te învăț cm să le depășești. ✅

👩‍⚕️ Ce fac eu ca terapeut pentru tine?
✨ Îți explic CE se întâmplă în corpul și mintea ta și de ce ești mai
puternic/a decât frica ta!
✨ Îți ofer TEHNICI concrete, bazate pe Terapia Cognitiv-Comportamentală (TCC) și Terapia părților cu eficiență dovedită.
✨ Te ghidez pas cu pas să iti recapeți controlul asupra corpului, minții și vieții tale!
✨ Sunt alături de tine la fiecare pas fără judecată, cu empatie și sprijin real!

🌱 Rezultatul? Atacurile de panica și anxietatea scad, frica de reduce, iar TU îți regăsești echilibrul.
Pentru că da… se poate!

📩 Scrie-mi în privat dacă ești pregătită/a să începi.
Primul pas spre liniște și echilibru începe cu o decizie.

💬 Viața ta nu trebuie să fie despre panică. Meriți liniște. Meriți să te simți bine cu tine. 🌸

Păscută Ana-Maria
🧠 Psiholog Clinician & Psihoterapeut
🩺 Formare dublă: Medicină și Psihologie
0740 148 075

03/08/2026

🌿 ÎNȚELEGE ANXIETATEA, PAS CU PAS

Ziua 14 Cu cât îți verifici mai mult corpul, cu atât observi mai multe senzații

Ai observat că, atunci când anxietatea este prezentă, începi să fii atent(ă) la fiecare bătaie a inimii, la fiecare respirație sau la fiecare senzație din corp?

Acest fenomen se numește hipervigilență.

Nu înseamnă că simptomele sunt inventate.

Înseamnă că atenția ta este orientată aproape permanent către corp.

Iar ceea ce observăm constant pare din ce în ce mai intens.

Se formează un cerc:

🔍 Monitorizezi corpul.

⬇️

👀 Observi mai multe senzații.

⬇️

😨 Te sperii.

⬇️

🔍 Monitorizezi și mai mult.

Acest cerc poate menține anxietatea chiar și atunci când nu există un pericol real.

💚 În terapia cognitiv-comportamentală învățăm să reducem verificările excesive și să ne mutăm treptat atenția către viață, nu doar către simptome.

Nu trebuie să controlezi fiecare senzație din corp pentru a fi în siguranță.

👇 Spune-mi în comentarii:

Care este simptomul pe care îl verifici cel mai des?

Ana-Maria Păscuță
Psiholog clinician & Psihoterapeut Cognitiv-Comportamental

30/07/2026

🌿 Înțelege anxietatea, pas cu pas

Ziua 11/21
De ce îmi bate inima atât de tare?

Când suferi de anxietate sau de un atac de panică, este foarte posibil ca primul simptom care te-a speriat să fi fost bătăile puternice ale inimii.

Mulți oameni spun:

❤️ „Simțeam că îmi sare inima din piept.”

❤️ „Îmi bătea atât de tare încât eram convins(ă) că fac infarct.”

❤️ „Îmi verificam pulsul din câteva în câteva minute.”

Dar de ce se întâmplă acest lucru?

Atunci când creierul percepe un pericol chiar dacă acesta este doar o alarmă falsă, el activează sistemul nervos simpatic și eliberează hormoni de stres, precum adrenalina.

Scopul organismului este unul singur:

Să pregătească corpul pentru acțiune.

De aceea:

🫀 Inima bate mai repede pentru a trimite mai mult sânge către mușchi și organele importante.

Acest mecanism este normal și ne ajută atunci când există un pericol real.

În anxietate însă, aceeași reacție apare în lipsa unui pericol real.

Ce se întâmplă apoi?

Simți palpitațiile.

Te sperii.

Începi să le urmărești.

Îți verifici pulsul.

Te întrebi dacă este ceva grav.

Frica crește.

Iar inima poate bate și mai puternic.

Astfel se formează un cerc care întreține anxietatea.

🌿 Un lucru important:

Palpitațiile produse de anxietate sunt foarte neplăcute, dar, la o persoană evaluată medical și fără o afecțiune cardiacă care să explice simptomele, ele sunt rezultatul activării sistemului de alarmă al organismului.

💚 Ce poți face?

✔️ Observă simptomul fără să îl verifici în mod repetat.

✔️ Amintește-ți că o inimă care bate mai repede înseamnă, de multe ori, o inimă care răspunde la stres, nu o inimă care cedează.

✔️ Lasă senzația să treacă fără să intri în luptă cu ea.

📌 Exercițiul zilei:

Data viitoare când observi că inima îți bate mai tare, întreabă-te:

„Ce mă sperie mai mult: bătăile inimii sau ceea ce cred că înseamnă ele?”

Foarte des, răspunsul este: interpretarea.

💬 Întrebarea zilei:

Palpitațiile sunt simptomul care te sperie cel mai mult sau există un alt simptom care îți provoacă mai multă teamă?

28/07/2026

🌿 ÎNȚELEGE ANXIETATEA, PAS CU PAS

Ziua 10 Un gând anxios nu trebuie crezut automat

Atunci când apare un gând precum:

🧠 „Sigur mi se întâmplă ceva grav!”

nu este nevoie nici să îl accepți imediat ca adevăr, nici să încerci să îl elimini cu forța.

Poți să îl verifici.

În terapia cognitiv-comportamentală folosim întrebări simple:

🔹 Ce dovezi am că acest gând este adevărat?

🔹 Ce dovezi am că s-ar putea să nu fie adevărat?

🔹 Există o altă explicație posibilă?

🔹 Ce este cel mai probabil, nu ce este cel mai rău posibil?

🔹 Ce i-aș spune unei persoane dragi dacă ar avea exact acest gând?

Scopul nu este să ne spunem:

❌ „Totul este perfect.”

Ci să ajungem la o perspectivă mai echilibrată:

„Observ că anxietatea îmi spune că există un pericol. Pot să verific această interpretare înainte să o consider un fapt.”

Această mică pauză dintre gând și reacție poate deveni foarte importantă.

Exercițiul de astăzi:

Când apare un gând anxios, întreabă-te:

„Este acesta un fapt sau este interpretarea mea?”

Nu încerca să răspunzi perfect.

Începe doar prin a observa.

👇 Dacă vrei, scrie în comentarii un exemplu de gând anxios pe care ai vrea să înveți să îl privești mai realist.

Ana-Maria Păscuță
Psiholog clinician & Psihoterapeut Cognitiv-Comportamental

27/07/2026

🌿 ÎNȚELEGE ANXIETATEA, PAS CU PAS

Ziua 9 Gândurile automate: când mintea trage concluzii înaintea noastră

Uneori, între o senzație din corp și reacția noastră emoțională există doar câteva secunde.

❤️ Simți că inima bate mai repede.

🧠 Mintea spune:
„Sigur este ceva grav.”

😨 Apare frica.

Apoi începi să îți verifici corpul, să cauți explicații sau să eviți situația.

Acesta este unul dintre modurile prin care anxietatea se poate menține.

Gândul care apare automat poate părea atât de real, încât uităm să ne întrebăm:

„Este un fapt sau este interpretarea mea asupra situației?”

În terapia cognitiv-comportamentală învățăm să observăm aceste gânduri și să le analizăm.

Nu încercăm să ne spunem:

❌ „Nu am voie să gândesc asta.”

Ci:

🌿 „Observ că mintea mea produce acest gând. Pot să îl verific înainte să îl cred.”

Încearcă astăzi acest exercițiu:

Situație: Ce s-a întâmplat?

Gând automat: Ce mi-am spus imediat?

Emoție: Ce am simțit?

Comportament: Ce am făcut după?

Doar observă.

Nu trebuie să schimbi nimic deocamdată.

💚 Înțelegerea mecanismului este primul pas către schimbare.

Ana-Maria Păscuță
Psiholog clinician & Psihoterapeut Cognitiv-Comportamental

25/07/2026

Cum dezvățăm corpul de reacțiile psihosomatice automate?
Mulți oameni spun: „Știu că este anxietate, dar corpul meu reacționează singur.”
Și au dreptate.
În timp, corpul poate învăța anumite reacții automate, la fel cm învață să meargă pe bicicletă sau să conducă o mașină.
Acesta este principiul învățării.
Cum apar reacțiile psihosomatice?
Să presupunem că ai avut primul atac de panică într-un supermarket.
Creierul a asociat:
➡️ supermarket = pericol
Data viitoare când intri într-un supermarket, chiar dacă nu există niciun pericol real, corpul reacționează automat: inima îți bate mai repede;
apare amețeala; transpiri; simți că trebuie să fugi.
Nu pentru că supermarketul este periculos, ci pentru că creierul a învățat această asociere.
Același lucru se poate întâmpla cu:
condusul; mersul cu avionul; ședințele;
singurătatea; senzațiile din corp;
chiar și cu anumite gânduri.
Creierul învață prin repetare
Fiecare dată când eviți situația sau fugi din ea, creierul primește mesajul:
„Am supraviețuit pentru că am fugit.”
Astfel, comportamentul de evitare este întărit.
Pe termen scurt apare liniștea.
Pe termen lung, anxietatea devine și mai puternică.
Cum dezvățăm aceste reacții?
Exact prin mecanismul prin care au fost învățate.
1. Înțelegem că simptomele nu sunt periculoase
Dacă interpretezi fiecare palpitație ca pe un infarct, corpul va continua să reacționeze.
Când înțelegi că sunt manifestări ale activării sistemului nervos, frica începe să scadă.
2. Rămânem în situație fără să evităm
Acesta este unul dintre cele mai eficiente principii din psihoterapia cognitiv-comportamentală.
Corpul învață:
„Am rămas aici și nu s-a întâmplat nimic rău.”
Astfel, amigdala începe să reducă treptat intensitatea alarmei.
3. Renunțăm la comportamentele de siguranță
De exemplu:
verificarea pulsului;
măsurarea repetată a tensiunii;
căutarea permanentă a unui spital;
ieșirea imediată din magazin;
a avea mereu pe cineva lângă tine „în caz că...”.
Aceste comportamente oferă liniște pe moment, dar îi transmit creierului că pericolul este real.
4. Repetăm experiențele noi
Creierul nu se schimbă pentru că ai înțeles o explicație.
Se schimbă pentru că trăiește repetat o experiență diferită.
De fiecare dată când:
rămâi în situație; tolerezi senzațiile;
nu mai eviți; observi că ești în siguranță, creierul își rescrie „harta pericolului”.
Acest proces se numește neuroplasticitate capacitatea creierului de a forma noi conexiuni și de a modifica răspunsurile automate.
Gândește-te la un detector de fum prea sensibil
Imaginează-ți că detectorul de fum pornește de fiecare dată când faci pâine prăjită.
Nu înseamnă că este incendiu.
Înseamnă că detectorul este setat prea sensibil.
Nu îl repari fugind din casă de fiecare dată.
Îl recalibrezi.
La fel funcționează și creierul în anxietate.
Mesajul important
Corpul tău nu este defect.
El face ceea ce a învățat să facă.
Iar ceea ce a fost învățat poate fi și dezvățat.
Prin expunere graduală, schimbarea interpretărilor și repetarea unor experiențe corective, sistemul nervos învață că multe dintre situațiile pe care le considera periculoase sunt, de fapt, sigure.
Nu luptăm cu corpul. Îl învățăm, cu răbdare și consecvență, că nu mai este nevoie să trăiască în stare de alarmă.

Păscută Ana-Maria
Psiholog clinician & Psihoterapeut Cognitiv-Comportamental (CBT)
cu pregătire medicală 🌿