12/10/2026
În lumea de astăzi, zicem că suntem stresați, că totul din jurul nostru ne provoacă suferință emoțională, relațiile, cariera, chiar și hobby-urile. Credem că sursa stresului este în afara noastră, în atitudinea nepotrivită a unor persoane care nu ne respectă, a unor oameni care nu ne oferă suficientă înțelegere sau atenție.
Chiar dacă stresul se activează în astfel de situații, de multe ori, originea sa este internă. Noi ne dorim mereu ceva, poate mai mult decât este necesar.
În tradiția filosofiei estice, suferința este universală. Iar aceasta provine din dorință. Când suntem într-o stare de lipsă, de pustiu lăuntric, vrem să schimbăm acest lucru prin a dori mai mult. Multă energie este astfel consumată pentru satisfacerea acestor dorințe. Parcă nu ne simțim niciodată suficienți.
În psihoterapia contemporană, gândurile de tipul „trebuie cu necesitate...” devin uneori omniprezente. Vrem să schimbăm lumea cu propriile gânduri, prin a controla totul din jur, chiar și lucrurile care nu pot fi schimbate: trecutul, acțiunile și opiniile celorlalți ș.a.m.d.
În tradiția creștină, lumea este la origine înșelătoare. Mereu ne agățăm de dorințe, încercând să umplem această stare de lipsă. Însă acestea sunt deșertăciune. Adică nu au întotdeauna utilitate. Părintele Mar Mari Emmanuel spune că, atunci când comunicăm cu Dumnezeu, suntem alături de El și nu ne mai dorim nimic, fiindcă Dumnezeu ne oferă totul.
Aceste cuvinte m-au mișcat. Și cred că relevă o realitate destul de comună a zilelor noastre, această lume nihilistă, consumeristă, în care mereu simțim lipsa a ceva, iar pentru a umple vidul, căutăm activități, substanțe care să ne distragă. Un proces nesfârșit în care dopamina este suprastimulată. Iar acest ciclu pare fără sfârșit.
Liniștea interioară este o stare de acceptare, de gestionare a dorințelor care nu ne sunt de folos. Pentru filosofii greci, moderația era esențială pentru atingerea echilibrului și a liniștii sufletești.
O zi cu pace!
https://www.instagram.com/reel/DO-5RgUEo-S/?cplk=MWowdXdhcHIzejZ0cg==