25/10/2026
Nu ești defect dacă suferi
Cred că voi relua în diverse forme subiectul blândeții de sine, chiar cu riscul de a fi repetitivă...
Simt că cei care trăiesc suferințe și goluri interioare se pedepsesc pentru că nu sunt bine permanent, se percep defecți atunci când au o stare mai depresivă sau o apăsare.
De ce credem oare că a fi în contact cu greul interior e un defect? Personal o văd ca o forță psihică. Nu oricine poate trece cu adevărat prin trăirile lui, fără să se disocieze sau să se amorțească defensiv.
Și nu, nu e de judecat nici cineva care își amorțește trăirile în mod uzual. Chiar dacă tocmai aceștia tind să îi judece pe cei aflați în suferință, neînțelegând trăirile lor. Ei, care fug o viață de ceea ce ascund adânc în interior și nu vor să vadă, se miră și judecă pe cel care își duce greul. Eu nu văd nimic de judecat nici în suferință, nici în fuga de ea. Fiecare cu puterea sa mentală de a-și elabora greul interior sau cu tendința sa de a-l evita.
Cei mai mulți oameni fug de ei înșiși încă dinainte de a percepe astfel de stări - le anticipează inconștient și le evită în infinite moduri: prin multă muncă, prin dependențe și consum de substanțe, prin jocuri sau cumpărături compulsive, prin socializare extremă, consum de pornografie sau privit la televizor/ascultat permanent muzică. Orice e trăit ca un refugiu devine natura lor. Una fragilă, care poate ceda oricând. Dar una care îi ajută să supraviețuiescă.
Acei puțini care nu au astfel de refugii stau cu stările lor și învață (o viață!) să fie blânzi cu ei înșiși. Să nu se mai biciuiască pentru faptul că le simt. Nici măcar nu se străduiesc să le (mai) înțeleagă (mereu). Știu că asta nu îi va elibera de cine sunt. Știu că ei sunt și cei care se bucură, și cei care pot trăi tristețea. Și cei care iubesc, și cei care nu iubesc. Și cei care se simt împăcați, și cei care uneori nu se înțeleg.
Să ai încă poveri sau reminiscențe de gol și suferință nu te face defect.
Aș vrea câte puțin, ușor, în timp, să normalizăm toate trăirile umane, să le eliberăm de rușine și vinovăție. Să ne dăm voie să fim umani fără a ne mai răstigni singuri pe crucea judecății de sine.
Nu te mai simți vinovat(ă) pentru stările tale... Ești puternic dacă în loc să fugi de ele o viață, ai curajul de a le trăi. Fii mândru de tine! Nu ești singurul care trece prin trăiri grele.