Psiholog Delia Răducă

02/06/2026

De ce ar trebui să fie interzise complet telefoanele pe toata durata școlii?
10 argumente!

De multe ori, în multe școli în care am fost prezent, ora mi-a fost întreruptă de folosirea telefoanelor, chiar și în acele școli în care elevii trebuiau să le depoziteze. Nu toți respectă regulile, elevii, dacă pot, tind să te păcălească. Am văzut elevi care au răspuns în timpul orelor, o elevă mi-a zis ”am un colet, a venit la poartă”, alta ”mă sună o prietenă, dacă e ceva urgent” și pur și simplu au vorbit la telefon. Am rămas perplex.

Argumentele în favoarea acestei măsuri și aici mă refer la toate ciclurile de studiu (primar, gimnazial, liceal) sunt majoritare. Măsura este prevăzută într-un proiect de lege, inițiat de doamna deputat Raluca Turcan. Există mult mai multe beneficii și doar câteva îngrijorări, fără impact.

1. În primul rând, pentru că s-a ajuns prea departe, prea grav și prea nociv. Pentru că elevii sunt afectați din punct de vedere psihologic, emoțional, social și educațional de folosirea în exces a telefoanelor, cu consecințe imediate. Sunt mult mai anxioși, mult mai stresați, mult mai iritabili, nervoși și depresivi și datorită folosirii telefoanelor, deci primul argument este cel mai puternic, pentru sănătatea lor mintală. Măsură vine ca o necesitate pentru protejarea și menținerea sănătății mintale.

Astăzi, școala nu mai este școală, educația nu mai este educație, iar un factor important nu doar de distragere a atenției, de diminuare a concentrării și în consecință de afectare a performanțelor în timpul orelor, cat un factor de afectare gravă a eficienței procesului educațional în general, îl reprezintă tocmai existența telefoanelor.

2. Pentru că tot ce am încercat să reglementăm pană acum a fost un eșec, nu a funcționat.

Să le folosim în scop educativ, să le depunem înaintea orelor, când de fapt elevii nu le depozitau, elevii trișau și le ascundeau prin buzunare. Astfel că în fiecare școală din România, aveam diferite practici și obișnuințe și fiecare interpreta precum dorea. Tipic românește.

3. Pentru că profesorul nu este un polițist care în permanență, în timpul orelor sale este nevoit să oprească lecția, să piardă timp prețios pentru a atrage atenția în mod repetat și constant elevilor care foloseau telefoanele.

Profesorul nu este un detectiv care să verifice dacă telefoanele sunt depozitate corespunzător sau dacă nu cumva sunt în buzunarele, hainele și băncile elevilor, iar ei având riscul de a le folosi la lecție de predare sau la răspunsuri și evaluări. De aici, au existat o serie de tensiuni și conflicte de ordin verbal și fizic, între elevi și profesori și de multe ori cu implicarea părinților cu privire la ”confiscarea telefoanelor”, ”că nu este alt dumneavoastră, cu ce drept mi-l luați?”. Situații care au degenerat. Situații penibile și jenante. Dacă nu îl ai deloc pe parcursul celor patru, șase, șapte ore pur și simplu aceste probleme dispar. Așa cm nici nu erau în urmă cu 20 de ani.

4. Pentru că am elimina fraudele la teste sau la evaluară și răspunsuri prin faptul că elevii nu au acces nici în pauze. Nu ar mai fotografia testele, nu ar mai trimite altor colegi, nu ar mai folosi ChatGPT, Gemini, căutând rapid răspunsuri online, deci am avea cel puțin o evaluare corectă.

5. Pentru că deși unii comentatori au sugerat că elevii vor fi nedreptățiți, vor fi frustrați că nu au telefonul, eu susțin că nerăbdarea, lipsa de atenție și frustrarea sunt mult mai mari pe parcursul orelor știind că urmează să le folosească la pauze. Astfel pe fondul curiozității, al sevrajului și a dorinței de a se termina cat mai repede ora și a folosi telefonul, elevii deveneau agitați și nervoși pe parcursul orelor și mai ales în ultimele minute. Fără telefon pe toata durata programului școlar aceste senzații de craving nu ar mai exista.

6. Pentru că vom avea mult mai bune rezultate la învățare, mult mai multă performanță școlară și intelectuală, pentru că elevii se pot dedica eminamente educației, studiului și timpului liber (pauzelor) fără să fie perturbați prin folosirea telefoanelor. Oare nu acesta este scopul pentru care noi facem educație? Nu acesta este scopul pentru care părinții își trimit copiii la școală? Iar dacă telefonul este cel mai puternic factor perturbator, atunci avem toate motivele să îl eliminăm.

7. Pentru că în pauze elevii ar putea comunica autentic și real, viu și interactiv între ei, ar crea relații sociale și de prietenie cu valoare emoțională puternică pentru prezentul și viitorul lor. Ar fi copii și adolescenți bucurându-se de momente de interacțiune umană, s-ar juca, ar alerga sau ar schimba idei și gânduri și nu toți ar fi absorbiți de social media. Ar avea măcar 6 ore zilnic fără telefoane, iar ulterior ar avea timp suficient pe parcursul zilei să le folosească precum doresc.

8. Pentru că am veni în ajutorul lor, al elevilor care se confruntă cu dependența de telefon și al părinților care se plâng că nu știu cm să se mai înțeleagă cu proprii copii tocmai datorită dependenței de telefon. Deci ar fi o soluție a statului care nu ar lăsa interpretări la nivel de școală.

Am face ceea ce și alte state au făcut deja, state precum Olanda (din 2024), Franța (din 2025), Ungaria, Spania, Marea Britanie, etc. Una dintre sancțiunile din Marea Britanie, dacă nu respecți interdicția este detenția școlară, adică elevul trebuie să rămână după ore (sau într-o pauză) pentru o perioadă precisă și să facă activități disciplinare.

9. Pentru că tinerii au nevoie de odihnă reală pentru creier, atât în ore cat și în pauze, pauze de le ecrane. Chiar și 10 minute pe ecran înseamnă continuarea stimulării mentale (scroll, notificări, postări, dopamină, stres). Fără telefon elevii ar face mai multă mișcare în pauze, se ridică, merg, ies pe hol/afară, reduc sedentarismul. Se întorc mai concentrați la ore. Și desigur nu ar face transmisiuni live pe TikTok, cm vedem astăzi în fiecare zi.

10. Deci, cel mai important argument este că, în consecință, am avea copii și tineri mult mai echilibrați psihic și emoțional, fără grade ridicate de dependență de telefon, copii mult mai bucuroși și fericiți la școală, cu o sănătate mintală protejată. Nu asta ne dorim ?

https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/de-ce-ar-trebui-sa-fie-interzise-complet-2533508.html

De multe ori, în multe școli în care am fost prezent, ora mi-a fost întreruptă de folosirea telefoanelor, chiar și în acele școli în care elevii trebuiau să le depoziteze.

01/06/2026

La mulți ani tuturor copiilor și adolescenților, de Ziua Copilului! ❤️

Datoria noastră, ca adulți, este să vă iubim, să vă protejăm și să vă susținem. Chiar dacă, uneori, acest lucru arată diferit de ceea ce v-ar plăcea vouă. Uneori, iubirea și protecția înseamnă să auziți cuvântul „nu”, iar alteori înseamnă să ne jucăm, să râdem și să ne bucurăm împreună de momente simple.

Noi, părinții, avem responsabilitatea de a construi o relație de atașament sigură, de a vă cunoaște pasiunile, interesele și visurile. Este important să ne străduim să petrecem timp împreună, să vă fim alături la școală, la teme, la proiecte și în provocările de zi cu zi.

Avem și datoria de a ne îngriji relația de cuplu. Copiii cresc în siguranță atunci când conflictele dintre adulți sunt gestionate cu respect și responsabilitate. Certurile interminabile nu îi învață puterea, ci nesiguranța. Relația noastră devine modelul după care ei vor înțelege iubirea și relațiile

În mare măsură, de noi depinde direcția în care evoluează relația cu voi. Înainte de a vă acuza sau critica, este important să ne întrebăm cm contribuim noi la situațiile care ne nemulțumesc și ce experiențe, emoții sau răni din propria copilărie se reactivează în acele momente.

Experiențele noastre timpurii pot îngreuna relația cu voi, dacă nu devenim conștienți de ele. De aceea, curiozitatea față de propria persoană și disponibilitatea de a ne analiza cu sinceritate ne ajută să rămânem conectați și prezenți în relația cu voi.

Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, ci de părinți disponibili, implicați și dispuși să crească alături de ei.

La mulți ani, copii! Să vă simțiți iubiți, văzuți și înțeleși, astăzi și în fiecare zi. 🌈

30/05/2026

Mesaj pentru părinți și profesori cu ocazia banchetului !

Am văzut o dirigintă care stătea la bar și dădea shoturi împreună cu proaspeții absolvenți, la banchet. Deși pentru elevi poate părea super tare, cea mai „cool” dirigintă, asemenea lucruri nu sunt permise nici măcar în noaptea banchetului.

M-am întrebat: ce mesaj le-a transmis acea dirigintă elevilor săi atunci când a ales să bea alcool împreună cu ei ?
Că alcoolul este o condiție a distracției? Că regulile se suspendă la banchet ?
Că ceea ce este interzis pentru elevi devine acceptabil atunci când este validat de un adult? Sau că acum la banchet elevii pot să facă orice de față cu profesorii lor. Profesorii, chiar dacă nu organizează banchetul, si sunt doar invitați, tot profesori sunt. Si elevii la fel.

Tocmai în astfel de momente, elevii au nevoie de modele, nu de încurajarea unor comportamente de risc.

Banchetele din această perioadă, unde uneori profesorii se spală pe mâini spunând că nu le organizează (deși unii dintre ei participă) lasă loc unor comportamente de risc, unor accidente și, din păcate, unor situații care pun în pericol nu doar integritatea fizică, psihologică, ci chiar viața tinerilor.

Momentele adolescenței și ale tinereții au un impact foarte puternic asupra socializării.

Din păcate, pentru mulți tineri pare că nu mai există o formă de socializare fără consum de alcool. Obligatoriu alcool.

Pentru o mare parte dintre ei, și fumat. Iar în multe situații, mai ales la liceu, și consumul unor substanțe interzise.

În România suntem pe primele locuri la consumul de alcool în rândul tinerilor.

Că se ascultă și se dansează pe manele cu versuri vulgare, cu gesturi indecente, tăvălit pe jos - nici nu merită discuția. E peste tot!

Cu toată dragostea părinților și cu toată bucuria lor pentru faptul că se apropie absolvirea și examenele, rog să fie atenți la aceste aspecte.

Am văzut tineri care și-au pus viața în pericol.
Am văzut tineri în coma alcoolică, alții batuti, alții cu fracturi, cu probleme de sănătate agravate, cu răni și cu regrete care îi urmăresc mult timp după aceea.

Este trist ca o metodă frumoasă de a sărbători finalul unei etape importante din viață să se încheie cu suferință și vătămare corporală.

Părinților le reamintesc că NU prea multă iubire duce la greșeli în educarea copiilor, ci prea puțină disciplină.

Regulile trebuie aplicate, mai ales la banchet și după banchet.

Faptul că tinerilor de 14-15 ani nu ar trebui să li se permită să rămână după miezul nopții în locuri nesupravegheate este un lucru de bun-simț.

Ar trebui ca părinții să îi aducă acasă după banchet și să se asigure că se odihnesc. Pentru că încă mai au de învățat și de trecut examene importante.

De multe ori tratăm aceste lucruri cu prea multă ușurință, iar costurile sunt foarte mari.

În ultimele zile m-am întâlnit cu sute de tineri din 5 orașe.

Am văzut extremele: clase în care elevii nu aveau experiențe de beții, nici preocupări pentru consum de alcool și alte clase în care, atunci când i-am întrebat cm se relaxează, foarte mulți mi-au răspuns că se întâlnesc și consumă alcool până la beție. Și o spuneau cu încredere și voie bună și m-au asigurat că nu sunt rare situațiile. Băieți și fete!

Mulți dintre ei erau minori, unii având doar 14, 15 sau 16 ani. Lucrurile sunt grave pentru că se repetă și pentru că nu sunt incidente izolate.

De multe ori există permisivitatea și acordul părinților; ei beau acasă alcool sau chiar părinții le cumpără alcool.

Un alt lucru care mă preocupă tot mai mult este fenomenul dependenței de alcool.

Nu la adulți, ci la adolescenți, la cei care încă nu au împlinit 18 ani și care nu pot participa la o petrecere sau la o întâlnire fără să se îmbete.
Ce ne spun studiile și realitatea: că adolescenții noștri când beau, beau ca să se îmbete.

Ce putem face?
Să îi supraveghem, mai ales la aceste banchete care sunt situatii de mare risc "gata, am terminat, libertate, vreau să mă distrez inainte de examen, să mă îmbăt până mă pish pe mine". Unii tineri se îmbată fără să-și propună, alții pleacă de acasă cu gândul că vor să se facă trotil ! Pentru unii e prima beție, pentru alții e doar încă o beție !

Părinții trebuie să fie lobul prefrontal al copiilor, ei să se asigure de rationalitatea deciziilor, de controlul impulsurilor și autocontrol.

Să nu le permitem consumul de alcool și nici consumul de tutun.

Să îi aducem acasă după banchet și să nu îi lăsăm în continuare nesupravegheați prin cabane, cluburi sau alte locuri în care își pot pune viața în pericol.

Aceste recomandări sunt valabile atât pentru băieți, cât și pentru fete. S*x, s*x neprotejat, s*x forțat= abuz s*xual și viol, cu consum de alcool si/sau droguri sunt foarte dese în această perioadă.

Concluzie

Banchetul trebuie să rămână o amintire frumoasă, nu începutul unei tragedii.
Bucuria absolvirii nu trebuie umbrită de abuz alcool, tutun, substanțe interzise sau comportamente riscante.
Dragostea față de copii înseamnă și supraveghere, și disciplină, și limite sănătoase.

Cea mai mare dovadă de iubire nu este libertatea fără limite, ci grija care pune limite acolo unde ele protejează viața.

Psiholog Mihai Copaceanu

29/05/2026

Trăim într-o lume în care copiii sunt mai conectați ca niciodată la internet… și totuși tot mai deconectați emoțional.

Un ecran poate distra.
Poate calma temporar.
Poate ocupa tăcerea.
Dar nu poate înlocui ceea ce vindecă cu adevărat psihicul uman: atașamentul, siguranța emoțională și relația vie cu celălalt.

În spatele multor ore petrecute online există, de multe ori, o nevoie nevăzută:
„Mă vede cineva?”
„Contează ce simt?”
„Sunt important pentru cineva?”

Copiii nu fug doar spre ecrane.
Uneori fug de gol, de singurătate, de anxietate sau de lipsa conectării reale.

Iar atunci când relația este înlocuită constant de stimulare digitală, viața emoțională începe să se fragmenteze în tăcere.

Nu avem nevoie de părinți perfecți.
Avem nevoie de adulți prezenți.
Disponibili emoțional.
Capabili să pună limite cu iubire și să rămână aproape chiar și atunci când copilul protestează.

Conectarea nu este un lux psihologic.
Este hrană pentru suflet.

Și uneori, cel mai important lucru pe care îl putem oferi unui copil este sentimentul că nu este singur.

27/05/2026

Astăzi este despre o profesie care lucrează cu ceea ce omul are mai fragil și mai valoros: sufletul său.O profesie nobilă, în care atingem lumea interioară a celuilalt și în care fiecare intervenție ar trebui făcută cu multă responsabilitate, delicatețe și smerenie.

Din exterior, psihologia și psihoterapia par uneori doar conversații, explicații sau tehnici. Și da, informațiile din cărți, podcasturi, social media sau alte surse de psihoeducație pot aduce conștientizări importante. Dar între a înțelege și a transforma există un drum profund.Conștientizarea nu înseamnă automat restructurare interioară.Iar vindecarea nu se întâmplă doar prin a ști, ci prin a simți, a traversa și a resemnifica.

Este o profesie cu multe frumuseți, dar și cu aspecte mai puțin văzute.Programul în orele în care ceilalți sunt deja acasă.Solitudinea.Epuizarea emoțională.Disponibilitatea uneori redusă pentru conversații profunde în propria viață, după ce ai fost prezent ore întregi pentru durerile, fricile și poveștile altora.

Și totuși, rămâne una dintre cele mai umane forme de întâlnire dintre oameni.

Iar de ziua noastră îmi doresc câteva lucruri simple și importante:

Să conștientizăm, fiecare dintre noi, că avem nevoie de sprijin înainte de a ajunge să ne rănim profund pe noi sau pe cei de lângă noi.Nu există dar mai valoros pe care ni-l putem face decât propria noastră așezare interioară, claritatea, prezența și capacitatea de a fi bine cu noi înșine.

Să înțelegem că vulnerabilitatea nu este slăbiciune, iar a cere ajutor nu este un eșec, ci un act de maturitate și curaj.

Și să fim blânzi cu ritmul nostru.Îngăduitori, dar perseverenți.Pentru că vindecarea autentică nu se grăbește, dar nici nu renunță.

La mulți ani tuturor psihologilor și psihoterapeuților care aleg, zi de zi, să fie spațiu sigur pentru sufletul altcuiva. 🤍

13/05/2026

Ieri am participat la o conferință pentru părinți despre prevenirea consumului de droguri la copii, m-a întristat să văd cât de puțini părinți au fost prezenți.

Am mers acolo în primul rând ca părinte și apoi ca psiholog. Chiar dacă știu multe lucruri din practica mea, sunt conștientă că niciodată nu știm suficient și că mereu există loc pentru învățare.
De aceea, vă invit, dragi părinți, să mergeți la astfel de evenimente ori de câte ori aveți ocazia. Uneori, o singură informație poate face diferența.

A fost o experiență foarte valoroasă.
Am ascultat mărturisirea cutremurătoare și vulnerabilă a unui fost consumator, Mihai Țigănetea, și am aflat informații importante de la Cătălin Țone, șef investigații antidrog, despre forme surprinzătoare sub care pot apărea substanțele — uneori mascate în produse care par simple dulciuri.

Un eveniment foarte reușit organizat de Rotary Club Pitești Unity. 🙏

Un lucru pe care aș vrea să îl adaug din perspectiva mea este că prevenția începe mult înainte de primul contact cu drogurile.
Există factori de risc, dar și factori de protecție, iar noi, ca părinți și adulți implicați, contribuim enorm la construirea acestora.

🔺 Factori de risc:
• practici parentale inconsistente sau prea permisive
• lipsa monitorizării și a atenției reale față de copil
• respingerea sau lipsa acceptării emoționale
• nevoia adolescentului de apartenență la grupuri vulnerabile
• lipsa conexiunii dintre familie și școală
• rezultate academice scăzute și stimă de sine fragilă
• experiențe de abuz fizic, emoțional sau s*xual
• anxietate, depresie sau alte dificultăți emoționale
• lipsa conexiunii autentice cu familia

🟢 Factori de protecție:
• implicarea reală a părinților în viața copilului
• relații bazate pe siguranță, rutină și comunicare
• monitorizare fără control excesiv
• conectarea familiei cu școala și mediul educațional
• dezvoltarea responsabilităților sociale și emoționale
• spațiu pentru hobby-uri, interese și apartenență sănătoasă
• dialog deschis despre consum și despre presiunea grupului

Copiii nu au nevoie de părinți perfecți.
Au nevoie de părinți prezenți. 🤍

10/05/2026

40 💚

Am ales să întâmpin vârsta aceasta într-un loc care seamănă mult cu ceea ce caut tot mai des în viață: liniște, prezență, autenticitate, natură și oameni dragi aproape.

La Măgura, vremea se schimbă repede — soare, ploaie, ceață, lumină. Exact ca anii noștri.
Și poate că maturitatea nu vine atunci când avem toate răspunsurile, ci atunci când învățăm să rămânem prezenți în fiecare anotimp al vieții.

40 nu se simte ca un prag.
Se simte ca o așezare.
Mai multă blândețe.
Mai puțină grabă.
Mai mult adevăr.

Și multă recunoștință pentru oamenii care îmi sunt acasă. 💚

23/04/2026

Teama că „dacă nu îl învăț acum să fie ordonat, nu va fi niciodată” este una dintre cele mai frecvente îngrijorări ale părinților.

În spatele ei stă, de fapt, o dorință firească: să ne știm copiii pregătiți pentru viață.

Dar ordinea nu se construiește din presiune, rușine sau „în ciuda naturii copilului”. Se construiește din relație, model și timp.

Un copil sau adolescent:– nu învață organizarea doar pentru că i se cere– nu devine responsabil pentru că este criticat– nu interiorizează reguli care îi contrazic complet ritmul și etapa de dezvoltare

În schimb, învață atunci când:✔ vede consecvență, nu perfecțiune✔ este ghidat, nu forțat✔ i se oferă spațiu să exerseze, chiar dacă greșește✔ este înțeles, nu comparat

Ordinea nu este un „comutator” pe care îl activezi la timp sau îl pierzi pentru totdeauna. Este o abilitate care se dezvoltă diferit de la copil la copil, în funcție de temperament, maturizare și context.

Uneori, ceea ce pare „dezordine” este:– explorare– lipsă de energie– suprasolicitare– sau pur și simplu o etapă

Întrebarea utilă nu este: „Cum îl fac să fie ordonat acum cu orice preț?”,ci: „Cum îl pot ajuta să construiască treptat această abilitate, fără să-i afectez încrederea în sine?”

Pentru că un copil care crește în siguranță emoțională va învăța, în timp, și structura.Dar un copil care învață din frică va asocia ordinea cu tensiunea, nu cu autonomia.

Ordinea se învață. Relația se simte.Și, pe termen lung, relația cântărește mai mult.

02/04/2026

https://youtu.be/YyrcsO55UDo?si=PFujqx2Y-2-iZ6vN

Are you on the dating circuit and wondering how to know if you've found a keeper? Here are ten signs that might just tell you, "This is it!" From physical at...

01/03/2026

Primăvara ne amintește, în fiecare an, că renașterea este posibilă.Că după orice iarnă, oricât de lungă sau grea, viața își găsește din nou drumul spre lumină.

Fie ca această primăvară să ne dăruiască puterea renașterii interioare.Să avem încredere în propria noastră înflorire — în ritmul nostru firesc, unic.Nu toate florile înfloresc în aceeași zi… iar noi, la fel, suntem fiecare în propriul proces de creștere și transformare.

Vor mai veni nori. Vor mai fi ploi.Dar, așa cm se întâmplă mereu, soarele va răsări din nou.

Și, odată cu el, și noi.