Mind Initiative

Call Directions Website Contact the practice

Mind Initiative Let's make complex simple and practical! Our initiative brings multidisciplinary perspectives into sustained, challenging dialogue.

We translate evidence-based research from neuroscience, knowledge and insights from psychology into simple, fun, compelling stories.

22/10/2026

Astăzi o celebrăm pe Fanita English (1916–2022), psihoterapeut româno-american, care a avut ocazia să lucreze alături de Jean Piaget, Friedrich Perls, Eric Berne, David Kupfer și mulți alții!

Fanita English (al cărei nume probabil a fost pronunțat Fănița în primii ani de viață) este recunoscută în comunitatea internațională de Analiză Tranzacțională (AT) pentru contribuția teoretică și practică semnificativă pe care a adus-o. English a primit Premiul Științific Eric Berne pentru lucrarea sa despre conceptul de racket. Apoi, a fost distinsă cu medalia de aur a Asociației Europene de Analiză Tranzacțională și a primit din partea Asociației Internaționale de Analiză Tranzacțională un premiu pentru întreaga activitate.

Racket-ul este un sentiment neautentic, dar familiar, pe care l-am învățat și l-am avut încurajat în copilărie. De exemplu, poate că în familie nu era permis să îți exprimi furia și trebuia să o „acoperi” cu o altă emoție sau stare, mai ușor de acceptat pentru ceilalți. Astfel, astăzi, în loc să arăți furie, ca sentiment original, alegi, conștient sau nu, să manifești tristețe, vinovăție, naivitate, confuzie sau amabilitate. Furia este doar un exemplu; orice altă emoție poate fi acoperită.

Mesajul „Hai, nu mai plânge, că e rușine!”, auzit în copilărie, poate determina un adult să nu conștientizeze ce emoție simte de fapt, alegând să afișeze în schimb un răspuns acceptabil social.

Ideile Fanitei English trăiesc astăzi în fiecare psihoterapeut, consilier, cadru didactic sau specialist în domeniul organizațional care folosește Analiza Tranzacțională pentru a-i ajuta pe oameni să se reconecteze cu emoțiile autentice. Dacă vrei să descoperi mai mult despre AT, te așteptăm să ne urmărești și să participi la cursurile pe care le organizăm!

21/08/2026

Certainty seduces us because it promises prevailing relief.

If I know this outcome will happen, I can prepare for it. I can rehearse it. I can find safety and regulation around it.

The illusion of certainty regulates the emotional anguish that lives within the ambiguous edges of not knowing. We assign certainty to a grandiose pedestal, as if just knowing the answer would allow us to relax into something that feels impossible to trust.

And so, we rely on brilliant strategies in an attempt to obtain certainty. These include habits like avoiding, researching, checking, seeking reassurance, ruminating, monitoring emotions, developing multiple contingency plans, and revisiting decisions that have already been made. Some of these strategies are unwanted. Others feel embedded within us; they are respected and validated, despite evoking immense distress.

All of these strategies offer brief hits of relief, reinforcing the need to continue doing them when uncertainty emerges. The more we continue engaging in these strategies, the more habituated we become to the security offered within these mental cycles. Amid them, we code uncertainty as a dangerous beast that must be tamed. Because we fear it, we want to eradicate it. Or, in the case of this work, patients sometimes want their therapists to eradicate it for them.

There is a great deal of suffering here.

This is because certainty, of course, is impossible. Few things in this life are guaranteed. And even though we intellectually know this, truly accepting the bounds of this unknown can, at times, feel impossible.

https://substack.com//note/p-211500639?r=iz3zh&utm_medium=ios&utm_source=notes-share-action

28/07/2026

: At the APA Foundation, we know that there is no health without mental health, and we strive to create a mentally healthy nation for all — where we live, learn, work, worship, and play 💙 Visit mentalhealthcareworks.org to find mental health information and resources today.

28/07/2026

România vorbește mult despre diaspora în 3 situații: 1. când numără bani, 2. când numără voturi, 3. la recensământ.

Mult mai rar vorbim însă despre ce nu se vede în statistici:
Despre omul care a plecat „pentru o viață mai bună”, dar a rămas cu inima împărțită între două lumi.
Despre mama care muncește în casa altora, în timp ce copilul ei crește acasă cu altcineva.
Despre bărbatul care nu spune că nu mai poate, pentru că el trebuie să trimită bani, să țină familia, să nu se plângă.
Despre părinții care îmbătrânesc prin telefon.
Despre copiii care nu mai știu exact unde le e acasă.
Despre rușinea de a cere ajutor când, din afară, viața ta pare „reușită”.

La Bruxelles, în Parlamentul European, în cadrul evenimentului „Nu ești singur afară”, organizat de Nicu Ștefănuță și echipa lui, românii din diaspora au vorbit despre toate astea: dor, vină, integrare, sănătate mintală, lipsă de informație, terapie și nevoia unor rețele de sprijin care să ajungă la oameni înainte să-i vadă prăbușiți.

„Noi nu suntem făcuți din euro”, a spus Nicu. „Suntem făcuți din sentimente.”
Poate de aici ar trebui să începem, de fapt, orice discuție serioasă despre diaspora.
Nu de la câți au plecat, de la câți bani trimit acasă sau de la câți s-ar întoarce.

Am scris despre eveniment, concluziile celor prezenți, printre care s-au numărat Andreea Marin, Psiholog Dr. Raluca Anton, Codruța Răbăgel, Miguel Gane și Bianca Purcărea, și despre tot ce ar trebui să vadă România, dacă vrea să vorbească onest despre românii plecați.

Citește. Și trimite mai departe cuiva care trăiește între „acasă” și „afară”, ca să știe că nu e niciodată singur.

Address

Tache Ionescu
Bucharest

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Mind Initiative posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Mind Initiative:

Shortcuts

Share